Miracolele sfinților prăznuiți în perioada 21-27 ianuarie

Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul.; Sf. Mc. Neofit, Evghenie, Candid, Valerian și Achila; Sf. Mc. Neofit – 21 ianuarie

Sf. Mc. Neofit s-a născut în Niceea Bitiniei, spre sfârșitul secolului al III-lea d.H. Părinții erau creștini și l-au crescut în cunoașterea Tainelor lui Hristos. După ce a împlinit 9 ani, copilul Neofit a început a realiza miracole. Era foarte bun la învățătură, iar în jurul său se vedea zburând o porumbiță (Sfântul Duh), care vorbea cu grai omenesc. Mama Sf. Neofit a murit când acesta avea în jur de 10 ani. Copilul s-a rugat fierbinte la Mântuitorul Iisus Hristos ca să îi lase mama, deoarece avea nevoie de ea, iar mama sa a înviat.

Mergea împreună cu copiii săraci de la școală la poarta de răsărit a cetății, iar acolo lovea cu degetul într-o piatră din zidul cetății și izvora apă din ea, potolind setea tuturor. Porumbița l-a îndrumat către o peșteră din muntele Olimpului. Aici a alungat, prin puterea rugăciunii, animalele care erau posedate de duhuri rele. A locuit aproape un an în acea peșteră. Mâncarea necesară trupului era adusă de un înger. La vârsta de 11 ani, călăuzit de Sfântul Duh, s-a întors acasă și a împărțit averea părinților săi la săraci. După aceea, s-a întors în munte, pentru a se desăvârși spiritual.

La vârsta de 15 ani, s-a dus înaintea guvernatorului Deciu, fiind povățuit de Îngerii de Lumină Necreată. L-a mustrat pe acesta pentru că îi prigonea pe creștini și pe slujitorii de Dumnezeu. Deciu, în loc să asculte Glasul lui Dumnezeu prin Neofit, a torturat bestial mesagerul divin. Apoi l-a aruncat pe Sf. Mc. Neofit într-un cuptor încins, timp de trei zile. Când au venit slugile și au deschis ușa cuptorului, a ieșit o flacără care i-a ars pe mulți păgâni. Sf. Neofit stătea în mijlocul flăcărilor, neavând nicio rană. A fost aruncat fiarelor sălbatice, dar toate s-au îmblânzit în prezența Sf. Mc. Neofit. A fost străpuns cu sulița de un barbar, pe 21 ianuarie.

Sf. Ap. Timotei; Sf. Sfințit Cuv. Mc. Anastasie Persul – 22 ianuarie

Sf. Anastasie a fost din naștere pers, din satul Rasnun. A trăit în perioada domniei regelui persan Chozroes (sec. VI-VII d.H.). Anastasie a fost fiul unui vrăjitor. El l-a descoperit pe Hristos în chip miraculos. Devenind slujitor al lui Hristos, a fost închis și chinuit în multe feluri. Să amintim de unul dintre miracole săvârșite de acest sfânt.

Într-o noapte, sfântul rugându-se la Dumnezeu, după obiceiul său, un iudeu ce era cu el întemnițat, nu dormea. Deodată, a văzut o lumină în temniță, și-a întors ochii către sfânt și a văzut bărbați îmbrăcați în haine albe, luminoase și strălucind ca soarele. Aceștia îl înconjurau pe sfântul mucenic cu aceeași strălucire. Ieșind de la aceia o strălucire mare, ce lumina toată temnița cu lumină necreată, pe care nimeni altul din cei închiși nu putea s-o vadă, pentru că toți dormeau, fără numai singur evreul acela, care nu dormea; el privea aceea cu dinadinsul și zicea întru sine cu multă mirare: ”Dumnezeule sfinte, aceștia sunt îngeri”.

Unii dintre creștinii întemnițați cu Sf. Mc. Anastasie lipeau ceară de lanțurile sfântului până se întipărea pe forma zalelor, apoi foloseau acea ceară pentru tămăduire de multe boli și suferințe.

Sf. Sfințit Mc. Clement, episcopul Ancirei; Sf. Mc. Agatanghel; Sfinții Parinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic; Sf. Paulin Milostivul, episcopul Nolei – 23 ianuarie

Plăcutul lui Dumnezeu Paulin era de neam din părțile Acvitaniei. În viața mirenească, a fost unul din sfetnicii senatori ai Romei, dreptcredincios și temător de Dumnezeu. Neavând copii, lua împreună cu soția sa copii săraci și îi creșteau, îi îngrijeau și îi învățau despre Adevăratul Dumnezeu. A împărțit toată averea săracilor și a trăit un timp lângă mormântul Sf. Mc. Felix, slujind Domnului. A fost luat și ridicat la rangul de episcop al Nolei. După ce vandalii au răpit mulți oameni din Italia și din eparhia Sf. Paulin, acesta a răscumpărat numeroși creștini cu banii proprii și ai Bisericii. El însuși s-a dat la schimb pentru unicul fiu al unei femei. În Africa, a fost sclav pentru o perioadă. Prin rugăciunile sale, a reușit să îl salveze pe împărat de la moarte. Acesta, drept răsplată pentru fapta bună a Sf. Paulin, a eliberat numeroși creștini și i-a trimis în locurile de unde proveneau.

Sf. Paulin a slujit ca episcop, până ce și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Sf. Cuv. Xenia; Sf. Ier. Filon, episcopul Carpasiei – 24 ianuarie

Sfânta Cuvioasă Xenia (sau Xenia Romana) s-a născut la Roma, în secolul al V-lea d.H. Tradiția creștină ne spune că demonii se temeau de înfrânarea ei și nu îndrăzneau să se apropie de ea. Mânca uneori o dată la două zile, alteori la trei zile, iar de multe ori și după o săptămână.

Miracolul care străbate secolele este cel realizat de Hristos în momentul morții acestei sfinte. Pe la amiază, pe cer, deasupra mânăstirii, s-a arătat o cunună de stele foarte luminoasă, având în mijlocul ei o cruce. Prin acest miracol, Dumnezeu a dorit să arate tuturor sfințenia Cuvioasei Xenia.

Prin rugăciunile adresate Sfintei Xenia, creștinii pot obține înțelegerea unora din Tainele îndumnezeirii și câte ceva din înțelepciunea smereniei.

†) Sf. Ier. Grigorie Teologul, arhiepiscopul Constantinopolului; †) Sf. Bretanion episcopul Tomisului – 25 ianuarie

Sf. Bretanion, episcopul Tomisului, a fost de origine capadocian și a trăit în secolul IV d.H. El a ocupat scaunul Episcopiei Tomisului, Constanța de azi, prin anul 360, dovedindu-se un devotat păstor al turmei lui Hristos și aprig apărător al credinței ortodoxe niceene. Ducea o viață ascetică de sfințenie și se împotrivea cu dârzenie să nu pătrundă arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între Dunăre și Marea Neagră.

Despre acest episcop sfânt au scris doi vestiți scriitori bisericești – Sozomen și Teodorit al Cirului. Teodoret, episcopul Cirului scria de Sf. Bretanion: ”Iar Betranion, fiind împodobit cu tot felul de virtuți și încredințindu-i-se sarcina de arhiereu peste cetățile din Sciția (Dacia Pontică), și-a înflăcărat cugetarea cu râvnă și a înfruntat stricarea învățăturilor dreptei credințe și fărădelegile comise de Valens împotriva dreptcredincioșilor…”

Fericitul episcop Betranion a încurajat mult viața ascetică și nevoința sihaștrilor de prin peșteri mici și bisericuțe rupestre, după obiceiul sihaștrilor din Capadocia. El i-a călăuzit spre nevoința monahală pe tânărul Ioan Casian și pe prietenul său Gherman (prăznuiți pe 29 februarie în anul 2016).

Sf. Mc. Bretanion a contribuit împreună cu guvernatorul Daciei Pontice, Iunius Soranus, la transportarea moaștelor Sf. Mc. Sava Gotul, din Dacia la Cezareea Capadociei.

Cu puțin înainte de anul 381 d.H., Sf. Episcop Betranion și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Sf. Cuv. Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan; Sf. Mc. Anania preotul, Petru temnicerul și alți șapte ostași care au fost cu dânșii – 26 ianuarie

Sfinții Mc. Anania preotul, Petru temnicerul și alți șapte ostași care au fost cu dânșii au trăit pe vremea împăratului Dioclețian și a lui Maxim. Chiar dacă nu au rămas detalii despre viețile lor, tradiția creștină îi pomenește pentru tăria în credință în Hristos. Iubirea de Hristos a preotului Anania, când a fost dus la judecată pentru că era creștin, a transformat suferința trupească în miracole ce sunt pomenite peste veacuri. Sf. Mc. Anania a fost bătut cu toiege și ars pe spate cu frigări înroșite, apoi a fost uns cu oțet și cu saramură pe părțile arse. Prin rugăciunile sale s-a zguduit templul idolilor, iar aceștia s-au zdrobit.

Un alt miracol s-a petrecut când a fost închis. Hristos l-a împărtășit cu hrană dumnezeiască. Văzând acest miracol, paznicul închisorii împreună cu șapte ostași paznici s-au creștinat. Pentru alegerea lor, temnicerul și cei șapte ostași au fost înecați în mare.

† Aducerea moaștelor Sf. Ier. Ioan Gură de Aur; Sf. Marciana împărăteasa – 27 ianuarie

În ziua de 27 ianuarie, se face pomenirea mutării Sfintelor Moaște ale Sf. Ioan Gură de Aur din Constantinopol la Roma. Ioan Gură de Aur, cunoscut și ca Ioan Chrysostom (n. 347 d.H., în Antiohia – d. 407), a fost arhiepiscop de Constantinopol. A fost una din cele mai importante figuri ale patrologiei creștine, considerat sfânt deopotrivă în Biserica Răsăriteană și în Biserica Apuseană, care îl venerează cu titlul de doctor al Bisericii. A fost îngropat în Comane.

În anul 434 d.H., unul dintre ucenicii săi, Proclu (434-447), ajungând Patriarh de Constantinopol, a mijlocit să aducă în Constantinopol moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur.

Potrivit Tradiției Bisericii Creștine, când Moaștele Sf. Ioan Gură de Aur au fost așezate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, s-a petrecut un miracol. Din gura Sfântului Ioan, s-au auzit cuvintele: ”Pace tuturor”.

Racla cu Sfintele Moaște a fost îngropată în Sfântul Altar, lângă Moaștele Sfântului Grigorie Teologul.