Una dintre cele mai vechi clădiri din Piatra-Neamț, Corpul C al Liceului de artă ”Victor Brauner”, pare – cel puțin pentru necunoscători – o clădire părăsită. Poate pentru că intrarea principală, străjuită de coloane înalte, este mai puțin folosită și nu se prea vede „mișcare” prin zonă. Elevii care merg la atelierele de sculptură și artă plastică folosesc intrarea laterală, care are un aspect complet nedemn de o instituție care produce artă. De altfel, întreaga fațadă arată ca și cum ar „țipa” după restaurare, iar acoperișul, deși reparat în câteva rânduri, încă lasă apa de ploaie să pătrundă în interior și să deseneze „hărți” pe tavane. Nici restul aspectului nu este mai fericit. Între cele două corpuri laterale (inițial, clădirea a avut forma literei U), s-a adăugat o construcție, în care s-au amenajat băile, dar nici interiorul, nici exteriorul nu arată deloc bine, iar infiltrațiile își fac treaba și au ajuns deja să „mănânce” din pereți. În plus, niște iubitori de „artă contemporană” au „decorat” tecuiala cu niște trainice grafitti.
Înăuntru, doar înălțimea încăperilor amintește de aerul distins pe care trebuie să-l fi avut odată clădirea. Singura parte mai „umană” este holul îmbunătățit cu lucrările elevilor, dar vopseaua crăpată de pe uși, pavimentul sărit pe alocuri și urmele de ploaie de pe tavan și de pe pereți, precum și combinația dintre toate aceste elemente care „vorbește” explicit despre austeritate, nu dau nicidecum școlii acea atmosferă caldă pe care te aștepți s-o găsești într-un spațiu de creație.
Tradiție românească de peste 150 de ani, speranțe la Europa
Clădirea actualului Corp C al Liceului de artă a fost ridicată în anul 1862, cu destinație clară de instituție școlară. Conform datelor existente în evidențele Direcției pentru Cultură Neamț, inițial a fost ”Școala nr. 2 de băieți”, pentru ca, din 1929, să se numească ”Școala Normală”, iar din 1955 ”Școala de băieți nr. 1”. Între 1958 și 1961, s-a numit ”Școala de băieți și fete nr. 7”, pentru ca, în 1982, să devină ”Școala de muzică”, iar din 1985 să capete denumirea pe care o poartă și acum ”Liceul de Artă – Corp C”.
Este construită în stil neoclasic, din cărămidă și păstrează finisajele exterioare originare: ancadramentele ferestrelor, friză cu metope și triglife sub cornișă, pilaștri și denticuli. Intrarea este protejată de un portic cu patru coloane ionice, ce susțin un fronton triunghiular.
Școala a fost ridicată în vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii, când, în Guvernul Nicolae Crețulescu, vreme de două săptămâni, ministru a fost Grigore Balș. După ce marile puteri europene au recunoscut Unirea deplină și definitivă, principele Cuza l-a însărcinat pe Barbu Catargiu cu formarea primului guvern unitar al României, având ca ministru al cultelor și instrucțiunii pe Grigore Balș. Acesta a dus o politică liberală de dezvoltare a rețelei de învățământ, care a fost, ulterior, continuată de Cristian Tell și Alexandru Odobescu, sub guvernarea lui Nicolae Crețulescu. A fost perioada când s-a dezvoltat Academia Mihăileanu și s-a înființat Universitatea din Iași (1860) și prima școală de silvicultură (1862). Apariția Școlii nr. 2 de băieți se înscrie în această politică de dezvoltare a sistemului de educație națională.
Bizar și poate un pic nedrept, cel puțin dacă luăm în calcul faptul că mai există și naționaliști curați în țara asta, singura șansă încă nesigură pentru reabilitarea acestei clădiri este un proiect european, propus de Primăria Piatra-Neamț „pentru atragerea de fonduri europene în perioada 2014-2020”. La pachet, Colegiul Național ”Calistrat Hogaș” – corpul A, ruinele zidului de incintă de la Curtea Domnească și Liceul de artă – Corp C ar trebui să beneficieze de „restaurare, consolidare, protecție și conservare”, inclusiv „ restaurarea și remodelarea plasticii fațadelor”, dar și „instalații, echipamente și dotări pentru asigurarea condițiilor de climatizare, siguranță la foc, antiefracție”. Valoarea proiectului pentru toate cele 3 obiective, cu tot cu cheltuielile pentru promovarea turistică, ajunge la aproape 4 milioane și jumătate de euro fără TVA. Dar, după cum a precizat Vlad Tudor, unul dintre comunicatorii Primăriei Piatra-Neamț, proiectul însuși este în fază de „proiect”, pentru că nici măcar nu este întocmit și, până să ajungă la siguranța că va primi finanțarea, mai are de trecut prin câteva faze, cu riscul de a „pica” pe traseu.
„Nu vreau să pasez pisica, dar cei de la primărie se puteau gândi”
Acum vreo 10 ani se pare, dacă nu cumva mai devreme, chiar în prag de campanie electorală, într-un elan de „înfrumusețare” a orașului, Primăria Piatra-Neamț a „trântit termopane” (ca să folosim o expresie dragă oamenilor de cultură) atât pe Liceul de artă (în deplină armonie cu cele patru coloane ionice), cât și pe colegiile „Petru Rareș” și „Calistrat Hogaș”. Fiind vorba despre clădiri de patrimoniu, nu numai că ar fi fost nevoie de avize și autorizații, pentru care nu și-a bătut capul nimeni, ci și de o firmă agreată de Ministerul Culturii, care să facă lucrările. Dacă se punea problema schimbării tâmplăriei cu una asemănătoare celei originale, în niciun caz cu geamuri și uși PVC. Nici comunicatorul primăriei și nici directorul actual al Liceului de artă, care deținea această funcție și la vremea când s-au făcut lucrările, nu-și explică prin ce miracol a fost posibilă o astfel de investiție dincolo de lege.
„Eu m-am bucurat, la vremea aceea, că totuși se face ceva”, ne-a declarat Mihăiță Albu, directorul liceului. „Nu m-am gândit că se modifică aspectul într-un mod nepotrivit. Tâmplăria era veche și avea probleme mari. A fost un dosar penal, știu că am dat și eu o notă explicativă. Primăria a investit atunci și la clădirea roșie, și la clădirea cu coloane. Acum nu că vreau să pasez pisica, dar cei de la primărie se puteau gândi că e clădire de patrimoniu. Eu, recunosc și acum și repet, m-am bucurat în primul rând pentru utilitate și nu m-am mai gândit la aspect. Poate acum, dacă tot există în plan un proiect pentru reabilitarea clădirii, vor fi înlocuite și termopanele. Cel puțin așa ar fi de dorit”.
Dosarul penal întocmit pentru lucrările neautorizate a „murit” însă, prin prescrierea faptelor, iar primăria, firma care a făcut lucrările și conducerea liceului au scăpat de răspunderea penală. Au rămas „realizările”.
„Sunt foarte urâte”, a declarat comisarul Vitalie Josanu, ofițerul de poliție care are în grijă patrimoniul cultural al județului. „Eu nu pot să înțeleg cum niște oameni, care sunt viitori producători de patrimoniu, au putut să accepte așa ceva. Ce așteptări să mai ai de alții, dacă cei care produc artă nu iau atitudine? Și nici n-ai ce să faci; dacă s-a precis fapta, asta este situația și lumea înțelege că poate pune termopane pe orice monument și-i poate modifica aspectul după cum îi tună unuia sau altuia, că nu se întâmplă nimic”.
În afară de termopane, primăria – în calitate de proprietar al clădirii – a mai făcut o investiție recentă (2014-2015) în repararea acoperișului. Și aproape la fel de reușită. Vlad Tudor n-a reușit să găsească exact valoarea lucrării și nici excutantul, dar o declarație de-a viceprimarului din acea perioadă, Aurelia Simionică, vorbea despre 100.000 de lei. Dacă ar fi să ne luăm după spusele elevilor, chiar a meritat: „Nu mai plouă ca înainte. Dacă plouă torențial, se mai prelinge apa pe pereți, s-a mai făcut și câte un pic de mucegai, dar, în rest, e bine. Când plouă doar un pic afară, înăuntru nici nu se simte”. (Cristina MIRCEA)
