Jocurile politice fac ca, în Neamț, să ne întoarcem la matriarhat.
Numirea Emiliei Arcan, prin votul consilierilor, nu al alegătorilor, este doar un început al promovării femeilor pe funcții de conducere în județ, dacă șoaptele politice care circulă prin lumea cafenelelor politice nemțene au vreo urmă de veridicitate.
Pasul următor ar putea fi făcut în prima ședință a Consiliului Local, unde o majoritate anti-Chitic, constituită ad-hoc, ar putea să o aducă pe postul de viceprimar pe proaspăta candidată a M10 la Primăria Piatra Neamț, adică Ana Monda. Fost viceprimar pe timpul lui Gheorghe Ștefan.
Un post pasager, cum s-au dovedit toate posturile de vice în Neamț, pentru că n-ar fi exclus, dacă nu se schimbă înțelegerile, ca, la următoarea ședință, să o vedem propulsată pe scaunul lui Chitic, de aceeași majoritate care mai dorea acest lucru cu câtva timp înainte. Deci, după o președintă la județ, una la municipiul reședință de județ.
Pasul următor, ca să se închidă cercul, ar fi să avem o femeie prefect la Neamț, în condițiile în care activitatea lui Vlad Angheluță este analizată cu atenție de minister, de când cu graba cu care scrie ordine de prefect favorabile PSD-ului. PNL-ul, care se presupune că ar putea propune un prefect, a stat întotdeauna prost la rezerva de cadre și a importat o doamnă de la Bacău să conducă județul, apoi un domn onorabil de la Sibiu.
În acest moment, după ce senatorul Țapu a refuzat ideea readucerii ca prefect a lui George Lazăr, singura soluție cu care ar putea veni ar fi tot o doamnă, Dana Soroceanu.
Motive ar fi destule să fie acceptată. S-ar bucura Emilia Arcan, pe principiul că două săbii nu pot sta în același consiliu, s-ar bucura PSD-ul că ar scăpa de un secretar de obicei atent la toate actele, s-ar bucura PNL-ul că ar zice că are un om să-l scoată în față, s-ar bucura și senatorul Țapu că și-a onora înțelegerile. Asta cu condiția ca Dana Soroceanu să vrea și chiar să i se propună.
Valentin BĂLĂNESCU
