Un subiect aparent minor: niște zeci de profesori de la Liceul Tehnologic ”Vasile Conta” din Târgu Neamț ar fi trebuit să primească 100 de euro, drept sprijin întru perfecționare, ajutor financiar aferent anului 2010. Nu au primit banii și, în anul 2015, angajații de la o grădiniță care aparține administrativ de liceu s-au revoltat și au făcut o reclamație, pentru a se verifica de ce s-a întâmplat acest lucru. În momentul când s-au făcut publice datele reclamației, reacția directoarei Ingrid Karina Cojocariu a fost extrem de dură, ea afirmând că de vină pentru situația respectivă sunt chiar profesorii, care nu au făcut cereri pentru eliberarea banilor, și liderul de sindicat, care nu și-a îndeplinit obligațiile. În ceea ce o privește pe directoarea unității școlare, totul a fost conform legii și nimeni nu ar avea ce să-i reproșeze.
Evident că această atitudine a deranjat, atât pe profesorii din liceu, cât și pe liderii de sindicat de la Piatra Neamț, cei care i-au reprezentat în justiție pe toți membrii de sindicat, cu atât mai mult cu cât procesul a fost câștigat în prima instanță.
În materialul care urmează, vom demonstra, pe bază de documente, că directoarea de la ”Vasile Conta” fie a mințit când a vorbit despre situația celor 100 de euro, fie, pur și simplu, nu știe ce a semnat și pentru ce. S-ar putea spune că, în mare măsură, demersul său managerial este bazat pe un alt tip de susținere decât cea profesională, fiindcă a fi director nu înseamnă doar acceptarea la semnat a unor lucrări de investiții, organizarea unor spectacole bune sau mușamalizarea unor situații urât mirositoare. Mai înseamnă și o minimă grijă față de colectivul condus, încurajarea valorii – a plus valorii, nu a nonvalorii. Și, în niciun caz, nu înseamnă promovarea în fața elevilor a mesajului, indirect, că o fraudă poate fi premiată.
Conducerea liceului Conta spune: ”Avem solicitări de la profesori!”
Istoria celor 100 de euro pierduți de profesorii de la ”Vasile Conta” începe în 25 septembrie 2013, când, pe adresa școlii, sosește o misivă (nr. 364) de la Sindicatul Liber al Lucrătorilor din Învățământ și Cercetare Științifică Neamț. Ea este adresată ”Conducerii unității școlare și liderului de sindicat”, adică, in personam, conducerii reprezentate de doamna Karina Cojocariu și liderului Gheorghe Ghiocel Nuțu. În adresă, se face referire la faptul că sindicatul intenționează să deschidă acțiune în instanță pentru recuperarea ajutorului financiar de 100 de euro aferent anului 2010, în vederea achiziționării de cărți/ programe pe suport electronic. Tot acolo, spune că, pentru promovarea acțiunii, se vor depune niște documente, mai exact o adeverință, al cărei model este trimis o dată cu adresa, și o împuternicire, tot cu modelul anexat. Asta pentru a ușura treaba celor din conducere și sindicat. Doamna directoare nu aruncă hârtia în parohia liderului de sindicat și cu asta basta, că n-ar fi treaba ei de manager să se implice într-o acțiune sindicală. Nici vorbă!
Pe 21 octombrie 2013, cu numărul de înregistrare 4391, plasat fix sub antetul liceului, sub semnătura directoarei Ingrid Karina Cojocariu, a secretarei șefe Liliana Zaharia și a liderului de sindicat, este eliberată o adeverință, conform modelului trimis de sindicat, în care apar numele a fix 80 de profesori, despre care se spune, TOTUL ASUMAT PRIN SEMNĂTURA DIRECTOAREI INGRID KARINA COJOCARIU, că ”au solicitat ajutor în vederea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, aferent anului 2010”.
Pentru orice om care vrea să înțeleagă, asta înseamnă că oamenii în cauză ar fi făcut niște cereri, altfel un director responsabil nu și-ar fi pus semnătura pe un document despre care știa că ajunge în instanță, pentru ca un judecător să decidă că 8.000 de euro de la buget vor ajunge la 80 de profesori.
Ingrid Karina Cojocariu nu poate spune că nu știa despre ce este vorba, pentru că, la poziția cu nr. 25 din cele 80, apare chiar numele său, drept fiind unul dintre solicitanții respectivului ajutor. Dacă numele său apare în tabelul respectiv, trebuie să există și o cerere din partea distinsei doamne, că fără cerere nu se putea. Dacă a făcut cerere, doamna directoare nu poate invoca decât o amnezie parțială, fiindcă e greu de crezut că ar fi vrut, Doamne ferește, să inducă în eroare o instanță.
Conducerea școlii împuternicește sindicatul să o reprezinte în instanță!
Firul documentelor continuă cu o împuternicire, eliberată tot pe 21 octombrie 2013, sub același antet și cu aceleași semnături de garanție. De data aceasta, pe lângă cele 80 de nume, apar și semnăturile olografe ale cadrelor didactice care urmau să primească banii și care, prin asumarea iscălită a acestui document, împuterniceau sindicatul de la Piatra Neamț să-i reprezinte în instanță. Toți profesorii au semnat, deci se poate presupune că și știau ce au semnat. Printre ei, la aceeași poziție 25, apare semnătura profesorului Ingrid Karina Cojocariu, care, (și) din poziția de manager, este de acord să continue lupta sindicală pentru suta de euro.
Aparent, totul e bine și frumos și cu perspective senine în instanță. Cadrele didactice au semnat, deci știau despre ce este vorba, iar direcțiunea, secretariatul și sindicatul au adeverit că toți cei 80 din listă au solicitat ajutorul financiar.
Conducerea școlii spune că profesorii nu au solicitat ce au solicitat!
De ce nu au primit banii cei 80 de profesori de la ”Vasile Conta”, dacă toate hârtiile erau în ordine? Mai ales că Tribunalul Neamț le-a dat dreptate și a emis o hotărâre executorie în acest sens? Această întrebare și-au pus-o cadrele didactice de la Grădinița nr. 1, dar nu numai ele.
La Tribunal, sindicatul a avut ca oponent chiar Liceul, reprezentat de directorul Ingrid Karina Cojocariu, aceeași cu prof. Ingrid Karina Cojocariu, care semna împuternicirea în dreptul poziției nr. 25. Judecătorul a demontat punct cu punct toată opoziția școlii și a Inspectoratului Școlar și a decis ca profesorii să-și primească banii. Cu drept de apel.
Pasul următor, apelul adică, s-a făcut la Bacău. Aici, judecătorii au constatat că niciunul din motivele de apel invocate de ISJ Neamț nu stă în picioare și că profesorii au dreptul la acei bani. Pentru că, în susținerea cauzei, sindicatul a depus doar adeverința semnată de conducerea școlii și împuternicirea celor 80 de profesori, la primul termen, instanța a amânat cauza, ”pentru a face adresă unității școlare, să ne comunice copii certificate de pe cererile de acordare a ajutorului de 100 de euro pentru anul 2000 formulate de intimații – reclamanți, precum și copii certificate de pe paginile registrului în care au fost înregistrate aceste cereri”.
În acest fel, instanța a dorit să întărească profesorilor calitatea de reclamanți îndreptățiți, mai ales că, la dosar, exista deja adeverința care atesta existența acestor cereri. Inclusiv a directoarei. Câteva xerocopii și lucrurile se rezolvau rapid.
La următorul termen, școala nu a depus nicio, cauza s-a amânat din nou. Pe 26 ianuarie 2015, instanța a amânat cauza iar, dar, de data asta, la dosar era o adresă din partea liceului, care comunică instanței că ”în arhiva unității școlare nu există înregistrate cererile reclamanților privind acordarea ajutorului financiar”! Cum ar veni, nu există cererile profesorilor la școală, deși școala a eliberat o adeverință cum că ele existau!
În fața acestei situații, instanța s-a supărat și a cerut Inspectoratului ”datele de identificare ale directorului unității școlare în vederea punerii în executare a amenzii judiciare aplicate”! Reținem, deci, că directoarea arina Ingrid Cojocariu a fost propusă la amendă, pentru lipsă de cooperare cu instanța, care ar fi putut rezolva mai rapid procesul dacă i s-ar fi prezentat documentele cerute. Evident că, în momentul când școala, prin conducătorul ei, nu a trimis copiile după cereri, ba, mai mult, a certificat că aceste cereri nu există în arhivă, instanța a decis că banii nu mai pot fi dați profesorilor.
În motivarea deciziei, instanța spune foarte clar că motivele de recurs ale ISJ Neamț nu au fundament și că, de fapt, recursul a fost admis numai pentru că liceul nu a depus cererile despre care tot el (liceul) și ea (directoarea) spuneau că există!
Când a mințit directoarea de la ”Vasile Conta”?
A mințit când a semnat adeverința către Sindicatul Liber din Învățământ, unde îi apare și numele ca având solicitare pentru cei 100 de euro?
A mințit când a împuternicit același sindicat să îi reprezinte, pe ea și pe ceilalți 79 de colegi, în instanță, pentru recuperarea banilor, fiindcă avea cerere pentru recuperarea banilor?
A mințit când nu a trimis instanței copie după acele solicitări sau măcar după cea a domniei sale, dacă ea există înregistrată în arhiva școlii?
A mințit când a spus că nu există aceste cereri de înregistrare, chiar dacă, astfel, a admis o minciună anterioară (atunci când a semnat că solicitările de înregistrare există)?
În fața documentelor de la dosar, deja nu mai contează când a mințit directoarea Ingrid Karina Cojocariu, fiindcă, de fapt, minciunile ei sunt parte a unui sistem care promovează în funcții de conducere oameni care nu-și cunosc nici măcar atribuțiunile de servicu, care semnează, ”ca primarul”, orice act și nu se gândesc la consecințe, nu verifică dacă este și real ceea ce au semnat. Asta pentru că nu le pasă de consecințe, pentru că știu că le e spatele asigurat, că au protecție și că aceia care i-au promovat nu au curajul să-i lase din brațe. Motivele pot diferi, dar, de cele mai multe ori, e vorba despre costurile aferente numirii pe funcție sau de legături familiale.
În mod normal, un director care nu a avut grijă ce acte semnează, care nu a avut grijă cum asigură imaginea școlii ar fi trebuit să-și dea demisia imediat ce și-a dat seama că nu poate demonstra că adeverința eliberată de ea nu are suport în realitate. De ce profesorii nu au făcut aceste cereri la data care trebuia și cum s-au descurcat alți directori, în cazuri similare, este o altă discuție, la fel de interesantă.
Au existat și directori care au spus adevărul
Pentru că nu toți directorii au putut face dovada că profesorii din școlile lor avea solicitări pentru primirea banilor, unii dintre ei au ales să nu se complice. Ei au transmis imediat sindicatului că în școala lor nu s-au înregistrat cereri și cu asta s-a încheiat. Sindicatul nu a putut deschide acțiune în instanță pentru acești dascăli. Cum a explicat fiecare director, ulterior, profesorilor de ce nu și-au primit banii a fost problema sa. Este cazul CJRAE Neamț, unde directoarea Melania Pleșa spune clar acest lucru. La fel, Mihai Țurcanu de la Școala Dulcești, Cristian Vatamanu de la Poiana Teiului, directorii de la Ruginoasa sau Bârgăoani.
Alții, după cum s-a demonstrat, au ales să umble cu cererile vopsite, ba că este, ba că nu este, pentru că, în definitiv, sintagma ”și-n căruță, și în teleguță” este valabilă și în Învățământ. În educație, mai puțin…
Valentin BĂLĂNESCU
