Mănăstirea Bociulești: dosar penal pentru chilii, preot oprit de la slujire

Într-o țară în care se poate orice, oricum, dincolo de legi, de bun simț și de bun gust, o țară care n-are niciodată bani pentru propria-i istorie, dar e plină de „istorii”, identitatea națională și trecutul ajung pe mâinile cui se nimerește. Uneori, se nimerește ca administratorii să fie niște „gospodari”, hotărâți să modernizeze, să modifice și să construiască oriunde găsesc un loc „potrivit”. Județul Neamț abundă în exemple.

Există biserici din lemn, vechi de sute de ani, gata să cadă, pentru că preotul a ridicat una mândră și trainică alături, iar pentru cea veche nu mai are bani, există biserici de zid de secol XVIII „dotate” cu termopane și uși metalice de apartament, există lăcașuri cărora preoții le-au modificat clopotnițele, turlele, acoperișurile și pardoselile, doar pentru că șindrila „nu se mai poartă”, iar tabla Lindab, PVC-ul și mozaicul ieftin și prost sunt în „trend”. Sau, mai grav, există preoți care se întâmplă să aibă idei de înființare sau de extindere a unor construcții ori de branșare la diverse utilități a celor existente și se apucă de treabă, cu sârg, urmărind din cancelarie cum excavatoarele mușcă harnic din țărână, trecând nepăsătoare pe lângă indicatoarele de semnalizare a vreunui sit arheologic. Și, peste toate aceste întâmplări, există autorități și instituții care amendează drastic orice cetățean „impertinent” care și-a improvizat un șopron pentru mașină în spatele blocului, dar nu văd cum calcă în picioare unii purtători de sutană istoria acestui neam, sfidând, în egală măsură legile statului și regulile de ascultare din sânul Bisericii.

* Cum poți construi 10 ani fără să „vadă” nimeni

Ferite oarecum de ochii curioșilor, ruinele Mănăstirii Bociulești, despre care Mesagerul de Neamț a relatat în septembrie anul trecut, fac parte dintr-un întreg sit arheologic. Undeva, sub pământ, sunt rămășițele fostei curți boierești a logofătului Dumitrașcu Ștefan, pe care nimeni nu s-a obosit să le descopere. Teoretic, întreaga zonă este protejată, ruinele fiind monument istoric, incluse în clasamentul celor 100 de locuri de vizitat în România. Practic, lângă fosta mănăstire se construiește de mai bine de 10 ani. Mai întâi a apărut o bisericuță, unde să se poată sluji, iar de vreo 4-5 ani corpul de chilii, o clădire cu spații generoase la parter și camere, fiecare cu baie proprie, la etaj. Terenul pe care se află ruinele și este în domeniul public al comunei Podoleni, restul – în proprietatea Mănăstirii Bistrița, de care ține Schitul Pietricica. Părintele Emilian Harpa, de la schitul devenit mănăstire între timp, se ocupă și de Bociulești. A obținut, prin donație sau prin vânzare-cumpărare de la niște săteni din Zănești, mai bine de 2000 mp și s-a apucat de treabă. Primăria Podoleni a somat preotul că are nevoie de autorizații și, mai ales, de supraveghere arheologică. Lucrările au continuat, ani la rândul, fără nicio problemă.

„Părintele nu are niciun aviz, nici de la forurile superioare bisericești, nici autorizație de construcție, nici aprobare de la Direcția pentru Cultură”, ne-a declarat responsabila cu urbanismul de la Primăria Podoleni. „Noi, de altfel, nici n-am fi putut elibera autorizație de construcție, pentru că terenul este în extravilan și doar Consiliul Județean are competență în această situație, însă am întrebat și la CJ și nu există autorizație nici de acolo. Toate somațiile de sistare a lucrărilor au fost ignorate, părintele a continuat să construiască, iar acum clădirea e aproape gata, s-a ajuns la finisaje. Am trimis adrese și la Mănăstirea Bistrița, dar am primit un singur răspuns, în care ni se spunea că nu este corect ce se întâmplă acolo în privința lucrărilor, dar, pe de altă parte este bine că s-a ridicat o biserică în care se slujește, pentru că astfel a fost tot timpul cineva în zonă, iar ruinele au fost cât de cât păzite, vizitatorii n-au putut lua pietre și s-a evitat degradarea monumentului. Am vorbit și cu părintele Emilian Harpa, dar el argumentează că superiorii i-au spus să construiască și el asta face”.

Abia după apariția textului din Mesagerul și după vizita comisarului Vitalie Josanu la locul faptei, s-a sesizat și Inspecția în Construcții, care a dispus sistarea lucrărilor. Asta se întâmpla în decembrie 2015. Dar… „Eu când am fost acolo, în luna ianuarie, am văzut om înăuntru. Nu știu dacă dădea cu bidineaua sau stătea degeaba, dar era în clădire”, a declarat Vitalie Josanu. „Am făcut dosar penal pentru efectuarea unor lucrări în sit arheologic și, în funcție de rezultatul cercetărilor, voi vedea exact care este persoana responsabilă de ceea ce s-a întâmplat acolo, fără să existe nicio autorizație și, mai ales, fără certificat de descărcare de sarcină arheologică (n.r. document care se emite după finalizarea cercetării arheologice, cercetare care, la Bociulești, nici n-a început). Înainte de a întocmi dosarul penal, am cerut date de la Primăria Podoleni, de la Inspecția de Stat în Construcții, și am vorbit cu starețul Mănăstirii Bistrița, părintele Luca fiind om de patrimoniu. Dumnealui mi-a spus că nu știa că se construiește acolo și n-a dat nicio binecuvântare în acest sens. Nu există de nicăieri nicio autorizație, deci pot începe cercetarea penală cu toată siguranța”.

* Părintele Emilian – cercetat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Dincolo de faptul că părintele Luca Diaconu este, într-adevăr, un om de cultură – care și-a bătut capul doi ani de zile cum să construiască un lumânărar în curtea mănăstirii, care să se potrivească, optic, cu ansamblu, având în vedere că niciun monument nu a avut de la început vreo astfel de anexă, deci nu exista un model – existența unei corespondențe între Primăria Podoleni și Mănăstirea Bistrița spune că ar fi trebuit să știe ce se întâmplă la Bociulești. Doar dacă n-a văzut adresa și altcineva a dat răspunsul poate avea o scuză. Oricum, fiind extrem de ocupat cu schiturile și mănăstirile din subordine, n-am reușit să dăm de dumnealui pentru a lămuri problema. Dar, dacă a spus că nu a dat binecuvântare, singura posibilitate ca părintele Emilian să construiască în conformitate cu regulile de ascultare era obținerea binecuvântării direct de la Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Și a eventualului sprijin, pentru că o construcție de tipul celei pe care a ridicat-o lângă ruine costă. Și costă foarte mult.

„Vă aducem la cunoștință, din partea Biroului de Presă, că Părintele Emilian nu a avut binecuvântare din partea conducerii Arhiepiscopiei Iașilor pentru a construi acel corp de chilii de la Bociulești (Podoleni)”, ne-a transmis părintele Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei. „Știm însă că Părintele se bucură de sprijinul unui anumit număr de credincioși, inclusiv din zonă. Aceștia, văzând preocuparea dânsului pentru acel loc părăsit, neglijat de foarte mulți ani, probabil că sunt și cei care au sprijinit financiar o astfel de construcție. Precizăm că Părintele Emilian este în curs de cercetare în conformitate cu rânduielile bisericești și că este oprit, deocamdată, de la slujirea celor sfinte.

Preoții și personalul de conducere din parohii și din mănăstiri știu că, înainte de a începe orice fel de lucrare (de construcție, de reparație, de pictură etc.) trebuie să solicite de la Centrul eparhial binecuvântare (aprobare). Ulterior, ei sunt supravegheați să desfășoare lucrările respective în deplină legalitate. Acest lucru este valabil mai ales în cazul unor monumente istorice”.

Rezultă că toată lumea și-a făcut treaba: Primăria a somat, Inspecția în construcții a dispus sistarea lucrărilor, Poliția a deschis dosar penal, Mitropolia îl cercetează pe preot. Dar ce-i făcut e „bun” făcut și, probabil după ce va trece „furtuna”, la Bociulești se vor instala niște călugări, cu binecuvântare, iar undeva, în măruntaiele curții domnești, va fi făcută și o fosă septică pentru băile chiliilor (dacă nu cumva există deja) – expresie elocventă a respectului pentru trecut.

Cristina MIRCEA