În ciuda dificultăților financiare generate de o politică de investiții catastrofală, de datorii imense și de riscul intrării în faliment în cazul unor alte asemenea aventuri, municipiul Piatra Neamț rămâne premiul dorit de toate partidele politice. În primul rând, este vorba despre palmares; vorbim despre o reședință de județ și altfel se merge ”la centru” și se găsesc argumente în bătaia pentru finanțări. În al doilea rând, este vorba despre voturi. Dacă partidul reușește un scor bun pentru primar, în mod normal scoate scor bun și la consilierii locali și județeni. De aceea, victoria este importantă și, pe cât posibil, să fie ”legitimată” de un scor cât mai bun.
Partidele din Neamț s-au mobilizat, pe ultimii 50 de metri, și încep să-și anunțe candidații. Dacă numele lui Chitic nu este o surpriză din partea PNL – cu tot respectul pentru ceilalți contracandidați din partid; au plecat fără șanse în cursa internă, întrucât a fost doar la o competiție mimată -, la fel de previzibilă este și candidatura lui Drăgușanu din partea ALDE. Pentru toată lumea rămâne necunoscuta numită ”candidatul PSD”. Pentru că partidul, condus acum de Ionel Arsene, a avut întotdeauna rezultate slabe. Sau foarte slabe, chiar și în vremurile când avea lideri adevărați.
* Cum s-a transformat Simionică din candidat cert în speranță sigură
Aurelia Simionică a fost mult timp candidatul despre care toată lumea spunea că va câștiga primăria. Era viceprimar, se ocupa de probleme sociale și părea că se încadrează în portretul robot cerut de partid. Pentru că Aurelia Simionică nu era străină de nimic din ce s-a întâmplat în instituția condusă de Gheorghe Ștefan. A fost consilier local, a votat de cele mai multe ori alături de ceilalți colegi, a ajuns viceprimar ca urmare a unor înțelegeri politice, unele chiar cu Gheorghe Ștefan, și a fost nevoită să părăsească postul tot ca urmare a unei înțelegeri politice, care, de data aceasta, a dezavantajat-o. A pierdut statutul de candidat favorit în partid, după ce PSD a încercat să-l schimbe pe Chitic de două ori, eșuând de fiecare dată. Cu Aurelia Simionică vârf de lance, tentativele s-au frânt chiar cu ”ajutor” din interior PSD și, din acel moment, Aurelia Simionică a rămas doar un nume în ipotetice sondaje de opinie.
Varianta Vlad Marcoci a fost o petardă caracteristică personajului, așa că prea multe lucruri nu sunt de spus.
Încet-încet, a apărut varianta Liviu Harbuz. Din start, foartă multe lume nu a luat-o în serios, nu pentru că personajul nu s-ar plia pe ”post”, ba dimpotrivă. Cei mai mulți considerau că Liviu Harbuz nu vrea să revină în politica de la Piatra Neamț, după o carieră strălucită la București. Nu neapărat politică. Mult timp, statutul de vedetă la Europa FM părea că-l tușează mai mult decât funcțiile/ obligațiile politice, iar nivelul la care a ajuns pe linie profesională îi conferă, chiar și acum, o notă caracteristică și îl apropie mai degrabă spre o categorie de personaje mult discutate și căutate în aceste vremuri, cea a tehnocraților.
* Harbuz, profil de candidat
Liviu Harbuz are carismă și se lipește de televizor, iar microfonul nu-l sperie și nu-l inhibă. Din acest punct de vedere, are avantaj cert față de oricare contracandidat. Problemele lui Harbuz încep, însă, de la nivelul partidului. Este de notorietate relația, înghețată la nivel politic, cu ”șeful” Ionel Arsene, care a făcut ca lideri importanți ai altor partide să ia în calcul racolarea pesedistului răzvrătit din Neamț. O bună perioadă de timp, Harbuz s-a retras la București, dând impresia că va renunța la orice veleități în Neamț. Căderea guvernului Ponta și ridicarea lui Liviu Dragnea la rang de cappo di tutti capi părea să-i deschidă drum lui Ionel Arsene spre o conducere dictatorială. Numai că lucrurile în politica mare au evoluat, Liviu Dragnea a înțeles că, dacă vrea rezultate, trebuie să stea bine îmbrăcat în doctrina de partid și că trebuie să adune tot ce poate reprezenta potențial electoral. Așa că, se pare, împăcarea (sau armistițiul) dintre Arsene și Harbuz a fost o condiție sine qua non a discuțiilor pentru relansarea partidului în Neamț.
Paradoxal, cel care are cel mai mult de câștigat din candidatura lui Harbuz este chiar adversarul său din partid. Victoria lui Harbuz ar fi și victoria sa și ar putea fi prezentată ca o dovadă de viziune politică. O înfrângere ar echivala cu o bucurie mult mai sinceră decât armistițiul încheiat de curând.
Pentru Liviu Harbuz, greutatea nu constă în lupta pe care ar trebui să o ducă cu Dragoș Chitic sau Cătălin Drăgușanu. El trebuie să-i convingă pe pietrenii – sătui de promisiuni, de scandaluri, distanți la nivel de genă față de PSD – că poate fi un primar nelegat de interese de partid. Că PSD-ul este ”ocazia iară nu cauza” candidaturii sale, iar dorința de a deveni primar la Piatra Neamț este dată de o dorință sinceră de a readuce orașul la nivelul de notoritate benefică, de acum mulți ani. Cu o viață economică decentă, cu o activitate culturală care era invidiată peste tot, cu o distanțare pozitivă de dependența de capitală, cu activitate în domeniul relațiile cu orașe din alte țări.
* Trei pentru fotoliul lui Ștefan
În lipsa altor candidați cu șanse certe de câștig, trio-ul Chitic – Harbuz – Drăgușanu pare să fie în centrul atenției în bătălia electorală. Fiecare din ei e obligat să se raporteze la fostul ocupant al funcției de primar, cunoscutul Gheorghe Ștefan. Pentru că nu poate fi ignorat, cu lucrurile bune sau rele pe care le-a făcut. Din acest punct de vedere, ultimii doi pleacă cu un avantaj cert, în condițiile în care Dragoș Chitic își identifică, în mare parte, activitatea sa cu cea din timpul lui Pinalti. Este greu să se detașeze – cu șansa de a fi și crezut – de o perioadă în care a participat, creativ sau la ordin, alături de o echipă unde a ocupat loc în față.
Harbuz, în ciuda unor relații civilizate la nivel personal, a fost un adversar politic din perioada când s-a dat bătălia electorală pentru colegiul 6 și nu prea poate fi identificat cu PDL-ul sau cu Pinalti. Cătălin Drăgușanu s-a bătut cu Ștefan în alegeri, a fost aproape de o victorie sub sigla USL-ului și a rămas în mentalul colectiv ca un fel de învins meritoriu. Alegerea lui ca deputat pe lista USL la parlamentare a venit firesc, pe valul crescând al urii față de PDL-ul ascuns sub diverse denumiri și culori.
Dacă Harbuz și Drăgușanu se vor putea antrena cu Chitic (sacul de box, atunci când se va pune în discuție trecutul administrativ local), între cei doi va avea loc o altă bătălie, aceea a activității fiecăruia în raport cu cetățeanul. Aici, mai lipicios pare a fi Harbuz, care poate etala funcții de demnitate publică, pe lângă activitatea, de multe ori searbădă și hulită, de deputat.
Mai rămâne să vedem cât de mult se vor putea bizui amândoi, fiecare în parte, pe sprijinul real al colegilor de partid, segment unde ambii par să aibă probleme, cu atât mai mult cu cât vor să aibă un cuvânt de spus în trierea oamenilor plasați pe lista pentru Consiliul Local.
O concluzie nu poate fi trasă până când nu va fi oficializată candidatura lui Liviu Harbuz. Dar, în mod sigur, ea va genera discuții, reacții, controverse și va anima o campanie electorală care părea că se îndreptă spre cenușiul cu care ne-am obișnuit în Neamț.
Valentin BĂLĂNESCU
