Alegerile sunt, de fiecare dată, barometrul cel mai exact pentru un partid sau pentru oamenii care-l conduc. Capacitatea partidului – sau a conducătorului – de a aduce voturi este esențială și aici vorbim despre o serie întreagă de factori, pornind de la carismă și terminând cu echipa, relațiile și potența financiară.
În Neamț, UNPR a însemnat, în primul rând, Culiță Tărâță, la nivel de decizie și implicare. În jurul său, s-au strâns mai mulți oameni, cei mai mulți din PSD, care au format o echipă, deși erau diferiți ca viziune și interese. Vorbim aici despre Iacoban, Sandu, Bumbu, Vasiliu, Moisii, ca să-i amintim doar pe cei mai cunoscuți. În alianță cu PDL-ul lui Gheorghe Ștefan și sateliții acestuia, UNPR a ajuns să conducă, la nivel de președinte, Consiliul Județean Neamț, dând posibilitate lui Gabriel Oprea să se mândrească cu șefia unui județ la București. Dispariția lui Culiță Tărâță a lovit puternic un partid care trăia prin liderul său și care a trebuit să se reinventeze pe plan local.
* Episodul Iacoban
Aproape firesc, dacă ținem seama de experiență și capacitate de organizare, șefia organizației județene și a Consiliului Județean a ajuns la Constantin Iacoban. Asta în condițiile în care Liviu Bumbu, măcar de la înălțimea funcției de senator, ar fi putut pune sub semnul îndoielii nominalizarea. Pragmatismul a decis la București,unde s-a ales varianta unui președinte de organizație care să poată fi șef la județ. Argumentul principal a fost că Iacoban era un fel de mână dreaptă a lui Tărâță în alegeri, cunoștea oamenii și avea experiență, inclusiv administrativă.
Lucrurile au început s-o ia razna în momentul când s-a produs ”fuziunea” cu PPDD și, în felul acesta, PSD-ul a ocupat direct funcții de conducere la UNPR. Autoritatea lui Iacoban a fost tot mai des pusă la îndoială, răspândacii au început să sursure la urechile șefilor că Iacoban nu este bun, că nu-și face treaba, că nu ”colaborează” cum trebuie cu restul șefilor, cu PSD-ul, etc. Orice linie de legătură dintre acesta și șeful cel mare a fost tăiată, organizația județeană a fost minimalizată ca activitate și umilită prin ședințe la Iași, și, astfel, s-a ajuns la anunțul privind migrarea lui Iacoban către ALDE, urmat de excluderea din partid și pierderea postului în Consiliul Județean. Grupul doritorilor de funcții și bună înțelegere cu PSD-ul a fost fericit și a acționat în consecință, fără să se gândescă la urmări. Este de referință justificarea unui lider UNPR, în subsolul unei cunoscute locante de întâlnire și destindere în fața unui alt politician: ”Ionele, am făcut tot ce ne-ai spus!”
* UNPR sub zodia lui Bumbu
Liviu Bumbu a ajuns senator datorită lui Culiță Tărâță. Care l-a propulsat pe listă, în detrimentul altor doritori, care a suportat cheltuieli de campanie și care a garantat pentru el. Bumbu nu a agreat niciodată lupta lui Culiță Tărâță cu Ionel Arsene și a fost întotdeauna undeva la mijloc, lucru care i-a prins foarte bine în momentul când a ajuns șef peste organizația județeană. Practic, din acel moment, organizația a ajuns un fel de apendice al PSD-ului, lucru de care s-a convins toată lumea după poziția limpede exprimată de acesta, la întâlnirea din zona Brașovului, unde cuvintele lui Bumbu, de laudă la adresa liderului local PSD, dădeau impresia că se adresează pentru auditoriul altui partid.
Numirea pesedistei Emilia Arcan la șefia județului a fost negociată pe față și, uite-așa, a primit UNPR un post de vicepreședinte, în persoana lui Daniel Vasiliu. Brusc, importanța lui Ciprian Șerban a crescut, cel puțin pe plan local, recunoscându-i-se meritul avut anterior, în sprijinirea inițiativelor fostei vicepreședinte și în subminarea lui Iacoban.
Apropierea alegerilor a ridicat, însă, o problemă foarte grea pentru UNPR: merge sau nu pe liste comune cu PSD? Pentru că, în acest moment, Gabriel Oprea nu mai este pe funcție, are treabă cu propriile dosare penale, iar organizația din Neamț trebuie fie să dea piept cu alegătorii, fie să se ascundă pe listele PSD. Care PSD, cu caii în căruță, cu Emilia Arcan președinte de CJ, cu mulți doritori pe puținele locuri eligibile, pare tot mai puțin dispus la negocieri și mai mult să-i lase pe uneperiști să dea testul alegerilor fără Culiță Tărâță și fără Iacoban, în această ordine.
- Cine va candida pentru UNPR?
Deși nu vor recunoaște niciodată, șefii actuali de la UNPR au probleme în a găsi oameni care să riște o candidatură, care să aducă voturi și care să-și permită o campanie electorală. Căutările sunt în toi și regula celor care conduc partidul este să se ferească de candidaturi proprii, angajante și să folosească, mai degrabă, niște ”iepurași”, pe care să se poată da ușor vina pentru eșecul previzibil.
Primul nume care vine în minte este Liviu Bumbu. Va candida acesta undeva, în afară de lista la Consiliul Județean? La Piatra Neamț, știe că nu are nicio șansă, nici măcar pe aceea a unui scor onorabil. În altă parte unde? Poate la Târgu Neamț, în fieful său de senator? Puțin probabil că PSD îi va permite asta, că PSD nu înțelege să piardă voturi pe stânga, câte-or fi ele! Așa că opțiunile s-au cam terminat pentru domnia sa. Iar promisiunile că va avea asigurat un post de parlamentar sunt la fel de credibile ca și o posibilă terminare a autostrăzii Iași – Târgu Neamț – Târgu Mureș în anul 2016!
Deputatul Constantin Moisii ar putea candida la Roznov, unde are notorietate, este cunoscut și probabil ar putea face un scor bun. Problema este dacă riscă așa ceva sau dacă este tentat să-l concureze pe actualul primar cu care are o relație foarte bună. Probabil că nu, deci și dânsul va îngroșa lista neangajantă de la Consiliul Județean.
La Roznov, ar putea candida și Daniel Vasiliu, aflat, și el, într-o poziție bună. Este vicepreședinte pe funcție la județ, are experiența programelor europene, este tânăr. Problema este dacă vrea la Roznov sau dacă vrea ceva mai mult. Acum sau la parlamentare.
Numele lui este vehiculat, în disperare, și într-o posibilă candidatură la Primăria Piatra Neamț. Disperare, deoarece se pare că nimeni nu vrea să-și asume o candidatură care poate atârna ca o piatră de moară într-o viitoare carieră politică.
O nominalizare a unei femei – Florentina Moise Vasiliu, prim-vicepreședinte al UNPR la nivel național, practic cea mai mare funcție a unui uneperist din Neamț, directoarea Casei Corpului Didactic Neamț -, pare să fie una dintre variantele agreate de toată lumea, cu amendamentul că mai trebuie și asumată. Argumente există pentru o asemenea cadidatură, la care se adaugă și asigurările că nimeni nu-i impune un anumit target, mai ales că nici PSD-ul trebuie să nu fie încurcat în planurile sale.
Dacă nici această variantă nu va fi finalizată, dacă nu se va găsi un iepure de fațadă, probabil că lucrurile nu vor sta deloc bine pentru UNPR.
- Ce țintă (mai) are UNPR-ul?
Este greu de anticipat ceva. Declarativ, a fost anunțat un scor sigur, de 10%, ba chiar s-a supralicitat în momentul schimbării lui Iacoban și s-a vorbit de procente între 15 și 20%. Procente în care nu cred nici cei mai înfocați dintre uneperiști, care se bazau pe sprijin guvernamental, pe ajutor de la Consiliul Județean pentru primari etc.
În lipsa unui lider carismatic, marea întrebare este ce vor face primarii care în acest moment sunt obligați să țină cont de presiunile dinspre PSD și, chiar dacă poate părea superflu, din partea PNL. Vor lupta ei pentru UNPR sau vor face înțelegeri locale pentru a câștiga și a avea consilii pe care să le poată conduce? Probabil că vor alege chiar soluția de a părăsi partidul, pentru că acesta nu le poate oferi nimic mai mult decât pot obține ei, prin negocieri directe.
Valentin BĂLĂNESCU
PS: Între timo, Liviu Bumbu și-a dat demisia din funcția de președinte interimar al UNPR Neamț
