Adăposturi de război transformate în depozite pentru murături

Semnalizate recent cu simbolurile apărării civile – un triunghi albastru într-un dreptunghi portocaliu -, adăposturile în caz de război și alte situații speciale, cunoscute sub denumirea de „adăposturi de protecție civilă” există, paradoxal, doar pe hârtie. Adică în evidențele primăriilor și ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență Neamț.

În fapt, în Piatra Neamț cel puțin, absolut toate subsolurile blocurilor – și ne referim la acele blocuri care au avut, din start, subsolul destinat să funcționeze ca adăpost – au fost compartimentate cu ziduri solide și lumea și-a făcut boxe pentru depozitat murături, cauciucuri de iarnă și aragazurile vechi, pe care oricum nu la va mai folosi nimeni vreodată. Ca de obicei în România, situația se datorează unui „vid legislativ”, perpetuat de ani de zile, pentru că nimeni nu are timp să facă un proiect de lege, care chiar are importanță într-o situație de criză. Problema este valabilă la nivel național, pentru că peste tot în țara asta s-a procedat la fel.

„Nu este bine, nici corect și nici moral”, a declarat colonelul Ioan Nițică, șeful ISU Neamț. „Adăposturile nu puteau face obiectul vânzării-cumpărării, pentru că fondurile din care au fost construite au fost altele decât cele locative, și anume cele destinate apărării populației. Prin urmare, un apartament, într-un bloc care a fost proiectat cu adăpost la subsol, a fost mai ieftin decât într-un bloc normal, pentru că tot ce înseamnă fundație și restul construcției până la nivelul parterului a fost făcut din alți bani. Și, după ce-au luat apartamentele mai ieftin, locatarii și-au făcut și boxe. S-au scăpat hățurile total și înainte de 1989, dar mai ales după și lucrurile au rămas așa, deși situația ar trebui clarificată la nivel național. Înainte de înființarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, am trimis la Comandamentul pentru apărarea civilă propunerea ca adăposturile să fie trecute în proprietatea consiliilor locale, cu obligația de a le întreține. N-am primit niciun răspuns, deși am repetat demersul de două-trei ori, iar lucrurile au rămas neschimbate. Practic, deși au regim special și sunt construite din fonduri speciale, adăposturile nu sunt în proprietatea unei instituții care să le gestioneze în conformitate cu destinația lor. Iar o lege care să prevadă niște responsabilități clare în acest sens nu există”.

În condițiile „vidului legislativ”, care există și în privința infractorilor minori bunăoară, deși țara e plină de copii care fură și dau în cap pe stradă, adăposturile de protecție civilă nu se diferențiază cu nimic de subsolurile blocurilor „normale”. Au doar uși metalice speciale și niște ieșiri de siguranță, undeva în apropierea imobilelor, nu se știe unde, doar dacă nu și-a făcut careva vreun garaj sau vreun loc de grătar taman peste „gura secretă”. Și au, de asemenea, o structură din beton special, proiectat să reziste, și plătit din alți bani decât ai locatarilor, dar… nu se pune nimeni cu proprietatea omului, că iese belea. De altfel, legea care se referă la protecția civilă, cu toate lacunele ei, încurajează folosirea adăposturilor în alte scopuri, dar menționează, la art. 45: „În timp de pace, adăposturile publice de protecție civilă, cu excepția spațiilor amenajate ca puncte de comandă, pot fi utilizate pentru alte destinații, cu respectarea normelor tehnice, cu obligația de a fi eliberate în situații de urgență în maximum 24 de ore și cu informarea prealabilă a centrelor operaționale din cadrul serviciilor de urgență profesioniste”.

* În căutarea adăposturilor, cu harta în mână

În Piatra Neamț, adăposturile – 36 la număr, pe hârtie – sunt concentrate în două cartiere: Precista și Dărmănești. Peste tot e aceeași poveste, exceptând Sala Polivalentă, care chiar are 4 spații destinate apărării civile. Neamenajate complet, e adevărat, dar libere și cu apă curentă, plus cabine pentru toalete. Dacă în Dărmănești adresele sunt clare, pentru că străzile Mihai Viteazu (unde sunt 8 adăposturi), Aleea Ulmilor (2) și Dărmănești (16) sunt cunoscute de toată lumea și relativ drepte, în Precista e o adevărată aventură să găsești un adăpost, pentru că blocurile de pe o parte a aceleiași străzi figurează la o adresă, iar vizavi e deja altă adresă. Cele de pe colț, dacă au și formă de „L”, sunt și mai greu de „descifrat”. Bunăoară, pe trotuarul din dreapta ești pe strada Unirii, iar pe cel din stânga pe strada Burebista. Până la prima intersecție, când, pe stânga, e strada Adâncata. Și tot așa.

Cel mai ușor este să întrebi la vreo asociație de proprietari, că altfel n-ai multe șanse să găsești blocul G7 de pe strada Burebista, de exemplu, care deja a „scăpat” de însemnele protecției civile, probabil datorită vreunui locatar care a găsit o altă întrebuințare tablei colorate în albastru și portocaliu. După aspectul blocului, locatarii par hotărâți să lupte pentru confortul lor. Ieșirea de urgență, din spate, e folosită drept uscătorie.

Controale nu se pot face – aflăm de la ISU – decât dacă există o sesizare, pentru că, altfel, doar Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență poate verifica dacă, în imobilele unde există apartamente, a doua ieșire – utilă și în caz de incendiu sau de cutremur – este funcțională. La Piatra Neamț, în spațiul destinat ieșirii secundare, există televizoare cu lămpi, frigidere ruginite și mese șchioape, bine „protejate”, cu grilaje sudate din fier beton. Iar SVSU a fost desființat, în locul acestei structuri fiind „pus” un serviciu de management al situațiilor de urgență. Directorul acestuia, Daniel Apetrei, întrebat când a făcut ultimul control la adăposturi, ne-a spus că ne poate pune la dispoziție procesul verbal de control făcut de… ISU Neamț. Deci, se lucrează!

Revenind la blocul G7, nu se poate să nu menționăm că, în spațiul verde din spate, un gospodar a amenajat un loc pentru grătar, la o distanță rezonabilă, de „siguranță”, față de motocicleta unui vecin, care încă este învelită în folie. Șansele de a vedea și cum arată boxele amenajate în adăpost sunt foarte mici, pentru că nimeni nu răspunde la interfon. Nu doar unui străin, ci nici măcar administratorului de la Asociația de proprietari 48.

„Blocul a fost ridicat în anii ’80 și tot subsolul e compartimentat”, ne-a declarat Mihai Macovei. „Au venit cei de la ISU în control, n-ai cu cine te înțelege. Oamenii spun că e proprietatea lor și țin acolo murături. Nici mie nu-mi dau voie să intru, le-o fi frică să nu le fur averea. Am vrut să văd și eu cum arată adăpostul, dar nimeni n-a vrut să deschidă la subsol”.

Aceeași situație la blocul K10, de pe strada Unirii, unde, deși oamenii lasă ușile deschise în timpul zilei, tocmai pentru a se mai aerisi, la subsol nu „miroase” deloc a adăpost. Blocul K4, care, în scriptele ISU, figurează tot pe Unirii, este, de fapt, pe strada Plutașului. Un bătrân, care stă la etajul I, știe că este adăpost la subsol, dar el n-a coborât niciodată, pentru că nu are boxă. Treptele sunt rupte, miroase a închis, țevile arată trist, dar în fața blocului e un loc drăguț, amenajat cu flori și bucăți de lemn.

În Dărmănești, cel puțin pe Aleea Ulmilor, panourile de semnalizare au fost montate deasupra ușilor de la intrare și (încă) sunt la locul lor. Dar, în afară de locatarii din blocurile „însemnate” – care s-au agitat un pic, crezând că celebra bulină roșie de risc seismic a devenit triunghi albastru -, nimeni nu știe ce semnifică. O femeie, ușor cătrănită, care trece zilnic pe lângă un astfel de boc, a pus punctul pe „i”: „Ce război? Păi, dacă intrăm în război, mai scapă careva? Nici armată nu mai e în țara asta, nu vezi că la regiment cresc bălăriile prin curte? Și ce dacă ai adăpost, câți încap acolo? Dacă nu ai soldați și aștepți să te apere alții, tot mori ca prostul! Lasă oamenii să pună murături, că ăsta-i traiul la bloc, cumperi tot de la piață. Măcar le pui toamna și te costă mai puțin, nu dublu dacă le cumperi în mijlocul iernii. Războiul nostru e viața de zi cu zi, să știi de la mine!”.

* Teorie și practică

„Autoritățile administrației publice, instituțiile publice, operatorii economici și proprietarii de imobile au obligația să prevadă în planurile de investiții și să realizeze adăposturi de protecție civilă”, zice legea.

„Autoritățile administrației publice centrale și locale și serviciile de urgență de la toate nivelurile de competență vor identifica și vor stabili posibilitățile de utilizare pentru adăpostire a unor galerii de mină, tuneluri, peșteri, grote etc. existente în apropierea zonelor dens populate sau în zone prevăzute pentru amenajare de tabere de sinistrați, evacuați sau refugiați”, zice tot legea.

De fapt, chiar dacă ar fi funcționale, adăposturile nu pot „absorbi” întreaga populație a orașului. Ce capacitate cumulată au? Care este procentul de norocoși – în situația în care nu-și rup gâtul pe scări și nu-și sparg capul în țevi – care ar putea beneficia de protecția zidurilor din beton? Nu sunt informații publice! Și lista operatorilor economici care și-au amenajat astfel de spații pentru proprii angajați este protejată.

Pentru oamenii de rând nu sunt disponibile decât cele 36 în Piatra Neamț, din care 32 sunt boxe, cu rafturi. Unele au avut, pe timpuri, chiuvete. După introducerea apometrelor, când locatarii au constatat că vecinii „șmecheri” spală varza la subsol și tot de acolo umplu butoaiele cu apă, au tăiat țevile, că doar n-or să plătească ei. Și așa, de unde ar trebui să aibă apă, toalete și aerisire asigurată, plus ieșire secundară prin tunel, adăposturile sunt, de fapt, niște boxe meschine, cu niște guri de aerisire meschine, cât să respire o mâță vagaboandă și puii ei abia fătați, fără apă și fără toalete. La o nevoie, s-ar opta pentru cele ecologice, dar cu aerisirea, de multe ori obturată de burlane, nu s-ar mai muri din cauza bombardamentului, ci a asfixierii.

Sala Polivalentă este singura clădire publică din Piatra Neamț care are cela patru adăposturi și în evidențe, și în realitate. Culmea, nu este semnalizată, în niciun fel. Administratorul, altfel om de treabă, nu ne permite accesul fără acordul primarului Dragoș Chitic. Apoi ne conduce prin sală, direct în partea din față, pe unde intră publicul la meciuri.

Clădirea e nouă, dar pe tavanul fals din holul principal sunt câteva „hărți” vizibile. „Mai plouă!”, spune îngăduitor. „Au fost vicii ascunse, dar s-a reparat acoperișul”.

Adăposturile sunt pe cele patru capete ale sălii și au tuneluri cu ieșire în curte. Treptele sunt impecabile, aerisirea la fel. Interiorul nu este, însă, finisat. Sunt doar pereții din beton, cu stâlpii de susținere și, pe o latură, cabinele pentru toalete, cu țevile de apă trase. Și chiar e apă! Și curent electric peste tot. Spațiul e chiar încăpător, dar are destinație „selectivă”, în general pentru sportivi, eventual și pentru spectatori, dacă s-ar „întâmpla” în timpul unui meci. În rest, Dumnezeu cu mila!

Dar pe hârtie stăm bine: „În conformitate cu Legea 481 din 2004 privind protecția civilă, pentru protecția populației și a bunurilor din patrimoniul cultural național de efectele atacurilor din aer, se realizează sistemul național de adăpostire, care cuprinde: adăposturi pentru puncte de comandă destinate Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, adăposturi publice de protecție civilă aflate în administrarea consiliilor locale și fondul privat de adăpostire, realizat de operatorii economici și proprietarii de imobile”.

Cu „administrarea consiliilor locale” ne-am lămurit deja, adăposturile fiind de fapt în „administrarea” locatarilor, care, dacă vor, răspund la interfon și, dacă vor, deschis la subsol.

* Romanul e cel mai sigur

În afară de Piatra Neamț, care figurează cu 36 de adăposturi publice, în fapt fiind doar 4, în tot județul, pentru oamenii de rând, mai există încă două la Târgu Neamț, unul la Bicaz și 11 în Roman.

Singurul oraș în care – spun oficialii de la ISU – a fost o „mână de fier” la primărie și n-a lăsat locatarii să-și facă boxe unde și cum au vrut, e Romanul. În rest, iată rezultatele ultimului control făcut de ISU Neamț în județ: „În municipiul Piatra-Neamț sunt 36 de adăposturi de protecție civilă în subsolurile blocurilor de locuințe sau ale sediilor unor instituții publice. În adăposturile ocupate de locatari, sunt depozitate materiale ce îngreunează sau blochează accesul, deoarece au fost executate compartimentări, suduri și montări de uși metalice care contravin prevederilor legale.

În anul 2015, s-a finalizat marcarea tuturor adăposturilor din municipiul Piatra-Neamț cu însemnul distinctiv național al Protecției Civile, conform H.G.R. 630/2005.

Inspecția de Prevenire a Inspectoratului pentru Situații de Urgență «Petrodava» al județului Neamț a demarat anul trecut o acțiune de operaționalizare a adăposturilor din punct de vedere constructiv și în vederea eliberării acestora de materialele depozitate de-a lungul timpului, cu sprijinul Primăriei Piatra Neamț. (acesta este un subiect asupra căruia merită să revenim, pentru că „acțiunea de operaționalizare” este, ca și majoritatea adăposturilor, doar pe hârtie; de fapt, nu s-a scos din boxe nici măcar o oală spartă, iar locatarii au aceeași atitudine de „proprietari” în fața oricăror autorități – n.red.).

În municipiul Roman sunt luate în evidență 11 adăposturi în cadrul fondului de adăpostire public. Toate adăposturile sunt întreținute corespunzător, nefiind compartimentate sau ocupate de către cetățeni.

Toate adăposturile din municipiul Roman sunt marcate cu însemnul distinctiv național al Protecției Civile, conform H.G.R. 630/2005.

În orașul Tîrgu Neamț există 2 adăposturi de protecție civilă (unul la subsolul Grădiniței nr. 2 de pe bulevardul Ștefan cel Mare, iar celălalt la blocul M6 de pe bulevardul 22 Decembrie – n.red.), acestea fiind ocupate de locatari sau fiind utilizate ca spații pentru depozitare.

În orașul Bicaz există 1 adăpost de protecție civilă, fiind ocupat de locatari”.

La Bicaz, în afară de adăpostul public de pe strada Piatra Corbului, în care ar încăpea 120 de persoane, dacă n-ar fi compartimente cu rafturi, mai există un adăpost netrecut în listă, în subsolul clădirii BCR – rezervat pentru personal și eventualii clienți, și un altul la fosta policlinică, actualul ambulatoriu de specialitate, unde ar trebui să fie și punctul de comandă din oraș în caz de atac. De altfel, subsolurile tuturor instituțiilor sanitare de stat din România sunt prevăzute cu adăposturi. Tipic pentru o societate bolnavă, cu spitale „sănătoase”!

Cristina MIRCEA