Începând cu anii ’55, pe când se aflau în plin avânt lucrările de pe șantierul „Baraj”, al Hidrocentralei de la Stejaru, și activau deja secții de sport (box, lupte libere, popice etc.), în cadrul Fabricii de ciment Bicaz începe să ia naștere o mișcare sportivă diversificată, menită să atragă în rândurile sale, în special, tineretul. La început, mai timid, în funcție de numărul de salariați nou angajați, în raport cu dezvoltarea treptată a unității, mai apoi, cu convingere, activitățile sportive încep să se afirme la întregul nivel al fabricii.
Arhiva ”Moldocim”, din păcate, nu este prea generoasă cu istoria sportului de la Bicaz. În anii 1953 -1956, apar primele preocupări pentru amenajarea terenului, în vederea susținerii unor probe ale Programului sportiv de masă, intitulat „Gata pentru muncă și apărare” – G.M.A. În mod cert, mulți tineri au trecut probele acestui program ,care avea ca scop să familiarizeze populația tânără a țării cu exerciții fizice relativ simple: alergări, sărituri, înot și, pentru că era după război, aruncare grenadei. Plus altele.
În 1958, a luat ființă Asociația sportivă „Cimentul”, cu statut propriu, sprijinită îndeproape de conducerea Fabricii de ciment.
Pe parcursul deceniilor care au urmat, localitatea Bicaz reușește să se impună prin rezultate apreciabile în disciplinele aplicate, precum tenis, lupte, volei, popice, turism sau în competițiile de masă, organizate cu prilejul unor zile festive, până la nivelul regional, unde s-au cucerit numeroase medalii și cupe.
Dar sportul cel mai îndrăgit, care a făcut priză la public, decenii la rând, a fost fotbalul. Prin numărul mare de simpatizanți, prezenți permanent pe stadion pentru a-și încuraja „idolii”, mânați de pasiunile care le declanșau în rândul susținătorilor fanatici, echipa de fotbal „Cimentul” a început să activeze încă din 1958 în campionatul regional, până în anul 1968, când, după desființarea regiunii Bacău, continuă să activeze în campionatul județean Neamț, unde se plasează pe primul loc.
Cu o formație ambițioasă, formată din tineri numai din zonă și antrenată de inimosul Vasile Chelaru, în sezonul 1968-1969, echipa reușește să promoveze în divizia republicană „C” (după ce echipa de fotbal a produs marea surpriză în Moldova și la Centrala Cimentului București, câștigând, cu echipa Știința Bacău, campionatul regional și dreptul de a promova fără baraj în Divizia C). Acest salt al perfomanței s-a explicat, după cum se menționează în „Scurtă informare despre istoricul fotbalului la S.C. Moldocim S.A. Bicaz”, printr-o „schimbare radicală în ce privește concepția, organizarea, mijloacele și metodele de practicare a fotbalului”.
În cadrul Diviziei C, echipa de fotbal avea să se lupte cu formații redutabile, din diferite zone ale Moldovei, dar și cu unii arbitri părtinitori, precum cel din meciul disputat la Bicaz, în 1968, în turul campionatului cu echipa Textila Buhuși. Atunci, în urma altercațiilor de pe stadion, Federația de fotbal a decis suspendarea terenului de joc al echipei „Cimentul” pentru 6 luni, meciurile retur ale acesteia urmând a fi disputate pe stadioane străine, aflate la peste 30 de km de Bicaz, respectiv Roznov și Târgu Neamț. În aceste condiții potrivnice, echipa retrogradează din divizia „C” în anul 1969.
În schimb, în sezonul fotbalistic 1969-1970 clasându-se din nou pe primul loc în campionatul județean, echipa repromovează în divizia „C”. În ’73-’74, echipa a fost aproape de promovare în Divizia B, seria I, dar „minunea” nu s-a mai produs.
„În ’83 am retrogradat din Divizia C. În campionatul ’83-’84, am dat baraj de promovare cu Proletaru Bacău, dar au promovat ei. În ’84-’85, am dat baraj cu Viitorul Hârlău, însă și de această dată am pierdut. De atunci, am jucat numai în campionatul județean, până în 30 mai ’98. Atunci, am dat baraj la Bacău, pe stadionul Aripile Bacăului, cu Tricotex Panciu. Am promovat atunci, când am retrogradat, din nou în 2004”, ne-a spus Gheorghe Chindea, administratorul Clubului Sportiv „Cimentul” Bicaz.
Ca o recunoaștere a meritelor dobândite pe parcursul atâtor decenii de activitate de echipa de fotbal „Cimentul”, se cuvine să menționăm și numele celor care au condus cu multă însuflețire și au sprijinit destinele acesteia, după cum urmează:
- Antrenori: Vasile Chelaru (26 ianuarie 1966 – 15 iunie 1990), Gheorghe Voinițchi (1990-2004);
- Președinți: Eugen Farcaș (1966-1967), Vasile Deac (1967-1973), Lucian Simian (1973 -1993), Aurel Corduneanu Huci (1993-1999). În prezent, președinte este Mugurel Sterca.
Echipa de aur a celor 12 ani de campionat în Divizia C ar putea fi următoarea: Enăchiuc (Stoleru, Oltean), Copotz (Varlam, Șerban), Pintilie, Mironaș, Voinițchi Gh. (Lungu, Marc), Duțan, Niculescu, Filip, Ciorăpariu (Gagu), Chelaru Gh., Calancea, Butunoiu, Ardeleanu (Iurea, Fluerașu).
Alți jucători emblematici: Chindea, Ciocan, Isepciuc, Mihai Vasile, Găină, Grădinaru, Zalomir, Ursu.
Conform prevederilor Legii Sportului, elaborată în anul 2000, sub patronajul Fabricii de ciment – Tașca, din cadrul „Carpatcement” Holding, a luat ființă, în anul 2002, Clubul Sportiv Cimentul, structură apolitică, non profit și cu personalitate juridică proprie.
Acum, potrivit administatorului, echipa de fotbal se bate, în Liga a IV-a, cot la cot cu echipele comunelor din județ (Horia, Ion Creangă, Răucești, Borca).
Marian TEODOROF
Datele au fost culese din ”Monografia Orașului Bicaz”, de Constantin Buruean și Ioan Hociung și din Album ”Moldocim 45”.
Un comentariu
Acum cine duce echipa pe umeri?