Paradoxal, după ce incendierile de mașini, împușcăturile mortale prin cafenele și răzbunările de tip mafiot au dispărut, natural, din schemă, prin decesul sau arestarea (mai nou, la domiciliu) a protagoniștilor, au ieși la suprafață infracțiunile mărunte, pe care înainte nu le băga nimeni în seamă. La fel de paradoxal, dacă, pe vremea celor trei clanuri care-și împărțeau zonele de influență, lumea se simțea în siguranță, deși Piatra Neamț era cap de afiș la știrile naționale, dar interlopii nu făceau victime colaterale, niște „copii” din neamurile Neda și Sahulea, vreo trei frați Capră, plus câteva pirande „adaptate” și un individ care pocnește bătrâne pe stradă au reușit să instaleze teroarea în oraș. Cauzele sunt multiple, dar duc spre același „izvor”: legile făcute prost.
Avem un Cod Penal, nou, analizat și aparent gândit de specialiști, care prevede împăcarea hoțului cu partea vătămată și același tratament pentru furtul simplu, pe timp de zi, indiferent că e vorba de un milion de euro sau de 5 lei. Avem pedepse blânde, până în 3 ani, pentru acest gen de furturi, în vreme ce un alt articol zădărnicește arestarea infractorilor care comit furturi „simple”. Avem legi europene pentru copii crescuți „tradițional”, la haina cu clopoței. În schimb, nu avem centre pentru minori delincvenți, ci doar discuții, ședințe și analize, de ani întregi. Pe scurt, trăim într-o țară în care infractorii au o mulțime de drepturi, iar victimele unul singur: acela de a-i ierta, dacă-și primesc bunurile furate înapoi.
* Inerți în stradă, activi pe facebook
În linia întâi în lupta, inegală, cu hoții și tâlharii de pe străzi sunt polițiștii. Ei sunt cei mai vizibili, ei aleagă după infractori, îi prind, chiar dacă știu că șansele de a fi arestați sunt minime, dar măcar au bucuria, uneori, de a recupera prejudiciul. A doua zi, hoții le râd în nas, pentru că, după o noapte după gratii, au scăpat din nou la libertate. În linia a doua sunt magistrații, care nu se prea „văd”, pentru că stau în birourile lor, dar nici ei nu pot „sări” dincolo de lege, indiferent cât i-ar mișca lacrimile unei bătrâne jefuite, ziua în amiaza mare – numai noaptea se consideră infracțiune cu circumstanțe agravante -, de toată pensia pe care și-o drămuise între întreținere, pâinea zilnică și pastilele fără de care inima ei s-ar opri. Ce e de făcut?
Până se va găsi cineva care să realizeze cât înseamnă 100 de lei pentru un amărât și apoi să schimbe încadrarea furtului simplu din categoria infracțiunilor care „nu contează”, singura soluție este să se acționeze direct în stradă pentru descurajarea hoților. În egală măsură, având în vedere că, de regulă, vina este împărțită între infractor și victimă, mai multă prudență din partea oamenilor cinstiți și mai multă implicare în cazul în care asistă la comiterea unui furt sau a unei tâlhării ar fi de dorit.
„Posibilitățile noastre actuale sunt de 5-6 oameni la schimbul I, și 8-9 la schimburile II și III”, a declarat comisarul șef Radu Berejan, șeful Poliției Piatra Neamț. „Pentru a avea un număr rezonabil, dar nu suficient de patrule, am apelat la sprijinul Jandarmeriei și al Poliției locale. În fiecare zi, vin minimum 10 oameni de la Gruparea Mobilă de Jandarmi Bacău, care acționează în Piatra Neamț după planul stabilit de noi, în funcție de situația operativă, de regulă între orele 14 și 24”.
* Zone negre cu cod roșu de alertă
Cât despre zonele „negre” ale orașului, polițiștii au o hartă foarte clară: tâlhăriile asupra femeilor se comit în preajma pieței centrale, cu precădere în apropierea sau în gangul de pe strada Baltagului, iar cele asupra bărbaților – în cartierul Dărmănești, în proximitatea barurilor din care unii domni ies în starea în care nu se mai opun „percheziției” corporale. În rest, se comit tâlhării stradale oriunde în oraș, asupra copiilor și tinerilor care vorbesc la telefonul mobil pe stradă și atrag atenția pasionaților de păcănele, aflați în mare nevoie de bani. Și din astfel de cazuri, aparent minore, se nasc uneori povești, pentru că s-a întâmplat ca adolecentul tâlhărit să nu fi mers cu microbuzul de la școală spre casă, cum i-au spus părinții, iar ca să iasă onorabil din încurcătură declară că a fost jefuit în cu totul alt loc și în alte circumstanțe decât stau lucrurile în realitate. Iar până să descopere adevărul, polițiștii caută de aiurea un tâlhar și cercetează un loc al faptei care nu există.
„Noi sperăm ca oamenii să devină mai atenți, pentru că, în cazul furturilor din buzunare, neglijența și neatenția sunt principalele cauze, care permit infractorului să acționeze”, a completat comisarul șef Radu Berejan. „Și sperăm în sprijinul cetățenilor. Să acționeze și ei, să ne sesizeze, să încerce să imobilizeze un răufăcător, să fie activi la modul real, nu doar acasă pe calculator, când postează comentarii și iau «atitudine». Mulți se feresc să dea o simplă declarație. Nu e normal să aștepți schimbări, când tu nu faci nimic pentru schimbare”.
* Ce spun statisticile
Deși în stradă există o stare de temere, iar lumea s-a săturat să audă de isprăvile hoților de buzunare și ale tâlharilor minori, strict statistic, lucrurile stau bine. În luna ianuarie 2015, la Poliția Piatra Neamț, au fost înregistrate 247 de infracțiuni în total, față de 185 în ianuarie 2016. Din acestea, judiciare – 213 anul trecut, 148 anul acesta. Lovirile și violențele au scăzut de la 23 la 17, furturile de la 107 la 84, iar tâlhăriile au rămas la același nivel: 5 într-o lună. Din totalul infracțiunilor, doar 25 au fost comise în stradă anul trecut și 20 anul acesta.
* Metode consacrate: de la regele Cioabă, la înghesuiala la tarabă
După plecarea lui Orlando în străinătate, zona pieței centrale a fost luată în „stăpânire” de două țigănci blonde, una de 18 ani și celalată la 40-45 de ani (vezi foto, scuzați calitatea). Uneori acționează în tovărășie cu băieți de 14-15 ani, care preiau „mortul” (portofelul) și-l dau mai departe, să nu fie găsit în caz de prindere în flagrant. Mai nou, „fetele” acționează și în piața Mărăței, după aceeași metodă: se așează la taraba sau la standul unde sunt cei mai mulți oameni la rând, se prefac foarte interesate de marfă și, din „greșeală”, scapă mâna prin buzunarele și genților cumpărătorilor. În caz că le simte cineva, sunt în stare să-și întoarcă toate hainele pe dos ca să-și dovedească nevinovăția („mortul” e pasat de mult), ba mai fac și gălăgie că au fost acuzate pe nedrept. Un teren la fel de fertil ca piața este microbuzul aglomerat.
O altă metodă care rareori dă greș este cea a paharului cu apă. Puțini sunt cei care refuză un om însetat sau, mai ales, un copil care-i sună la ușă. Și mai puțini sunt cei care nu invită străinul în hol să aștepte sau nu lasă ușa larg deschisă. Cele două-trei minute sunt suficiente pentru un control rapid al hainelor și/ sau genților din cuier. Paharul cu apă e un motiv folosit mai mult de minori, „profesioniștii” se dau drept lucrători la companiile de electricitate sau de gaze și au grijă să petreacă suficient timp în casa victimei încât să nu plece cu mâna goală. Dar nu întotdeauna infractorul trebuie să găsească o modalitate de a pătrunde în casa victimei, există situații când este invitat cu insistență. Bătrânii, de obicei cei care se deplasează cu dificultate, lasă vorbă unor vecini să cheme pe cineva să dea de pomană. Și, bineînțeles, pe lângă vreun amărât real, care chiar este recunoscător, apare, deseori, și câte un hoț versat. Tot bătrânii, nevoiți să se adapteze la timpurile moderne, au păgubosul obicei de a lipi o etichetă pe cardul de pensie, pe care notează codul PIN, ca să nu-l uite. În caz de pierdere sau de furt, hoțul nu are de „muncit” decât la tastat niște cifre.
Revenind la stradă și la pericolele ei, în zona Precista au acționat – și este posibil să apară din nou – niște țigani, care pretindeau că au misiunea de a da un kilogram de aur de pomană, de sufletul regelui Cioabă. Numai că era nevoie de cooperarea „beneficiarilor” – de regulă, femei – care erau îndemnate să pună toate bijuteriile pe care le purtau într-o batistă. Imediat țiganii o schimbau cu alta identică, în care erau câteva tinichele, și-i spuneau „norocoasei” să n-o desfacă până acasă, ca să aibă timp aurul ei să „lucreze” cu aurul lor, să se facă exact un kilogram, iar sufletul regelui Cioabă să fie mulțumit. Evident, mulțumiți erau doar ei, care dispăreau în viteză, cu mașina cu numere de Bulgaria, căreia victima nu i-a reținut nici măcar marca. Despre semnalmentele autorilor nici nu poate fi vorba, mai ales că „toți seamănă între ei”.
Într-un astfel de caz, polițiștii din mai multe județe, unde s-au înregistrat fapte de acest gen, colaborează, pun informații cap la cap, fac cercetări luni de zile, pornind de la zero, și, dacă reușesc să prindă autorii, iar aceștia returnează paguba, victima își retrage plângerea. Hoții rămân liberi și fericiți, în căutarea altor „ținte”. Grație Noului Cod Penal, care e făcut în apărarea hoților. Oamenii cinstiți nu au altă cale decât să se apere singuri și să fie cu ochii în patru.
Cristina MIRCEA
