Primarul municipiului Roman, Laurențiu Leoreanu, a oferit astăzi, 6 martie, în conferința de presă organizată la sediul PNL din Piatra Neamț, o lecție despre cum poate (și trebuie) tratată o gafă, chiar și una involuntară, mai ales când se derulează sub ochii vigilenți ai camerelor de filmat și sub pixul neiertător al ziariștilor. În calitatea sa de secretar coordonator al PNL Neamț, Laurențiu Leoreanu a avut partea sa de speech (asupra căruia vom reveni și cu ocazii viitoare), după care, ca maître de cérémonie, a vrut să-i dea cuvântul primarului de Piatra Neamț, Dragoș Chitic. Și, din virtutea unor impulsuri care țin de experiența atâtor campanii electorale, conferințe de presă și conferințe de campanii, a ieșit ceva de genul: ”Dau cuvântul domnului primar Gheorghe…ăăă, Dragoș Chitic”.
Dl. Dragoș Chitic a luat cuvântul și s-a achitat de discursul pregătit, în ciuda rumorii și a zâmbetelor care nu reușeau să mai fie ascunse. În mod obișnuit, acest gen de ”porumbei” scăpați prin conferințe de presă sunt fie ignorați, fie speculați, întrucât rămâne etern valabilă zicala ”gura păcătosului adevăr grăiește”. Dl. Leoreanu, spre deosebire de toate precedentele de până acum, a ales să nu ignore, ci să explice, ba, mai mult, să își asume și, desigur, fiindcă un politician rămâne un politician, să tragă focul la turta lui. A preluat din zbor ultima idee enunțată a lui Dragoș Chitic, a făcut o piruetă verbală și… ”Așa cum a spus dl. primar Dragoș Chitic pe care eu era să-l botez primarul Gheorghe Ștefan… Vreau să vă spun că noi nu suntem radicali. Și eu, când am preluat mandatul de la fostul primar, Dan Ioan Cărpușor, am analizat proiectele și pe cele care erau bune pentru Roman am hotărât să le duc mai departe. Sunt convins că și dl. Chitic va continua proiectele bune ale fostului primar Gheorghe Ștefan, astfel încât să nu apară o ruptură în bunul mers al administrației, iar comunitatea să se bucure de proiectele benefice. La fel, dl. Humulescu va continua proiectele actualului primar de Târgu Neamț. Noi dorim să promovăm proiectele bune mai departe”.
Chapeau, Monsieur Leoreanu! Și poate vă gândiți să le dați și colegilor câteva lecții, fie și din cele ”pe repede-nainte”, că, în definitiv, pedagogia, spre deosebire de politică, o ai în sânge.
Dana OSTAHIE
