În sâmbăta lui 5 martie, după-amiaza, în atmosfera barocă a Castelului Sturdza din Miclăușeni, a avut loc un eveniment deosebit, socio-cultural, am putea spune: s-a lansat o… carte de bucate. Este rodul muncii unui colectiv dedicat cu totul punerii în valoare a castelului, a domeniului Sturdza, introducerii lui în circuitul turistic național și – de ce nu? – internațional. Inimosul colectiv, condus de maica Parascheva, a fost ajutat în demersul său publicistic de editura ”Doxologia” din Iași. Lansarea cărții a avut loc în Marele Salon al castelului și s-a bucurat de o prezență numeroasă, toți cei prezenți fiind deja ”fani” ai castelului sau urmând să devină după această manifestare.
Au vorbit despre carte scriitorul și publicistul Grigore Ilisei și cel care semnează mai jos, din alocuțiunea căruia reproducem un fragment.
«Trăim într-o societate ”eminamente” de consum și aceasta se datorează unor ”trenduri” importate nu cu mult timp în urmă. Dinamica vieții de zi cu zi, în acest început de mileniu, tot mai alertă, a indus cumva necesitatea consumului de fast food, a semipreparatelor, iar efectele nu au întârziat să apară. Lumea ”ocupată” pleacă dimineața de acasă și se întoarce noaptea, mâncând pe unde apucă și, chiar și în timpul așa-ziselor mese, continuă să se preocupe tot de job, lunch-urile fiind, de fapt, întâlniri de afaceri.
În acest ritm trepidant, aproape s-a pierdut obișnuința gătitului acasă, altădată un prilej de întărire a sentimentelor în familie ori în prietenie, o activitate pe cât de plăcută, pe atât de distractivă. Românii, de voie, de nevoie, au preluat ”modelul” acesta vestic, uitând prea ușor că, asemenea limbii, gastronomia este tot un element de identitate a unui popor.
Abia încoace, de câțiva ani, datorită unor oameni cu suflet mare, începem să ne întoarcem la tradiții, la ce era românesc autentic, pe mai multe planuri, inclusiv cel al bucătăriei. Ne-am amintit, în sfârșit, că ”ești ceea ce mănânci”.
Cartea pe care o avem acum în față este un manifest pentru tradiție, pentru un stil de viață sănătos, iscat din intenția de a schimba mentalitățile generate de consumerism. În facerea acestei cărți (și folosesc cuvântul ”facere” în sens biblic, de ziditor de lumi) se găsesc experiențele acumulate de ”castelani” în cei 5 ani de funcționare, bunul gust, armonia și, în egală măsură, atmosfera de noblețe care respiră încă în fiecare parte a domeniului Miclăușeni.
De altfel, cartea ne previne din titlu asupra cuprinsului: este vorba despre ”Rețete boierești”. Așadar avem de a face cu rețete folosite în casele nobililor, ușor adaptate, desigur, gusturilor și logisticii contemporane.
Unul din modelele de urmat ale cărții a fost, fără îndoială și lucrarea ”Buna menajeră sau Carte de bucate”, de Ecaterina Comșa, apărută la începutul secolului trecut.
Rețete din această carte veche de bucate am gătit, cei care am avut privilegiul să participăm la cele două ”Ateliere de gătit” organizate la Miclăușeni. Au fost două ocazii deosebite de a retrăi atmosfera începutului de secol XX; înainte de a intra în bucătărie, am fost tratați cu ceai de ginko biloba îndulcit cu miere de albine din rapiță, prăjiturele de casă și cafea. Abia apoi ne-am îmbrăcat cu echipament profesional și am pătruns în bucătărie. Am avut prilejul, atunci, de a cunoaște și a lucra efectiv cu un profesionist, doamna Paula, într-o bucătărie profesională, dar au fost și ocazii de a ne împrieteni cu alți oameni care îndrăgesc gătitul, prietenii care dăinuie de atunci, ocazii de a găti într-o atmosferă de mare familie, de a ne bucura de atitudinea de caldă prietenie a precuvioasei maici Parascheva, de îndrumările doamnei Paula Șoiman, dar și de impetuozitatea dlui. Sebastian, ghidul castelului. Dânsul ne-a fotografiat în decursul procesului de gătit, postând pe internet imaginile în timp real. La finalul atelierului, dl. Sebastian a dorit să facem o fotografie gen ”curs de absolvire festiv” și a trebuit să aruncăm de vreo 5 ori bonetele în sus, ca să le surprindă aparatul foto în aer.
Ne-am bucurat de bucatele gătite de noi la o masă cu adevărat nobiliară, cu un mis-en-place deosebit, cu mai multe rânduri de tacâmuri și pahare, cu o față de masă albă și strălucitoare, cu șervete din pânză, cu sfeșnice cu lumânări… Insist să povestesc toate acestea, fiindcă, realmente, pe noi ne-au bucurat. La asta, s-a mai adăugat faptul că altor consumatori din restaurant li s-a spus că noi gătisem mâncărurile și ei au trecut pe la masa noastră să ne mulțumească și să ne felicite. E un sentiment aparte să primești mulțumiri și felicitări într-un domeniu pentru care nu ai pregătire și specializare.
Revenind la carte; cartea aceasta de bucate boierești, iscată pe acest domeniu mirific, este o carte literalmente frumoasă; este o carte excelent realizată grafic; hârtia, ilustrațiile, fotografiile, toate sunt deosebite, felicitări editurii Doxologia! Rețetele sunt surprinzător de concise – se simte profesionalismul doamnei Paula – și, tocmai fiindcă sunt scurte, îndeamnă la aplicare. Mâncărurile sunt, încă de pe hârtie gustoase, cele mai multe din ele ușoare, sănătoase, simți că se pot găti ușor, din ingrediente care se găsesc fără prea mari eforturi. Iar îmbinarea rețetelor și așezarea lor pe anotimpuri poartă, fără îndoială, amprenta echilibrului, liniștii interioare și prieteniei cucernice a maicii Parascheva.
Avem de a face, așadar, cu un adevărat act de artă culinară, un act care, în opinia mea, după cumpărarea cărții și prepararea primei rețete, creează o legătură trainică între fiecare din noi și acest spațiu mirific. De fiecare dată când vom găti sau vom fi serviți cu o mâncare ce se trage din această carte, gândurile ne vor purta încoace, la castel. Iar cei de aici, maica Parascheva, chef Paula, Sebastian, Marcela și toți ceilalți ”castelani” ne vor simți gândurile și ne vor răspunde cu recunoștință.
Felicit autorii, colaboratorii, editura, pe toți castelanii pentru această realizare. La mai multe!»
Evident, manifestarea s-a încheiat cu o sesiune de degustare a multor rețete boierești din cartea abia lansată.
Dan AILINCĂI
