Costel Enache: “Trebuie să muncim pentru calificarea la Euro”

Prezentat drept unul din antrenorii tineri ai României, antrenorul Costel Enache a preluat frâiele naționalei U18 a României cu entuziasm și încrederea că va reuși să formeze baza naționalei „mari”. Învestit selecționer de președintele Răzvan Burleanu într-un moment delicat, când întreg fotbalul românesc plătește tribut incompetenței conducătorilor echipelor din campionatul intern, Enache a reușit, într-un timp foarte scurt, să cristalizeze un lot, care îmbină calitățile unor tineri ce evoluează în campionatele externe (Raul Marian Opruț de la Chievo Verona, Alexandru Ștefan Pascanu de la Leicester și Alex Negrea de la Augsburg) cu jucătorii din primul și al doilea eșalon, din campionatul intern. Despre toate bucuriile, neîmplinirile, dar mai ales perspectivele fotbalului românesc, vorbește, fără rezerve, tehnicianul Costel Enache, cel care provine dintr-o generație de excepție a Ceahlăului. Prezent la Piatra Neamț pentru două meciuri amicale împotriva selecționatei U18 a Republicii Moldova, Enache se află în fața unei mari provocări: calificarea la un turneu final al Campionatului European de tineret 2017. Coincidență sau nu, din lot face parte și Gabriel Amariei, elev în clasa a XII-a la Liceul cu Program Sportiv din Piatra Neamț.

– Cum ai primit învestirea în funcția de selecționer al României U18?

• M-am bucurat că m-am alăturat echipei din Federația Română de Fotbal. Suntem o echipă de tehnicieni, care lucrăm după același program, la toate nivelurile, după o nouă metodă. Am fost onorat să accept o astfel de responsabilitate. Obiectivul meu este întotdeauna performanța. Sper să mă achit de sarcini.

– Ești unul dintre cei mai tineri antrenori din fotbalul românesc. Cum te abordează jucătorii?

• Suntem mai apropiați. Sunt mulți cu care lucram de ceva vreme. Îmi spun ”Nea Costel”, dar prefer să-mi arate respectul prin exprimarea pe teren. De ce să-mi zică ”dom’ profesor”? E forțat, și pentru mine, și pentru fotbal. ”Mister”? Suntem români! Dar nu asta contează, ci modul cum jucătorii arată că înțeleg ce le transmit și pun în practică indicațiile.

– Ce tip de antrenor vrei să fii în viitor? Mă gândesc că, poate, vei antrena naționala de seniori, cândva… Ai vreun model anume?

• Mai e până atunci… Nu poți copia un anume tip. Să zici ”uite, ăsta e cel mai bun, ca ăsta vreau să fiu și eu!” Meseria se fură, se învață, poți fi un autodidact. Cu toții am avut și avem modele de la care putem învăța ceva. Iei de la unul pe care îl urmărești ceva, pui de la tine altceva și aplici modelul în viață. Am luat de la alții lucruri pe care, cred eu, le pot transmite jucătorilor. Alt exemplu: am făcut niște cursuri la școală, cu domnul Chihaia, și am luat multe chestii pe care le pot aplica eu, chiar dacă dânsul n-a fost mulți ani antrenor în prima ligă.

– Ca jucător, ai lucrat cu antrenori mai ”blânzi” sau mai ”duri”. Ai avut cam toate tipurile de antrenori pe banca tehnică. Cine dintre ei te-a influențat?

• Toți au fost exigenți, pentru că altfel nu ar fi rezistat în prima ligă. Toți foloseau o metodă care a fost de succes pentru ei, dar eu n-aș putea fi astfel. Nu sunt războinic și nici coleric, sunt mai pașnic. De la foștii mai antrenori, am împrumutat rigurozitatea. Fiecare trebuie să avem o anumită rigoare la locul de muncă, pentru ca lucrurile să funcționeze.

– Ești plasat între primii cinci antrenori tineri din România. Gheorghe Chivorchian, chiar dacă nu mai e secretar general al FRF, spunea că ești între primii trei. Ce crezi din punctul acesta de vedere?

• Cineva îmi zicea că, dacă mă întreabă cineva pe cine să trec la categoria ”antrenorul anului”, să mă pun pe mine, pentru că, spunea el, ”Dacă tu nu ai încredere în tine, atunci cine să aibă?!”… Nu cred că sunt, încă, un antrenor de top. Cred și sper că voi fi! Eu îmi știu foarte bine locul, să nu exagerăm! Lângă mine este o adevărată echipă ce lucrează zi și noapte. Trebuie să le mulțumesc secunzilor mei, kinetoterapeuților, doctorilor, magazinerilor, masorilor, oameni mai în vârstă ca mine, dar care sunt alături de mine, de echipă. E important când ai pe cineva alături să te ajute.

– Care este tipul preferat de jucător pentru tine?

• Cei pe care îi am în lot sunt toți preferații mei. Suntem muncitori, deschiși la dialog și chiar formăm o ”familie” frumoasă.

– Pe Gabriel Amariei l-ai selecționat din dragoste pentru pepiniera de juniori din Piatra Neamț sau ”pe valoare”, cum spunea Gheorghe Ștefan odată?

• Fotbalul te ține ”în viață” doar dacă joci la victorie și cred că am făcut o selecție echilibrată, doar pentru a câștiga meciuri și nu pentru a favoriza pe cineva. Fotbalul e și sport, dar și business. Trebuie să acceptăm realitatea și să vrem să-i batem mereu pe toți ca să ne fie bine. Nu m-am gîndit niciodată la Real Madrid, Barcelona și nici la echipa națională. N-am ajuns la nivelul maxim, asta e clar. Încă învăț cu ce se mănâncă meseria asta, mă perfecționez continuu. Cu toții învățăm…

– Dar ce echipă de club ai vrea să antrenezi?

• Nu m-am gândit la asta, ci la viitorul fotbalului românesc, mai ales într-un moment când multe cluburi au probleme financiare. Dacă seniorii s-au calificat la un turneu final de campionat European, după mulți, mulți ani, în ciuda vicisitudinilor, de ce nu ne-am califica și noi cu tineretul? Ar fi fantastic, dar trebuie să muncim pentru asta.

– Ce îți dorești de la 2016?

• Confirmarea și menținerea lucrurilor frumoase de până acum. Adică sănătate mie, familiei, jucătorilor și Ceahlăului să iasă din actuala situație. Restul le facem dacă suntem sănătoși.

– Nu te-am întrebat nimic de actuala situație în care se află Ceahlăul…

• Mai bine așa! Îi datorez multe acestui club, care m-a format ca jucător și ca om. Pot să spun că am avut șansă, fiindcă mi s-a dat pe mână o echipă de liga secundă, apoi de prima ligă, adică Ceahlăul. Mulți foști fotbaliști n-au această oportunitate.

– Iar ca jucător la Ceahlăul, ce amintire ți se pare că trebuie trecută în interviu?

• Cea mai importantă victorie a mea, ca jucător, a fost cu Voința Sibiu, în prima ligă. A fost un moment psihologic… Atunci ne-am salvat de la retrogradare. Cea mai mare, adică cea mai mediatizată, a fost victoria contra Stelei, din 2003.

* ”Vă prezint un nou membru al echipei noastre, Costel Enache, binecunoscut ca jucător în Liga I, dar și ca antrenor. Cartea sa de vizită legitimează rolul pe care îl va îndeplini în cadrul echipei. Sper să avem parte de cele mai bune rezultate”, a declarat președintele FRF, Răzvan Burleanu, la învestirea în funcție a antrenorului nemțean.

* Lotul României U18:

• Portari: Andrei Daniel Vlad (CSU II Craiova); Ionuț Cristian Poiană (FC Steaua București)

• Fundași: Raul Marian Opruț (Chievo Verona); Alexandru Ștefan Pascanu (Leicester); Vlad Petru Gisă (Dinamo II); Alex Negrea (Augsburg); Robert Ionuț Grecu (SCM Pitești); Alexandru Ionuț Dinu (Viitorul); Denis Grațian Hăruț (ACS Poli Timișoara)

• Milocași: Ionuț Georgian Tănase (UTA Bătrâna Doamnă); Dennis Man (UTA Bătrâna Doamnă); Răzvan Oaidă (Wolverhampton); Valentin Ionuț Costache (Dinamo II); Alexandru Corban (SC Bacău); Gabriel Amariei (FC Ceahlăul)

• Atacanți: Darius Dumitru Olaru (Gaz Metan Mediaș); Mădălin Robert Blănaru (Oțelul Galați); Adrian Petre Tabarcea (UTA Bătrâna Doamnă); Sergiu Petrică Jurj (FCM Baia Mare)

Mihai STOIAN

FOTO: Gelu CRĂCANĂ