La sfârșitul săptămânii trecute, în Piatra-Neamț, ca de altfel, în alte zeci de orașe din țară, a avut loc ”Marșul pentru viață”, un eveniment care s-a dorit un semnal de alarmă menit să trezească la adevăr conștiința noastră, a tuturor, fiindcă una din realitățile cele mai crunte, trăite de omenire, a fost și este avortul. Statisticile abundă în informații elocvente despre consecințele lui. Poetul Marius Iordăchioaia este unul din cei care, după acest marș pentru viață, au avut o cuvântare ca un duș rece, menit să destupe urechile indiferenței în fața unui strigăt mut. Despre strigătul mut, despre educația sexuală, dar și despre ce putem face pentru a ne putea schimba atitudinea în fața talazurilor care lovesc în Familie, în cele ce urmează.
* ”Suntem aici pentru adevăr”
O primă referire a readus în atenție cazul profesorului din Vaslui care obișnuia să pună copiilor, la clasă, filmul ”Strigătul mut”, al lui Bernard Nathanson, iar acum o lună, la una din aceste vizionări, un copil a leșinat. Filmul, extrem de dur, dar nu mai puțin realist, a fost cauza, iar profesorul a fost mult-discutat pentru abordarea sa. ”Pentru că acest film înfățișează realitatea avortului”, spune Marius Iordăchioaia. ”Odată cu Nathanson și cu acest film, s-a rupt o minciună, s-a făcut o breșă într-o minciună care, zeci de ani, înmulțise cu milioane și miliarde, la nivel global, crimele ascunse, cele mai ascunse ale umanității. Când am auzit această știre, mi-am zis: Iată, în sfârșit, în România există și o reacție normală la ceea ce reprezintă avortul. Eu însumi, când am vizionat acest film, am fost în pragul leșinului. Și nu mi se pare o reacție a unui om prea sensibil, ci o reacție normală la atrocitatea, la josnicia și la lașitatea pe care le implică avortul. Suntem aici pentru realitatea avortului și nu numai. Suntem, în general, pentru dreptul la realitate și pentru dreptul nostru de a nu ni se ascunde adevărul. Suntem aici pentru adevăr. Putem fi pentru adevăr și în fotoliul nostru de acasă, în fața televizorului sau a calculatorului. Sunt oameni care, în fața unor astfel de filme, fac comentarii la un pahar de bere și o cafea și spun că viața pe lume e tristă”.
* Fără perdea, despre avort
”Filmul lui Nathanson ne arată că avortul nu este eliminarea unor conglomerate de țesuturi sau înlăturarea unui nedorit produs al concepției, de parcă am vorbi în termeni de economie politică despre realitatea cea mai intimă a persoanei umane. Nu! Avortul este ce a înfățișat, începând cu Nathanson, mișcarea pro viață. Este crimă! Înseamnă ruperea unui prunc în pântecele mamei lui, zdrobirea lui pe bucăți și eliminarea lui. Este o crimă împotriva celei mai fragile persoane, celei mai lipsite de apărare. Este o minciună structurală, a unui tip de societate și a unui model de viață. Pentru că minciuna, care a acoperit avortul până la filmul lui Nathanson și care continuă să acopere această realitate pentru foarte mulți oameni, se întinde și peste celelalte aspecte al vieții noastre intime. Ni se oferă, ca soluție la această crimă, educația sexuală sau educație pentru sănătate. Educația pentru sănătate este o sintagmă din același tip de limbaj cu care se acoperea crima avortului. Atunci când, în timpul operației, doctorul anestezist vorbea cu doctorul ginecolog, despre eliminarea ultimului fragment al fetusului, respectiv craniul lui, care trebuia zdrobit cu forcepsul și apoi eliminat, bucată cu bucată, lucrul cu care se termina operația, anestezistul îl întreba pe medicul ginecolog: Ai eliminat numărul unu? Deci, un limbaj impersonal, matematic, dar era vorba despre ultima bucată din fetus. Același tip de limbaj impersonal și de depersonalizare a realității se folosește în continuare. Ceea ce ne paște acum, pentru că sunt discuțiile, așa-zisele consultări populare, în vederea acceptării educației pentru sănătate, o altă minciună, o altă crimă. Educația pentru sănătate, de fapt, educația sexuală, pentru oricine vrea să se intereseze despre adevăratul conținut al acestei sintagme, va descoperi că, în toate țările undee, de 30-40 de ani, se face educație sexuală, de fapt, se face pornografie legalizată. Educația sexuală este următorul gen de soluție. E ca și cum un copil ar fi urmărit de un agresor, iar poliția, în loc să oprească agresorul, s-ar duce la copii și le-ar da lecții de atletism. Asta este o crimă morală, o anormalitate. Asta face educația sexuală, care se justifică drept soluție la crima avortului! Nu era așa până ca filmul lui Nathanson să dea pe față realitatea nevăzută, acum văzută, a acestei crime oribile. Și atunci, toată mișcarea pro avort a devenit o mișcare pro educație sexuală, pro mijloce de contracepție etc. Toate acestea date nouă, în nobila justificare a neajungerii la avort”.
* De ce nu se interzice pornografia?
”O doamnă din Anglia a luat un filmuleț, care era folosit la ora de educație sexuală, unde învăța fetița ei, și s-a dus la o televiziune, la o dezbatere despre educația sexuală. Televiziunea a refuzat să difuzeze acel film, care era folosit ca material didactic la ora de educație sexuală, pentru că legea îi interzicea să difuzeze materiale cu caracter pornografic. Deci, urma să plătească o amendă sau să fie sancționată pentru acel film dacă-l difuza pe rețea. În schimb, acel film era folosit ca material didactic, la ora de specialitate, pentru copii cu vârste între 6 și 9 ani. Despre ce vorbim? Toate acestea au la bază o crimă ascunsă. Așa cum, în cazul avortului, e vorba de oribila ucidere a unui copil, lucrul ascuns al educației sexuale este imoralitatea sexuală. Nu se abordează crima morală. Ea este acoperită. Este premisa de neacceptat pentru societatea civilizată. Mi se spune și mi s-a spus: «Haideți să fim serioși, premisa de la care se pleacăm este că acești copii, oricum, sunt consumatori de pornografie, oricum sunt erotizați». Dar cei care au lansat pornografia și care câștigă bani din pornografie și toată clasa politică și toți cei care, într-un fel sau altul, sunt implicați în acest fenomen, tot ei vor să facă educație sexuală?! De ce nu se interzice pornografia? De ce nu se dau legi categorice? De ce nu se iau atitudini foarte categorice împotriva pornografiei și a erotizării copiilor, acceptând pornografia, acceptând erotizarea pe principiul dreptului la exprimare, să ajungem să tratăm așa-zisele cauze tot printr-un rău?!. În Pildele lui Solomon scrie: «Deschide gura ta pentru cel mut», pentru cauza celor năpăstuiți. E vorba de năpăstuiții nenăscuți, cărora nimeni, în afară de mișcarea pro life, în frunte cu Biserica, nu le apără pricina. Suntem aici ca să dăm glas acelui strigăt mut, al copiilor avortaț. Dar vreau să subliniez că avortul face parte dintr-o întreagă mentalitate avortivă. Nu este vorba doar de uciderea unui prunc în pântecele maicii lui. Este vorba despre o mentalitate generală. Dacă acel prunc scapă de uciderea din uter, este urmărit, prin educația sexuală, pentru a fi „avortat” din familie, apoi să fie avortat din societate, să fie rupt, dislocat din toate formele iubirii. Pentru că, dacă a scăpat de ruperea cu forcepsul, atunci trebuie să fie victima ruperii cu forcepsul educațional”.
* Este atacată viața, este atacată femeia
”Este atacată viața, pentru că este atacată femeia. Atacată fiind femeia, este atacată familia. Vorbim despre un avort ca gândire structurală. Vorbim de un avort care înseamnă oprirea vieții în pântecul mamei, apoi despre oprirea vieții în inima mamei. Am văzut ce se întâmpla când una dintre prietenele sau colegele noastre se întâmpla să rămână însărcinată. Exista aproape un consens unanim al tovarășelor ei, care veneau și-i spuneau: «Și eu am făcut unu, două, trei avorturi până acum. Nu faci decât să intri în gașca noastră» Îi ofereau sprijin în favoarea crimei, pentru că făcuseră lucrul acesta și, din punct de vedere moral, fuseseră oarecum descalificat. E ușor să convertești pe cineva la starea ta căzută decât să accepți realitatea a ceea ce ai făcut, să te ridici din starea ta și să iei apărarea vieții. Pentru că toate lucrurile, despre care am vorbit aici succint, reprezintă, împreună, un asediu asupra familiei. Toate aceste lucruri sunt posibile și din cauza lipsei noastre de solidaritate. Cred că solidaritatea oamenilor poate obține mai mult decât un marș o dată pe an sau câteva activități și materiale scrise sau video. Cred că o solidaritate reală și extinsă poate să obțină mai mult de atât, dar pentru asta nu trebuie doar să compătimim. Nu e de-ajuns să spunem doar adevărul. Trebuie să trăim pentru el, trebuie să fim oameni de caracter. Trebuie ca adevărul să devină motorul vieții noastre și scopul vieții noastre”.
* Avem o societate de tip ”Cain”
”N-am găsit nicio ușă, din foarte multele care există, prin care să scapi de fuga de realitate decât Hristos. Baza pe care vocile adevărului se pot auzi este Biserica. Adevărul pe care pot sta toate adevărurile acestei vieți este Hristos. De ce spun asta? Pentru că avem o societate de tip «Cain»s, care își ascunde crima. Când Dumnezeu îi spune lui Cain că a ucis, că sângele fratelui lui strigă la Dumnezeu, din țărână, nici atunci Cain nu recunoaște. Ce face Cain? Refuză în mod sistematic realitatea. Ce face societatea de tipul acesta, civilizat occidental, care este doar o altă formă de terorism? Refuză și ne obligă și pe noi, ne „convertește la acest refuz al realității și nimeni nu are puterea să iasă și să revină la realitate, să își asume fapta, să-și asume realitatea avortului, să asume realitatea asediului psihologic și moral al femeii în criză de sarcină. Refuză să-și asume decimarea sistematică a familiei. Refuză să-și asume crima împotriva umanității. De ce? Pentru că niciunul dintre noi nu are puterea să asume asta singur. A-ți asuma o crimă înseamnă a intra în iad. Orice om care își ascultă conștiința este un om care intră în iadul vinovăției lui. Și, din iadul vinovăției lui, cine îl poate ajuta să iasă? Cel care a încercat, nu să-l pedepsească, ci să-l aducă la realitate”.
Mesagerul de Neamț
