„Am câștigat alegerile, dar nu am câștigat puterea”
– Emil Constantinescu –
Suntem, cum bine se observă, se vede și se citește din ziare, în plin an electoral. Deja, pentru unii candidați la fotoliul de primar, a început campania electorală. Atenție! Am zis campania electorală, nu campania agricolă de primăvară, în care se seamănă porumbul, cartoful și fasolea. Despre ultima campanie nu se suflă nicio vorbuliță, nicăieri. Probabil ne este rușine cu vechea îndeletnicire a străbunilor noștri. Ce, de păpușoi ne arde nouă acuma, când partidele politice au luat foc?
Pentru a înțelege mai bine cum stă schema cu votatul vă narez o nostimadă din secolul trecut, din cetatea noastră fost medievală.
În vara lui ’32, mai-marii primăriei din Piatra Neamț s-au adunat la taifas, la un pahar, de vorbă. S-au hotărât să analizeze cum se mai prezintă bugetul comunei. Rezultatul sondajului? „Surprize!”. Lada vistieriei era goală-goluță. Asupra comunei apăsa o datorie de 55 de milioane de lei, din care 34 de milioane păpate recent. Scandal, circ, învinuiri, amenințări… Cum s-au risipit gologanii comunității?
Deductiv, banii s-au cheltuit cu diurnele grase, luate de slujbașii cu mânecuțe scurte. Adăugați mesele copioase de la „Continental” și „Calu’ Bălan”, oferite de primăria locală partidelor politice centrale venite în control în urbea noastră, la aer ozonat. Nu trebuie uitate nici nepoțelele (nepoțeii) d-lui primar, notar, contabil… angajate pe ochi frumoși. Și, uite așa, banii s-au dus pe apa Sâmbetei. Și gaura neagră…
Cum, la „locul crimei” (fraudei), se afla și vestitul ofițer Costică Vorel – om serios și la locul lui, cu farmacie în str. Cuza Vodă – a fost întrebat „Ce-i de făcut?”, vorba lui Lenin. Cel interogat nu a răspuns cu „Un pas înainte și doi înapoi” dar a vorbit cu miez:
„Mi se cere să-mi dau părerea și să găsesc soluția pentru salvarea Primăriei Piatra. Soluția plutește în aer, fiecare și-o poate însuși și cred că mulți gândesc ca mine. Scoateți administrația comunală de sub influența partidelor politice. Să ne alegem primarul pe care îl credem capabil, cinstit, activ, gospodar și mai ales harnic. Primarul să fie al nostru, iar nu slugă la ordinele partidului la putere. Să-i dăm posibilitatea ca într-un timp îndelungat, mai mulți ani, să-și înfăptuiască opera edilitară”. Cuvântul așezat al lui nea Costică a apărut în ziarul pietrean „Reformatorul” din 13 iunie 1932, p. 1. E bine să-l citiți cu atenție și să comparați vremurile de atunci cu astea de azi.
Mai „serviți” un segment de istorie locală despre alegerile de altădată și eternii aleși? În primăvara lui ’35, Partidul Social Democrat din Neamț și-a adunat membrii credincioși și simpatizanții în pavilionul Grădinei Publice din capitala de județ. Fierbere mare, ce mai tura-vura! La prezidiul adunării, tronau V. Lămătic și Gh. Petruca, liderii muncitorilor și intelectualilor. Ultimul s-a ridicat în picioare și a ținut un speech: „Când adversarii noștri politici au ajuns la putere, au promis că nu mai pun biruri, taxe, impozite, amenzi. Iată că nu s-au ținut de cuvânt. Au pus dări grele pe articolele de primă importanță: zahăr, ulei, făină… Clădirile au plătit taxe dublate. În fața acestei situații, toți cetățenii conștienți sunt datori să sprijine partidul nostru în lupta pe care o duce contra legiferării reacționare”. Sursa de informare? Ziarul „Reformatorul” din 31 martie 1935, p. 1.
Să nu exagerăm, totuși. De când e lumea și pământul, cei bogați le-au spus celor mulți și amărâți: „Plătiți!”, „Plătiți!”, „Plătiți!”. Pretențiile potentaților au fost în raport direct proporțional cu lăcomia care i-a caracterizat. Ce, după aglomerația din ’89 nu s-au plătit biruri? De un sfert de veac, România este țara reformelor pe pâine. Ne-au dat să gustăm din pâinea reformei și dl. Roman, și dl. Văcăroiu, și dl. Ciorbea, și dl. Vasile și, și, și… alți domni.
Prin ’91, era în scripte 121 de partide, toate doritoare de bani, sedii, putere și mai puțin preocupate de numărul de membri, că ei se racolau, la nevoie, la colț de stradă. De multe ori de anasâna, pe bază de contra-cost. Apropo, vă mai amintiți câte sedii de partid erau în Piatra Neamț? Toți visau să ajungă la frâiele primăriei de pe str. Ștefan cel Mare.
După ’96, când ștacheta legii a ridicat numărul de membri obligatoriu la 10.000, partidele politice s-au mai rărit, ca părul cheliosului după baie. Nu destul, din moment ce băteau bine jumătatea sutei. Câte partide mai există astăzi? Pe cine mai interesează? Uitați-vă cum se retrag candidații, cum dispar din cursa electorală, unul câte unul, „marii” politicieni.
Ce se va întâmpla cu partidele mici, de garsonieră? Se vor sparge în bucăți, se vor face așchii? Nicidecum. Un sondaj de opinie, recent, sugerează că evoluția partidelor neînsemnate va fi decisivă pentru alegerile de la toamnă. Mai clar, la toamnă, partidele mici vor face politică „mare”. Cum nici PSD-ul, nici PNL-ul nu vor constitui o majoritate, liderii partidelor mici vor fi invitați la guvernare. Ne referim la ALDE și PMP. După părerea multor analiști galonați, cei doi lideri, Călin Popescu Tăriceanu și Traian Băsescu, mai au multe de spus minunatului nostru „popor suveran”. După câțiva gânditori luminați, cei doi au rămas singurii politicieni adevărați care spun lucruri cu noimă, fără jenă, pe față. C.P.T. caută să modifice întreaga arhitectură a sistemului justițiar, propunând ca numirile importante în fruntea parchetelor sau Înaltei Curți să revină CSM-ului și nu Guvernului sau Președintelui. Tot dumnealui a acuzat implicarea excesivă a SRI-ului în anchetele penale, pledând pentru o justiție desprinsă total din influența politicului. A pledat ani de zile împotriva unui președinte (Băsescu) care cumulase prea multe puteri, inclusiv pe aceea de a conduce serviciile secrete și de a face numiri la vârful justiției. „Motociclistul” a fost mereu un partizan al sistemului parlamentar, prin opoziție cu prezidențialismul de facto, preferat de exmatrozul Băsescu. Cum îi mai pune destinul la punct pe toți…! Cei doi parteneri și adversari politici se găsesc și astăzi „într-o interesantă simetrie”. În toamnă, ambii își vor începe „marea aventură” de la zero.
Deși, după Revoluție, nu s-au mai făcut bancuri cu Bulă, Ițic și Ștrul, glumeții n-au dispărut din peisajul electoral. Adunați la un congres național de gașcă, hahalerele societății actuale au avut o idee ingenioasă. Au pus bazele unui partid nou-nouț, viguros, de viitor. Un partid politic perfect, un copil teribil al scenei politice românești. Numele lui: Partidul Celor Dați Afară din Partid (PCDAP). Citește: din alte partide. Ce melodii cânta flașneta din partidul nou născut? Numai melodii cu gogoși electorale, cu abureli ieftine. Ascultați: „Să înceteze odată corupția”, „Stopați creșterea aberantă a prețurilor”, „Tinerii nu au niciun viitor în țara asta, trebuie făcut ceva”, „Patronii au mașini străine și viloaie, iar muncitorii n-au bani nici să plătească întreținerea”, „Cât vom mai suporta?” și tot așa. Adică trebuie, trebuie, trebuie, ceea ce tot auzim de 26 de ani, dar fără nimic concret despre căile și mijloacele prin care s-ar putea mișca căruța împotmolită până la osii.
Încrâncenarea preelectorală care crește de la zi la zi îmi amintește de anii tinereții. După primul cincinal comunist, la Medicină, la Iași, la admitere, pe un loc concurau 15-20 de candidați. Crimă și pedeapsă! Cine nu știa anatomie, fizică și chimie de minim 9 (nouă) făcea „Buf!”. Dacă nu te pregăteai pentru marea confruntare din clasa a XI-a, nu aveai nicio șansă. Ajungeai soldat și apărai țara și realizările mărețe ale poporului român.
Cum nu pot să zic că mă pricep la politică, am asemănat aglomerația de la admitere cu îmbulzeala electorală. Ziarele sunt pline de exemple „proaspete” și demne de Cartea Recordurilor.
La o serbare electorală organizată la Ipotești (Botoșani) un viitor votant s-a înecat cu un mic și n-a mai putut fi resuscitat. Asta nu înseamnă că nu votează la vară. Apelează la dl. Dragnea și își exercită dreptul la vot în județul Teleorman.
Altă „bombă”: celebrul Piedone, cel cu incendiul de la Colectiv, s-a răzgândit, candidează din nou pentru funcția de primar în Sectorul 4, deși a declarat că renunță la politică. Au fost și alții care au mințit.
Simpaticul Vanghelie se vrea din nou primar și declară, plin de emfază: „Dacă fac campanie, mie nu-mi trebuie bani și afișe. Merg pe stradă și vorbesc cu lumea”. Cum este un „bărbat bine”, succesul electoral e garantat.
Și la Piatra Neamț, e vânzoleală mare. Listele cu candidați la jilțul de primar se schimbă de la zi la zi, după cunoscuta lozincă „Jos Mitică!”, „Sus Costică!”. Culmea ironiei este alta. Cum apare un candidat nou, numele grele din partid zic: „e o decizie înțeleaptă alegerea…” sau „e simbolul luptei anti-comuniste”. Domnilor, suntem în secolul al XXI-lea, nu mai ține, pe cuvânt! Hai să fim în rând cu lumea bună!
Prof. Dumitru RUSU
