Foști polițiști care vor să ajungă „comandanți” la primărie

Doi foști polițiști, unul deja cu ani de pensie în spate, dar lansat în afaceri, și celălalt cu experiență sindicală, și la nivel local, și la nivel central, s-au hotărât să bată la porțile politicii și să se implice, cu toată forța, în bătălia pentru funcția de primar. Petru Ciurea, fost colonel, țintește Primăria Țibucani, iar Neculai Isache, fost lider al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual filiala Neamț, actual vicepreședinte al aceluiași sindicat la nivel național, s-a înscris în cursă pentru Primăria Petricani. Amândoi susțin că au fost îndemnați de consăteni să candideze, amândoi își iubesc localitățile natale și au nemulțumiri față de activitatea actualilor edili. Niciunul nu are experiență politică, dar consideră că anii petrecuți într-un sistem rigid, în care dincolo de regulile de fier există tot felul de mâncătorii interne, i-au pregătit suficient pentru orice tip de confruntare.

Petru Ciurea: „Americanii au ajuns pe Lună și noi am rămas cu picioarele în noroi”

Hotărât să nu dea înapoi, deși se așteaptă la „terfeleală” – până la urmă una din tradițiile campaniilor electorale din România, mai ales la țară, unde lumea nu prea „suferă” de eleganță -, Petru Ciurea spune că nu are în trecut nimic de care să-i fie rușine. A ocupat funcții importante în sistem, de la șef de serviciu judiciar și șef de serviciu de combatere a criminalității organizate și antidrog, până la cea de prim-adjunct al comandantului, așa că este deja „călit” și obișnuit să lucreze cu tot omul, de la intelectual, la criminalul mărunt. Este convins că tocmai capacitatea de a asculta și a înțelege pe fiecare, dar și puterea de a informa și impulsiona oamenii, indiferent de nivelul lor de educație, vor fi atuurile candidatului Ciurea la primărie.

Cât despre motivație, ține la lucrul făcut gospodărește și i-ar plăcea ca, peste 20 de ani, dacă n-o mai fi, țibucănenii să-l țină minte și să spună din toată inima „Dumnezeu să-l odihnească!”.

Deja și-a structurat vreo 67 de propuneri pentru săteni și, în egală măsură, strategia de campanie: „Nu am nimic cu omul Sârbu, nici cu doctorul Sârbu, pe care îl respect, eu am ce am doar cu primarul Sârbu, care putea să facă măcar drumurile în 12 ani de zile. Suntem în 2016 și chiar lângă mine este un drum de pământ. Americanii au ajuns pe Lună și noi am rămas cu picioarele în noroi. Și nu e doar un drum, fiecare sat are așa ceva, iar oamenii s-au tot plâns. O jumătate de kilometru de asfalt pe an dacă făcea și tot aveam 6 kilometri de drum ca oamenii. Și nu e vorba doar de infrastructură, ci și de faima locului. Era odată ceapa de Țibucani, puteam avea un abator, o carmangerie, o fabrică de «brânză de Țibucani». Se duc bieții oameni și vând laptele cu 80 de bani, tinerii nu sunt informați cu privire la programele europene din agricultură, la oportunitățile pe care le au trăind la sat. E,așa, o stare latentă. O școală cu 8 clase mari stă închisă, îmi amintesc și acum cum am cărat cărămidă cu spatele de la Vânători când a fost construită. S-ar putea face acolo un cămin de bătrâni, pentru că sunt în comună și femei și bărbați în vârstă, bolnavi și singuri, dar nu există nicio preocupare nici pe latură socială”.

Referitor la atacurile care deja au apărut cu privire la pensionarea sa de „tânăr”, la doar 47 de ani, din poliție, Petru Ciurea spune că a avut unmotiv temeinic: se schimbase conducerea, el făcea parte din „vechea gardă” și era ținta unor răzbunări „de doi lei”, pe care a preferat să le evite, ieșind din sistem. Dar n-a stat degeaba: a devenit asociat și administrator la o firmă de pază, și-a făcut casă la Țibucani și, mai nou, a intrat în politică. După o scurtă experiență liberală, de doar o lună și jumătate, s-a mutat la PMP în ziua de 14 aprilie și s-a lansat spre primărie. Dispus să renunțe la calitatea de administrator al firmei și să rămână asociat, să lupte cu cei 6 contracandidați și să se „expună” în fața comunității. „Până la urmă, se spune că cetățeanul este cel mai bun judecător, așa că nu-mi rămâne decât să aștept verdictul. Dacă devin primar, primul lucru pe care mi-l propun este ca, până la sfârșitul anului, înainte de Crăciun, toate drumurile din comună să aibă pietriș. Asta se poate face și dacă dă înghețul. Apoi, am eu o problemă legată de competența celor care lucrează în primărie și insist pe ideea că este nevoie de un specialist pentru atragerea de proiecte europene. Europa ne dă bani, dar nu știm să-i luăm și să-i folosim în cel mai eficient mod. E mare păcat. Un singur proiect pe an dacă reușește să facă un om de la o primărie rurală, își justifică postul. Și este foarte important ca oamenii să aibă informații; s-ar putea organiza niște întâlniri duminica, la căminul cultural, să vină cineva de la APIA sau de la Consiliul Județean și să le explice cum pot evolua și cum pot participa la dezvoltarea localității în care trăiesc. Omul, când e informat, altfel gândește, iar când este sprijinit, altfel acționează”.

Neculai Isache: „Cred în modelul Harpa”

Cotat drept un bun polițist, cu experiență în prins hoți și în munca din mediul rural, Neculai Isache a ales să se dedice cu totul luptei sindicale acum 4 ani și jumătate, când a decis să-și suspende contractul de muncă încheiat cu Ministerul Afacerilor Interne și să plece la București, ca vicepreședinte al SNPPC. Vine acasă o dată la două săptămâni și, nefiind prezent zi de zi, își dă seama foarte ușor că lucrurile rămânneschimbate de la o venire la alta, de la lună la lună, de la an la an. La îndemnul consătenilor, s-a hotărât să candideze, gândind că altfel nu are dreptul să stea pe margine și să comenteze. „Cred în modelul Harpa, pentru că se văd rezultatele. Și, de câte ori vin acasă, simt așa, o strângere de inimă, pentru că găsesc oamenii din Târgu Neamț din ce în ce mai mulțumiți că se face ceva. La Petricani, nu se întâmplă nimic. La 10 kilometri de Târgu Neamț, există un sat, Țolici, cu oameni gospodari, cu case frumoase, cu o mașină, două în curte, fără apă, fără canal, fără drum. Drumul județean care traversează satul e de toată jalea, pietruit, dar plin de gropi și de denivelări. Când e cald, te îneacă praful, când plouă, sunt numai băltoace și noroi. Nu am pretenția și cred că mai nimeni nu visează la un cabinet medical, dar nici măcar un punct sanitar nu există, să nu trebuiască să meargă bătrânul de 75-80 de ani până la centru pentru orice durere. Săptămâna trecută am fost la alegeri, la Poliția de frontieră Iași, și m-am întors prin Poienari, o comună izolată, unde ajungi mergând prin pădure. Acolo este apă, este canal, la Petricani – nimic! Vin cu gândul de a face ceva. Oamenii m-au și întrebat cum aș rezolva cu drumul. Păi, e drum județean și, dacă nu se rezolvă prin demersuri între instituții, iau 100 de săteni și pichetăm Consiliul Județean două luni, trei luni, cât e nevoie. Mutăm lupta sindicală în politică! Și nu ar trebui să sperăm doar la un drum decent sau la apă și canal – lucruri banale pentru anul 2016 -, ci și la gaz metan. Am putea constitui un GAL cu Grumăzești, Urecheni și Păstrăveni, săfacem un proiect, că doar magistrala e la 5 kilometri. Acum trei luni, am fost la o înmormântare, la mama unui băiat pe care-l cunosc, plecat în Italia de 8 ani. Plouase și tot satul era mocirlă, iar el mi-a spus că nu crede să se mai întoarcă vreodată în România. După ce-am discutat cu el, mai că l-am convins să se răzgândească și să admită că lucrurile nu se pot schimba dacă toți plecăm din țară”.

Neculai Isache crede că are un „microb” de primar în familie, pentru că,înaintea actualului edil, comuna Petricani a fost condusă, ani de zile, de un verișor de-al său, Emil Isache, care a lăsat câteva proiecte, acum 8 ani, când a plecat de la primărie. Dintre toate, nu s-a materializat decât o sală de sport, care stă încuiată de vreo 4 ani și, de abia acum, dupăatâta timp, se lucrează la acoperiș, terasa făcută inițial nefiind o piedică pentu apa de ploaie. Neculai Isache crede că investițiile „fără cap” sunt cele mai păguboase lucruri pe care le poate face un primar și-și dorește ca el să se poată mândri, la final de mandat, cu realizări care să dăinuie în timp, nu doar cu niște balastări de drumuri sau cu imobile neutilizate, dar care au înghițit bani grei.

Cristina MIRCEA