La școala din Văleni, un imobil absolut auster, cu treptele măcinate, era destulă agitație în jurul orei 10, când prezența la vot era de 53 din 1.618. Nu fuseseră niciun fel de incidente și nici solicitări pentru urna mobilă, iar Cecilia Chiriac, președinta secției, spera ca ziua să decurgă cu bine. Austeritatea nu se vedea doar în aspectul clădirii și al curții, în care apa mai băltește încă, ci și în sala în care fusese amenajată secția în sine, de la perdelele ponosite ale cabinelor, până la „ecusoanele” membrilor secției – niște bucăți de hârtie pe care era scrisă cu pixul calitatea fiecăruia dintre ei.
Pe stradă atmosfera obișnuită a unei zile de duminică în Văleni: câini vagabonzi la tot pasul (zona fiind foarte „bogată” la capitolul faună), cai care pasc printre vilele din cartierul social și oameni care se ocupau cu lucrurile familiare lor la sfârșit de săptămână. La Văleni II în schimb, cei peste 200 de locatari s-au revoltat în grup când i-am întrebat dacă merg la vot. Nemulțumirile lor vizavi de Primăria Piatra-Neamț pleacă de la chirii (toți au datorii, plătesc penalități, iar unii au ajuns deja la judecată) și cuprind toate „condițiile” în care trăiesc. O femeie gravidă, mamă a 5 copii, toți mărunței, s-a plâns că au ajuns șerpii să-i intre în casă și n-a găsit altă soluție decât să „baricadeze” ușa cu o bucată de lemn. Prin bălțile generoase din curtea interioară mișună mii de mormoloci, iar pe alei stau tolăniți zeci de câini plini de purici.
„Copiii noștri sunt sălbatici, izolați de oraș, n-au unde să se joace, n-au făcut măcar niște leagăne pentru ei”, se plânge un bărbat, și el tată a 6 copii, cel mai mic de doar câteva săptămâni. „Nu mă mai duc să votez deloc. De ce să-i votez? Ca să fure?”.
Nici ceilalți locatari nu s-au arătat prea dornici să-și aleagă primarul, mai ales că ar fi trebuit să meargă până la școală, câțiva kilometri, pe jos. În plus, erau supărați că n-au drum, că becurile care împrejmuiesc perimetrul „bat în partea cealaltă” și noaptea e beznă în fața „apartamentelor”, că niciodată nu reușesc să intre în audiență la vreo persoană cu funcție din primărie și nici măcar câteva mașini de pietriș nu s-a găsit pentru ei, să nu mai stea cu bălțile în fața caselor și să-și adune copiii uzi și murdari de prin singurul loc de joacă pe care-l au la îndemână. Iar în tot peisajul sordid, unde până și speranța părea că s-a înecat în balta cu mormoloci, singura prezență constantă erau femeile gravide. La Văleni II copiii, crescuți în condiții mizere și cu un viitor previzibil, sunt singurele surse de venit. Și dacă numărul lor se calculează strict în alocații, când vine vorba despre îngrijire părinții sunt de principiul că „unde mânâncă 7 mai încape o gură în plus”. Veșnic flămândă. (C. MIRCEA)
