„Politica este arta de a înlocui o ordine naturală cu una artificială” – Din folclorul electoral contemporan
Poveste: chipeșul Ion, flăcău din sat mioritic, s-a hotărât să se însoare cu o Mărie harnică, curată și arătoasă. Pentru a-și îndeplini mărețul obiectiv, a purces prin toate satele megieșe, mai ceva ca parlamentarii în campania electorală. A lansat zvonul că vrea să cumpere gunoi pe bani grei. Codanele au dat buzna la chilipir, cu sacoșe, căldări, roabe încărcate până la refuz cu marfa solicitată, cu gunoi. Paradoxal, o fetișcană, strălucind a curățenie, a venit doar cu o linguriță de praf și scame, adunate cu mari eforturi. Atât de bine ținea curățenia! Pe ea a luat-o frumosul flăcău de soață și trăiesc și astăzi fericiți, în uniunea matrimonială, alături de kinderii lor. Morala povestioarei?
După Revoluție, în scumpa noastră țărișoară, a plouat torențial cu partide politice. Atenție!, partide de toate culorile și de toate calibrele. Și partide de buzunar, și de garsonieră cu confort redus, și de apartament cu patru camere. Drumul de la dictatura comunistă la pluralism s-a parcurs numai în trei săptămâni. La 11 noiembrie ’90, primele două partide erau înregistrate la tribunal – Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și Mișcarea Ecologistă din România. Până la primele alegeri legislative de după decembrie ’89 (în 20 mai ’90), alegătorului român i se oferea un belșug de nu mai puțin de 88 de partide. La următoarele alegeri locale și apoi cele legislative, din septembrie ’92, numărul partidelor a depășit numărul 150 (151 la 16 iulie ’92). Ce ascund aceste cifre? Ce vrea să știe votantul de astăzi? Care este partidul cel mai curat, cinstit, devotat țării și poporului? Care este, în materie de politică, Maria cea curată, frumoasă și harnică, că pe Ea dorește s-o ștampileze. Votantul de la Piatra Neamț nu e dumirit nici acum dacă numărul mare al partidelor e un semn al forței unei democrații sau, dimpotrivă, trădează slăbiciunea sistemului? În consecință, e nedecis.
Partidele istorice – PNȚCD, PNL, PSDR – au acuzat, în ’90, Frontul Salvării Naționale că a încurajat, cu bună știință, proliferarea partidelor fantomă, pentru a deruta electoratul neștiutor al țării și a compromite însăși ideea de pluripartidism. La ieșirea din comunism, în România s-a folosit strategia minciunii. Dovezi?
La „mascarada electorală” din ’90, inclusiv nemțenii au pus ștampila pe numele lui Ion Iliescu. Acesta a obținut 85% din voturile țării. Deși la primele alegeri „libere” și „corecte”, dezinformarea și detestarea partidelor istorice s-au practicat pe față, fără jenă, „Zâmbărețul” ne-a devenit „tătuc”. De câte ori a venit la Piatra Neamț, a fost primit cu „pâine și sare”. Nemțenii comuniști au văzut în el un salvator, culmea „etern”. Isterizarea de la prima votare „democratică” s-a risipit. Astăzi, votanții de la 5 iunie privesc evenimentul cu indiferență și neîncredere, prea am votat de multe ori, alături. Bine că s-au interzis afișajul pe clădiri, din stâlp în stâlp, spectacolele electorale, caravanele urlătoare care-ți spărgeau urechile, cu tot felul de cântece prostești sau mesaje toxice. Nu am văzut nici pomeni cu găleți, sacoșe, brichete, pixuri și alte nimicuri. Cu mulți ani în urmă, când a candidat pentru funcția de primar de Piatra și dl. Ouatu, mergând pe jos, din cartierul Precista până în Sarata, am numărat 87 de portrete cu prosperul om de afaceri. Era carismatic, promițător și zâmbăreț. Pe burtiera portretului scria „Un primar pentru oameni”. Culmea, s-au aruncat fluturași și din elicopter. Din păcate, fără succes!
Un amic de-al meu, din copilărie, Dumnezeu să-l odihnească, avea o zicere: „Fotbalul se joacă pe goluri, alegerile se câștigă prin voturi”. Înțeleaptă zicere, adevărată în proporție de 100%. FC Ceahlăul, echipa noastră de fotbal, n-a mai dat goluri și a dispărut din peisaj. Primarii cu „scame” la dosar au dispărut și ei. Vă invităm să priviți spre Bacău, Iași și, de ce nu, spre Piatra Neamț. Primarii care trebuiau să-și termine acum mandatele au fost mai harnici – le-au isprăvit mai repede, cu ajutorul DNA-ului.
Nu există târg moldav fără o stradă Ștefan cel Mare și un primar „harnic, gospodar și cinstit”. În privința cinstei, mai e de discutat. Când, la Bacău, un partid politic a organizat o sindrofie, unde au fost sărbătoriți cetățenii care au împlinit 50 de ani de căsnicie, primarul de facto a lipsit. Pe motiv de condamnare, că a luat mită în formă continuată, în valoare de 2.39 milioane. Nici la Piatra Neamț, familiile cu căsnicii de aur n-au fost felicitate de primarul adevărat, ci de interimar, celălalt… pa-pa. A „guvernat” prost și a călcat strâmb.
E firesc să ne uităm și care a fost concurența candidaților pe metru pătrat. Din datele oferite cu generozitate de mass-media, la Piatra Neamț, numărul candidaților la fotoliu de primar a fost egal cu numărul partidelor politice existente, la care adăugați și pe independenți. Numai că situația e încâlcită cu independenții. Vă dau un exemplu ca să înțelegeți mai bine. Pe panourile stradale electorale de la Târgul de mașini, primul candidat „lipit” a fost un independent, un inginer, coleg de studenție. A doua zi de la afișare, poza a fost ruptă, nici în restul municipiului nu i-am mai văzut chipul.
În frumosul nostru municipiu, capitală de județ, candidații „serioși” la jilțul de primar și-au anunțat intențiile politice din timp, gospodărește. Atenție!, prin felicitările trimise în preajma sărbătorilor pascale. Cutiile poștale s-au burdușit cu astfel de felicitări. „Acum, când natura a renăscut și toate au țâșnit din pământ la Lumină, să primim și noi Lumina lui Hristos care dăruiește pace și smerenie!… Vă doresc Sărbători Binecuvântate! Hristos a înviat!”. Am scurtat textul, intenționat, ca să nu vă plictisesc. Sper că am fost în asentimentul dumneavoastră. De abureli n-am dus lipsă niciodată! Că felicitările, indiferent de la ce partid politic vin: PSD, PNL, UNPR, ALDE, PSRO, M-10, PMP…, tot felicitări sunt și au altă menire, în cazul de față religioasă. Că numeroși candidați sunt văzuți tot mai des pe la Biserică e normal. Cine să-i ajute și pe ei, dacă nu Cel de Sus? Totul pentru vot, totul pentru victorie! Uraaaa! Ai înțeles, Doamne?
Votanții pietreni au mai vrut „ceva”: o dezbatere publică, gospodărească, între candidații care cer votul, dincolo de sloganuri, strângeri de mână, zâmbete și like-uri. O dezbatere în capitala de județ, unde candidații să fie întrebați care le sunt proiectele de viitor și de câte locuri de muncă vor înființa dacă ajung „sus”. Pun aceste întrebări, pentru că patronii de azi, pretind noilor angajați să muncească zilnic 8 ore, dar să fie remunerați cu două. Capitalism sălbatic, nu alta. Sau, pur și simplu, le cer mită. În aceste condiții, e greu de crezut că o strângere de mână în stradă din partea candidatului la primărie și un zâmbet atent studiat, pot răspunde la întrebări atât de arzătoare.
În anul Domnului 2016, târgul Pietrei nu-și mai permite să voteze orbește sau pe simpatii/ antipatii. Electoratul a evoluat, e curios să știe cine sunt candidații de pe panourile stradale începând cu dl. Harbuz și terminând cu ing. Cociorbă. Care le sunt capacitățile și care le sunt limitele. Cum văd ei viitorul cetății noastre, că, deocamdată, batem pasul tot pe loc, pe loc, pe loc. În ultimii 26 de ani, prea puțini pietreni au mers la vot bine informați, iar politicienilor le-a convenit această situație. Și-au făcut imagine cei care au avut bani, relații în media sau o armată de partid care a alergat pentru ei. Au spus lucruri încântătoare, frumoase în scris, cu texte pregătite de alții. Au recitat admirabil ceea ce au învățat pe de rost, dar au fugit cât au putut de dezbaterea publică. Cum ar dori cetățenii de sub Cozla să arate primarul lor? Cum sunt puțini primari în țară: om de ispravă, cinstit și curat. Un primar tânăr, bogat, frumos, devreme la birou, fără pată de corupție, cu experiență bogată în administrație și dovezi palpabile că este un bun gospodar. Așa ceva nu există? Imposibil, mai căutați.
Prof. Dumitru RUSU
