Joi, 9 iunie. Locația: Mănăstirea Neamț. Zi de mare sărbătoare religioasă: Înățarea Domnului. Ispas sau Paștele Cailor, cum i se mai spune popular, sărbătoarea adună laolaltă mii de credincioși. Așa s-a întâmplat și la Mănăstirea Neamț, încă de la primele ore ale dimineții, când sute de mașini cu greu își făceau loc pe drumul care duce spre lăcașul de cult. Mașini cu număr de Neamț, Iași, Bacău, Suceava sau Botoșani stăteau parcate în șir indian pe sute de metri, începând de la Grădina Zoologică, până în parcarea mănăstirii. Alte sute de credincioși se deplasau pe jos.
Te-ai fi așteptat ca pe drumul care duce spre mănăstire să te întâmpine o atmosferă cu încărcătură evlavioasă. Aș! Pe o lungime de un kilometru, pe partea stângă, iarba suporta greutatea și mirosurile tarabelor încărcate cu mici, ceaune și haine made in China.
La vreo 100 de metri de seminar, doi polițiști încearcă să devieze traficul pe un drum forestier care duce în spatele seminarului. Bariera pare a fi singurul obstacol în fața zecilor de mașini. Însă nu toate mașinile primesc același tratament. Cele cu șoferi cunoscuți agenților sunt lăsate să treacă și să ajungă până în coasta mănăstirii, semn că unde-i omul legii e și tocmeală.
Cu cât ne apropiem de mănăstire, cu atât parcă și aerul devine mai pur, necontaminat de mirosul de grătare. După ce trecem de seminar însă, ne lovim de cerșetori de etnie rromă. Copii, pirande și vlăjgani la 20 de ani tracasau credincioșii să le ofere un ban.
La intrarea în mănăstire, înghesuială. Și aici cerșetorii își făceau numărul. Preoții slujeau, în timp ce sute de credincioși, care în genunchi, care în picioare, ascultau slujba de după grilajele de fier. De ce-o fi nevoie de garduri de fier și jandarmi la o slujbă?
La întoarcere drumul parcă e pavat cu intenții mai bune. Câțiva dintre credincioși se salută cu Hristos s-a înălțat! Cu cât ne apropiem de tarabe, cu atât parcă și oamenii devin mai comerciali. Un vecin, către alt vecin: „Ce faci, bă Vasile? Nu bem o bere și nu luăm și noi un mic?”, întreabă unul. „Ba da, vecine, dar stai să-i iau lui cel mic un țicnal și lui nevastă-mea o poșetă. Du-te și caută un loc la masă și ține-mi și mie trei locuri”, răspunde celălalt. (Ciprian Traian STURZU)
