Conform istoricului, casa copilăriei lui Ion Creangă a fost ridicată în anul 1830, de bunicul său dinspre tată, Petrea Ciubotariul, care a dat-o, apoi, zestre fiului său, Ștefan, în 1835, când a luat-o de soție pe Smaranda, fiica lui David Creangă din Pipirig. Ulterior, după moartea părinților, gospodăria a rămas surorilor Ecaterina și Maria, ajungând, peste ani, în grija Sofiei, fiica Mariei, care a locuit în această casă până în 1944, când a donat-o Asociației Învățătorilor din județul Neamț.
Până în 1951, când a fost deschis oficial Muzeul Memorial, casa a fost îngrijită de doi dintre fiii Sofiei și a funcționat tot ca muzeu, fără taxă de intrare, dar cu posibilitatea ca vizitatorii să facă donații, fiecare după voință, pentru întreținerea gospodăriei. După ce-a fost inclusă în patrimoniul cultural național, casa a intrat în circuitul turistic, iar în 1975 a fost restaurată.
Locuința este din bârne de brad, tencuită cu lut și văruită, iar podeaua este lipită cu lut, ca și prispa. Ferestrele și ușa (toate de dimensiuni reduse), ca și acoperișul din draniță, în patru ape, „coborât” aproape de pământ și lăsând un spațiu larg față de pereți, au rolul a proteja întreaga construcție de frig.
Compartimentarea este clasică, specifică locuințelor de munte, în trei încăperi: tinda, cămara și – cea mai importantă – camera mare, unde stătea toată familia.
* În topul încasărilor, dar la coada investițiilor
Desigur că aspectul tradițional al Casei Creangă trebuie păstrat. Însă faptul că ansamblul n-a făcut niciun pas înainte spre turismul modern se cunoaște. Vizitatorii sunt mult mai atrași de ideea de muzeu interactiv decât de a vedea aceleași lucruri, care, indiscutabil, au valoarea lor, dar înseamnă prea puțin pentru „brandul Ion Creangă”. Actuala directoare a Direcției pentru Cultură Neamț a fost 13 ani muzeograf la Casa Creangă. Și a avut ideea unui parc tematic înainte de a se înființa cel din vecinătate, însă politica șefilor Complexului Muzeal Județean a fost mereu aceeași. Investițiile au fost puține și unele fără cap (a se vedea toaleta care a costat foarte mult și miroase respingător de la distanță, pentru că are placă turnată pe fundul gropii și nu este vidanjată cât de des ar trebui).
„Muzeul Ion Creangă, deși a fost mereu în topul încasărilor în cadrul CMJ Neamț, a rămas mereu uitat din punctul de vedere al investițiilor și personalului”, declară Rocsana Josanu. „În primul rând, salarizarea este total necorespunzătoare, la un volum de muncă imens în perioada sezonului cald. Acest fapt făcea ca un muzeograf și un supraveghetor să muncească 12 ore/zi fără pauză, la un număr de 1.500 de turiști, ceea ce era de-a dreptul inuman. Existau probleme mari și în privința pregătirii personalului. La un muzeu atât de vizitat, pe care am încercat să-l popularizăm și în străinătate, ar trebui ca personalul să cunoască măcar o limbă străină, engleza de preferat. Și nu doar muzeografii, ci și supraveghetorii. Eu am facut ghidaj, atât în engleză. cât și în franceză, și vreau să vă spun că străinii erau foarte încântați de ceea ce le spuneam. Făceam analogii între Creangă și Charles Perrault sau Creangă – Boccaccio și erau fascinați. Mă întrebau unde găsesc opera lui tradusă… iar aici este o altă problemă. În al doilea rând, din punct de vedere al investițiilor, a rămas muzeul cel mai defavorizat din județ. După restaurarea din 1975, au mai fost intervenții, dar nu suficiente. În viziunea CMJ Neamț, doar încasările contau, din păcate. Am văzut și altă viziune, la Muzeul «Vasile Pârvan» din Bârlad. Acolo, instituția este una de cercetare, conservare și valorificare bunuri culturale, nu o instituție axată pe profit și asta se cunoaște. Tot timpul s-a pus accentul pe brandul Ion Creangă și s-au gândit că oricum vine lumea, că-l iubește pe scriitor. O parte din turiști se duc, însă, în parcul tematic pentru că vor să vadă și altceva; oamenilor a început să le placă să fie atrași în diverse activități în cadrul unui muzeu. S-ar putea face multe, dacă ar exista interes. Le-am propus să ieșim cu biroul în afara casei, să facem o clădire nouă, în stil tradițional, în livadă. Acolo să fie birourile, să amenajăm și o bibliotecă, o sală de manifestări și un spațiu pentru expoziții temporare. Credeți că m-a auzit cineva? Și e mare păcat. Pentru că vorbim despre un loc în care se întâmplă lucruri memorabile. Au fost turiști care m-au aplaudat, care plângeau când intrau în casă – maestrul Ion Lucian, de exemplu -, clase care au făcut serbarea în curtea lui bădița Ion, oameni care au venit îmbrăcați național doar pentru a-l omagia”.
* ”S-au făcut reparații curente și promovare”
De partea cealalată a baricadei, Dorin Nicola, care conduce Complexul Muzeal Județean Neamț, susține că în ultimele patru decenii au fost organizate numeroase activități „culturale și administrative”, începând cu Zilele „Ion Creangă” și terminând cu simpozioane dedicate zilei de naștere a scriitorului. Cât despre investiții, le-a trecut în revistă pe toate cele realizate în ultimii ani: ”reabilitarea împrejmuirii de nuiele (înlocuire totală în 1995 și parțială în 2013) și acoperiș (înlocuire draniță în 1995); înlocuirea stâlpilor de la porți; construirea unui nou grup sanitar (post 2001), a chioșcului pentru stand și transferul anexei pentru obiectele etnografice; reparații curente la beci și la rețeaua de apă curentă; înlocuirea rețelei electrice care era sub-dimensionată; reabilitarea spațiului în care stau muzeograful și supraveghetorii; introducerea unor panouri electrice pentru încălzire în spațiul administrativ; dotarea cu diferite obiecte de folosință curentă; refacerea expoziției foto-documentare etc”.
În privința programului de lucru, Dorin Nicola spune că este foarte solicitant, mai ales în plin sezon, când grupurile de vizitatori vin înainte de deschidere, însă „în muzee nu se plătesc orele lucrate sâmbăta, duminica și sărbătorile legale”, singura compensație fiind zilele libere.
„Referitor la pregătirea personalului, conducerea instituției a inclus în criteriile de selecție pentru ocuparea posturilor vacante și cunoașterea unei limbi de circulație internațională, la nivel mediu, atât pentru posturile de supraveghetor, cât și pentru cele de gestionar-custode și muzeograf, dar nu a existat interes pentru aceste posturi din partea celor care căutau un loc de muncă, motivul fiind acela financiar, foarte puțin atractiv în comparație cu volumul de muncă solicitat”, a mai precizat Dorin Nicola. „Afirmația potrivit căreia la acest muzeu se urmărește doar aspectul financiar este una greșită, întrucât acțiunile administrative și manifestările culturale care s-au realizat la această unitate muzeală au vizat în principal promovarea patrimoniului cultural național, punerea în valoare a monumentului istoric și a zonei din care face parte, în această direcție fiind de amintit monografia orașului editată de instituția noastră în 2008, singura și autentica lucrare de acest gen asupra localității; cele patru lucrări de prezentare a obiectivelor principale (Cetatea Neamț și Muzeul Memorial «Ion Creangă»); Albumul Județului din 2005, în care Tg. Neamț are un loc aparte; prezentările din Albumul România (2009 și 2013); articolele științifice și de popularizare în revistele de specialitate și de turism; prezentările pe site-uri, volumul Colecții muzeale și vestigii istorice (2012); reportajele și prezentările de la televiziunile locale și naționale; prezentarea unităților în cadrul târgurilor de turism cu machete și exponate autentice”.
Cristina MIRCEA
