În calendarul popular, Sărbătoarea Grâului este prezentă în ziua de prăznuire a Sfântului Vartolomeu, pe 11 iunie. De secole, țăranii cred că Sfântul Bartolomeu pune bob în spicul de grâu, îl pârguiește și îi grăbește coacerea. Tradiția populară spune că ”Vartolomeul Grâului” îi pedepsește pe cei care nu-i sărbătoresc ziua: bate piatra și stârnește furtunile, credință răspândită în Banat, Oltenia, Muntenia și în sudul Transilvaniei.
Bunicii noștri nu munceau la câmp, de teamă că grâul va da înapoi și nu va mai crește. În multe zone ale țării, tradiția se respectă și în zilele noastre, pentru ca recolta gospodarilor care-l cinstesc pe Sfântul Bartolomeu să nu fie compromisă. În această zi, țăranii merg cu grâul la biserică, pentru ca preotul să-l binecuvânteze. Din acest grâu, se face, și în zilele noastre, o pâine, cu care gospodarii hrănesc animalele și păsările, pentru ca acestea să fie apărate de boli. Odinioară, doar sătenii cei mai săraci păstrau grâul, pentru pâinea de sărbători.
Sfântul Vartolomeu a fost unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Hristos. El a vestit Evanghelia în Arabia, Persia, India și Armenia. Din porunca fratelui împăratului armean, Astiagis, sfântului i s-a tăiat capul. Creștinii au luat trupul sfântului și l-au îngropat cu cinste, într-un sicriu de plumb.
Deoarece la sfintele lui moaște se săvârșeau multe minuni, păgânii au luat sicriul și l-au aruncat în mare. Miraculos, sicriul a plutit, până în Insula Lipara. Acolo, Episcopul Agathon, după o descoperire făcută în vis, a mers și l-a întâmpinat la marginea mării, apoi l-a luat și l-a înmormântat cu cinste în biserică. După un timp, sfintele sale moaște au ajuns la Benevento, iar de acolo, la Roma.
Țăranii credeau că Sfântul Vartolomeu bagă bob spicului de grâu, îl pârguiește și îi grăbește coacerea. Ca personificare a zilei ce-i poartă numele, Vartolomeul Grâului îi pedepsea pe cei care îi nesocoteau ziua: bătea piatra, stârnea furtunile și vijeliile.
Astfel, bunicii noștri nu munceau, iar prin multe zone ale țării nu se muncește nici în prezent. Țăranii se fereau de tot ceea ce putea amenința recolta. Femeile nu torceau, ca să nu vină furtuna, iar bărbații încetau orice activitate, ca nu cumva grâul să nu mai crească.
În această zi, țăranii mergeau cu grâul la biserică, pentru a fi binecuvântat. Mulți cred și acum că, pe bobul de grâu, se vede chipul lui Hristos. Pâinea era considerată ”fața lui Hristos”, iar cine o călca în picioare săvârșea un mare păcat. Țăranii mai știau un lucru: din grâu se face pâinea, iar din pâine se preface Trupul lui Hristos când se slujește Taina Liturghiei.
