A doua etapă de competiție din cadrul proiectului „Trasee bridgistice moldave” s-a desfășurat, la sfârșitul săptămânii trecute, la Roman, în organizarea cluburilor de bridge „Mihai Crețu” Roman, Abil Piatra Neamț și Bridge Club Onești. Prima etapă din cadrul proiectului „Trasee bridgistice moldave“ a avut loc la Piatra Neamț, duminică, 3 aprilie, anul acesta.
Având doi amici care participau la competiție (desi în viața mea nu am jucat bridge și nici nu am asistat la vreo competiție), am trecut prin locația cu pricina, sperând să scot un material pentru ziar. În curte, pe lângă niște mese „de terasă” erau vreo cinci inși îmbrăcați… ciudat, care discutau – toți odată – într-o limbă din care eu înțelegeam doar prepozițiile, conjuncțiile și unele verbe… Ușa sălii era deschisă, așa că am intrat. Erau vreo șapte mese, cu câte 3 sau 4 oameni așezați, concentrați la modul absolut la cărțile de joc pe care le țineau în mâini. Nimeni nu m-a observat. I-am reperat pe amici mei, erau la mese diferite, și m-am apropiat de primul. El nu vedea, nu auzea, nu simțea nimic din jurul său.Partenerul lui de joc, care era așezat cu fața spre intrare, a ridicat capul și a dat cu ochii de mine. L-am văzut cum s-a blocat, era limpede că nu mai trecuse printr-o situație asemănătoare niciodată în viața lui. I-am zâmbit încurajator și l-am atins pe amicul meu pe umăr. Nimic! Era ca și mort… Era în cu totul alt univers, la mii de ani lumină de „bătrânul Pământ”… Era – în acele clipe – irecuperabil… Gestul meu (repet, fiindcă simt nevoia să subliniez, că doar l-am atins cu un deget, cu un singur deget, pe umăr!) l-a făcut pe cel care mă observase să facă ochii mari-mari (nu credeam că ochii umani pot deveni atât de mari uneori…) și să deschidă gura. Fără îndoială că voia să spună ceva, dar nu reușea din cauza surprizei care îl sufoca…Fața lui începea să vireze în violet, iar gura semăna cu cea a unui pește scos de ceva vreme pe uscat. Dar se citea în privirile lui îngrozite că eu comisesem cea mai abominabilă crimă din sud-estul Europei, iar caracterizarea gestului meu drept „sacrilegiu” era mult, mult prea puțin… Am mai rămas câteva secunde, în speranța că amicul meu va reveni pe Pământ ori că partenerul lui de joc va reuși să tragă în sfârșit aer în plămâni și să scoată vreun urlet de groază… Nu, nu se întâmpla nimic. M-am uitat la celălalt amic… era la fel de dus ca și primul… I-am zâmbit omului cu ochii mari-mari cu toată recunoștința de care sunt eu în stare (la urma urmei a fost singurul care m-a văzut!) și am plecat…
Pe cu totul alte căi am reușit să aflu rezultatele finale ale competiției. Turneul pe perechi la 5 mese a avut drept câștigători pe:
- Mihăiță Popescu (Clubul „Locomotiva” București) – Micky Popescu (Clubul Sportiv „Abil” Piatra Neamț)
În cele două tururi Howell la 9 mese, câștigători au fost:
- turul I axa Cionca Liviu – Humă Mihai
- turul II axa Mihăiță Popescu (Clubul „Locomotiva” București) – Micky Popescu (Clubul Sportiv „Abil” Piatra Neamț)
La Over All (cumulate) a câștigat axa Titus Ceia – Dan Constantinescu (Bridge Club Iași). (D.N.)
