Depășită total de dezastrul ecologic de pe Lacul Bicaz, Hidroelectrica a luat măsuri extreme și a deschis sezonul de pescuit cu macaraua. Cum marea de peturi dintre munți și restul gunoaielor, deloc de neglijat cantitativ, având în vedere că apele învolburate ale Bistriței au cărat, zile în șir, bușteni, scânduri și tot felul de deșeuri în lac, era evident că nu pot fi strânse de doi oameni cu o barcă, soluția de avarie constă într-o cușcă metalică masivă. De câteva zile, o macara de mare tonaj o coboară în lac, lângă baraj, și scoate la lumina soarelui toate dovezile de civilizație, ”adunate” din două județe. Buștenii, scândurile, lemnele în general (inclusiv rădăcile de copaci smulse de viituri) sunt ”depozitate” direct pe baraj, iar peturile sunt strânse în saci menajeri (în imagine fiind doar ”recolta” dintr-o zi). Și, în ciuda faptului că macaraua ”muncește” în program normal de 8 ore zilnic, în apă mai sunt zone mari acoperite total de peturi.
”Așa multe ca anul ăsta n-au fost niciodată”, ne-a declarat Andreea Țăranu, administratorul restaurantelor din Portul Bicaz. ”Avem cea mai mare terasă plutitoare din România și a trebuit s-o ținem închisă, pentru că nimeni n-ar fi putut să stea la masă în mirosul și în «peisajul» acela. Coboară lumea spre lac și, la prima vedere, crede că sunt pescăruși. Abia când se apropie suficient vede că sunt peturi, și ne întreabă pe noi de ce nu curățăm lacul. Bineînțeles că am mai curățat și noi, dar sunt extraordinar de multe, și chiar dacă mijlocul lacului pare curat, depinde cum sunt curenții apei și dimineața ne trezim cu alte peturi de jur împrejurul terasei. Și tot vin. Dl Munteanu, care s-a ocupat până acum de igienizare, chiar a făcut treabă. Acum am înțeles că Hidroelectrica va organiza o altă licitație și, dincolo de insolvență sau ce probleme are, mi se pare normal că, dacă scoate bani din asta, să aibă grijă și de curățenie. Iar soluțiile nu trebuie găsite aici, la baraj, ci în amonte. Nu trebuie să ne gândim cine curăță mai bine lacul, ci cum trebuie procedat ca să nu mai ajungă mizeria în lac. Vin mulți turiști străini, se uită și nu le vine să creadă. Pentru ei este ceva extraordinar și inadmisibil. De foarte multe ori am auzit expresia – țară de țigani”.
Cristina MIRCEA
2 comentarii
Nu pot sa inteleg de ce la noi nu se recicleaza ambalajele de sticla ,in strainatate tot ce este ambalaj :sticla ,plastic,doza de aluminiu este inclus in pretul produsului si duci inapoi si primesti contravaluare ,la noi nu se poate !
Ce sa faci daca tanara directoare de la Hidroelectrica sta mai mult pe la Bucuresti , nu are cine organiza treaba . Fara Borza e complet debusolata. Unde esti Borza fratele meu ?