Dr. Cristina-Simona Imireanu este medic primar pediatru și medicul coordonator al Secției de Neonatologie a Spitalului ”Sf. Dimitrie” din Târgu Neamț. După 22 de ani de când lucrează în Secția Nou Născuți pe mâinile doamnei doctor au trecut aproximativ 30.000 de copii. Poate, nu întâmplător, după cum ne mărturisește, prima ei familie este la Maternitatea din Târgu Neamț. Cu o sensibilitate aparte și o dragoste vizibilă față de bebeluși, dr. Imireanu se încăpățânează să profeseze într-un sistem medical așa cum este cel românesc.
– Care a fost parcursul dvs. profesional?
- Am absolvit Facultatea de Medicină din Iași, în anul 1986. Anul acesta, împlinesc 30 de ani de când am terminat facultatea. În spitalul de la Târgu Neamț, la Secția Nou Născuți, lucrez din 1994, de aproximativ 22 de ani, când am venit ca medic specialist pediatru. În prezent, lucrez la Compartimentul Neonatologie.
– Cum este structurată Secția de Neonatologie?
- Secția deține 20 de paturi. 15 paturi în sectorul rooming-in, ce implică nou-născutul alături de mama sa, 24 de ore din 24 de ore; avem patru saloane destinate acestui sector. Alte cinci paturi sunt pentru Terapie Intensivă.
– Cam câți copii au trecut prin mâna dvs., în toți acești ani?
- E greu de estimat, dar cred că vreo 30.000 de copii. În primii ani, aveam cam 1.200-1.300 de nașteri pe an. În ultimii ani, natalitatea a mai scăzut, nu doar în maternitatea noastră, ci în toate maternitățile din țară. Ca o explicație a scăderii natalității în zona noastră ar fi și scăderea adresabilității. De ce? Pentru că, în ultimul timp, au apărut maternități private la Iași, Suceava, Bacău și este opțiunea fiecărei familii, fiecărei mămici să aducă pe lume bebelușul, unde dorește.
– Nu v-ați gândit să profesați în străinătate, așa cum fac mulți doctori români care aleg să plece?
- Niciodată nu m-am gândit să plec. Eu sunt din Piatra Neamț și nu m-am gândit nici la vreun transfer la Spitalul Județean. În primii ani, chiar am fost întrebată de mulți colegi de ce nu merg la spitalul din Piatra, care e mai mare, cu alte perspective. Țin să menționez că sunt singurul medic din secție; de la început am fost singurul și, în continuare, sunt singurul medic. Întotdeauna am spus că e nevoie de un medic și aici. Dacă vrei să faci medicină, poți să faci și într-un spital mai mic.
– Ne puteți spune ce salariu aveți?
- Din 1998, sunt medic primar. Am un salariu mai mic decât al colegelor mele de la Iași sau din Piatra Neamț, care au aceeași pregătire și aceeași vechime. Salarizarea medicilor primari și specialiști este în funcție de gradul spitalului. Spitalul Târgu Neamț este de grad IV, Spitalul Piatra Neamț este de grad III, iar spitalul din Iași este de grad I. Iar gradul maternităților este altul decât gradul spitalelor. Deși suntem spital de grad IV, maternitatea are gradul I, care este inferior, pe o scară de la I la III. Dacă Spitalul Județean și Spitalul Municipal Roman au maternitate de grad II, clinicile au grad III. Să vă spun și ce criterii contribuie la atribuirea gradului I. Gradul I al maternității presupune că, aici, la Maternitatea din Târgu Neamț, putem îngriji nou-născuți cu vârste de gestație de peste 37 de săptămâni și sănătoși, la termen. Dacă se nasc cu vârste de gestație mai mică, între 32 și 36 de săptămâni, îi transferăm la Piatra Neamț. Pe cei sub 32 de săptămâni, îi transferăm la Iași. În maternitățile de grad II și III, sunt condiții ca acești nou-născuți prematuri să fie îngrijiți. Sigur, un nou-născut cu o vârstă de gestație de 29, 30 sau 33 de săptămâni se poate naște și la noi. Vine gravida în expulzie și naște. Avem condiții să îngrijim un nou-născut cu vârste de gestație mai mică, să-l stabilizăm, în vederea transferului. Obligatoriu trebuie să-l transferăm, dacă starea lui o permite. Pe cei pe care îi transferăm la Iași, îi trimitem cu o ambulanță a Maternității Cuza-Vodă, care vin și preiau nou-născutul de aici. Au o ambulanță specială și dotată, au personal calificat asistent și medic neonatolog. Pentru cei pe care-i transferăm la Piatra, solicităm SMURD-ul. Ei vin cu medic urgentist și cu incubator. Noi îi îngrijim primele ore, deși suntem de gradul I.
– Ce satisfacții aveți de pe urma meseriei dvs.?
- Cea mai mare satisfacție pentru mine este atunci când mămicile pleacă acasă sănătoase, împreună cu bebelușul lor, și au revenit la noi, pentru a aduce pe lume un alt bebeluș. O altă satisfacție, după 22 de ani în această maternitate, este că vin să nască la noi mămici, care, la rândul lor, s-au născut aici. Multe dintre ele au păstrat cartonașul cu numele lor, atunci când s-au născut. E frumos să vezi că aceste mămici au fost, la rândul lor, bebeluși la noi. Este o mare satisfacție.
– Dar ce dezamăgiri aveți?
- Mă deranjează că există această discrepanță. Suntem spital de grad IV și maternitate de grad I, iar Piatra are maternitate de grad II și este spital de grad III, doar pentru că este municipiu. Cu ani în urmă, am fost la un pas să devenim și noi spital municipal. Dacă ar fi devenit municipiu Târgu Neamț, spitalul nostru ar fi primit multe fonduri.
– Cum e să lucrați într-un sistem medical cum e cel românesc?
- Ne-am obișnuit. Obositoare sunt gărzile. Eu fac gărzi la Secție de Pediatrie, fiindcă, având doar 20 de paturi și doar un singur medic la nou-născuți, nu se poate organiza un sistem propriu de gardă. Garda pentru urgențele de la nou-născuți este asigurată prin cea de la Pediatrie, unde sunt patru medici și cu mine cinci. Noi asigurăm urgențele pentru copii și la Secția de Boli Infecțioase. Garda este obositoare.
– Să vorbim puțin și despre investiții. Ce dotări s-au realizat, în ultimii ani, la Neonatologie?
- În ultimii ani – și chiar mă bucură, pentru că și asta m-a determinat să nu plec din acest spital – au fost investiții. Față de anii de început, secția arată, din ce în ce mai bine. În 2005, la nivel național, s-a desfășurat un program de dotare a maternităților, cu sprijinul guvernului român și guvernului elevețian. Atunci am primit prima donație de aparatură, o masă de reanimare, un incubator. Au urmat și altele – o lampă de fototerapie, un injectomat, două aspiratoare electrice, un pat cald. Recent, săptămâna trecută, prin Programul Salvați Copiii, am primit un incubator ultramodern, japonez. Ne este foarte util, avem situații când trebuie îngrijiți gemeni. Am mai primit un incubator achiziționat de Primăria Târgu Neamț, la recomandarea ISU. Este un incubator folosit în caz de calamități, de incendiu, cu care nou-născutul poate fi transportat la altă maternitate, cu oxigen asigurat pentru două ore. Poate fi folosit și în caz de evacuare, fiindcă are sursă proprie de oxigen. Am mai primit o donație de la Spitalul ”Marie Curie”, un incubator și aparat radiologic portabil.
– Cum a devenit Spitalul Târgu Neamț prieten al copilului?
– Cu sprijinul UNICEF, în 2008, maternitatea Târgu Neamț a devenit spital prieten al copilului, ceea ce presupune repectarea așa-numiților 10 pași, printre care promovarea exclusiv a alăptatului la sân și îngrijirea nou-născutului în sectorul rooming-in, alături de mama sa, 24 de ore din 24 de ore. Nu permitem mamelor să alăpteze cu biberonul sau să administreze bebelușilor alt produs în afară de laptele matern. După ce am obținut această titulatură, după cursurile făcute cu întreg personalul din secție, cei de la UNICEF au evaluat cunoștințele și, în urma testelor, am primit acest grad. În același timp, au dotat cele patru saloane de rooming-in cu mobilier, paturi pentru mame, pătuțuri pentru nou-născuți, frigidere în fiecare salon.
– Locul dvs. de muncă este o a doua familie?
- Pot spune că este prima mea familie. Foarte multe ore le petrec aici. Zile și nopți. Dar, când faci cu pasiune, nimic nu mai contează. Dacă aș lua-o de la început, tot neonatologie aș face. E nevoie de medici și în România. Ce-ar fi să plece toți medicii din România? Nu cred că salariul mai mare e totul în această meserie.
– Câte nașteri se petrec la maternitatea Târgu Neamț?
- Cam 500 pe an. Avem și cazuri sociale, cu bebeluși părăsiți, nu abandonați, în special în perioada iernii. Majoritatea mamelor care părăsesc bebelușii sunt de etnie rromă. 28 de zile îi ținem aici, după care, dacă nu vin să-i ia acasă, îi transferăm la Secția de Pediatrie. Până la urmă, vin și-și iau copiii. Am avut și nou-născuți abandonați, însă de mame românce. Regretabil este că doar rromii vin să-și ia copiii. Ai noștri refuză să-i ia acasă. În aceste situații, bebelușii sunt dați în plasament sau în asistență maternală. Protecția Copilului se ocupă de aceste cazuri.
– Ați avut cazuri de mame minore?
- Din păcate, în ultimii ani, avem din ce în ce mai multe cazuri de mame minore. La 15 sau la 17 ani, să faci al doilea copil e destul de anormal. La 18 ani, să ai al treilea copil e și mai anormal. Însă a devenit o normalitate. Totuși, aceste mame, chiar minore fiind, își iau copiii acasă. În primă fază, fetele sunt necăsătorite, dar tații își recunosc copiii. Dacă, până în anul 2000, ne surprindea când venea o fată de 15 ani să nască, acum nu ne mai surprinde.
Ciprian Traian STURZU
