Dacă ar calcula cineva cât ne costă pe toți pădurile tăiate, dincolo de legi, spre îmbogățirea unui grup restrâns de ”descurcăreți”, ar trebui să adauge la sumă nu doar pagubele produse de viituri, ci și costurile amenajărilor pentru regularizarea albiilor și pentru ”ruperea” torenților formați în locurile unde, altădată, copacii rețineau tone de apă. Adunate, an de an, despăgubirile acordate celor afectați de inundații, reparațiile sau înlocuirea podurilor și podețelor rupte de puhoaie, plus amenajările hidrotehnice – care, și ele, au de suferit când sunt izbite, cu violență, de viituri -, conturează imaginea sumelor care se duc pe apa sâmbetei. Iar istoria se repetă, cu precizie matematică, se fac iar licitații, amenajări de șantier, deconturi, apar echipele de muncitori și toată lumea este mulțumită. Ba chiar, îndrăznind să mergem cu raționamentul mai departe, or fi și specialiști, ușor sadici, care-și freacă mâinile de bucurie când se mai anunță câte un cod galben de ploi torențiale în zona montană a județului. Pe principiul că e rost de bani!
* Când proiectele se împiedică…
Orice primar responsabil, căruia îi pasă de comunitatea pe care o păstorește, își propune proiecte imediate pentru bunăstarea populației. În secolul în care trăim, canalizarea și stația de epurare aferentă fac parte din confortul pe care alte nații l-au experimentat demult. În unele sate românești, abia acum, de când suntem europeni și primim finanțări, dar a devenit și Guvernul României mai receptiv, se vorbește despre astfel de lucruri. Și încă se vorbește. La Borca, bunăoară, unde primarul este răzvrătit de felul lui și se consumă la modul real pentru diverse nedreptăți care i se întâmplă, abia acum există un proiect pentru rețea de canalizare și stație de epurare pentru satele Soci și Borca. Un proiect valoros și important, dar, deocamdată, blocat.
”Din cauza celor de la Sistemul de Gospodărire a Apelor, care sunt stat în stat, nu-i controlează nimeni, nu-i trage nimeni la răspundere”, spune primarul Ovidiu Geo Niță. ”Mi-au cerut o declarație pe proprie răspundere, prin care eu, ca persoană fizică, trebuie să-mi asum orice risc legat de inundații, de pagube și de poluare. Eu nu semnez așa ceva! La Farcașa s-a făcut un astfel de proiect și primarul n-a trebuit să semneze. Eu m-am dus la Apele Române la Bacău, că m-am lămurit demult cum stau lucrurile cu instituțiile și autoritățile din Neamț, dar tot n-am rezolvat. Probabil că soluția e tot la București, dar nu mă deranjează, că m-am obișnuit să mă duc direct în Capitală și să bat la ușile ministerelor. Și e vorba despre un proiect de 90 de miliarde de lei, în bani vechi, important pentru oameni, care stă în loc pentru că așa vrea cineva de la SGA Neamț. Dar lor nu le cere nimeni declarații pe proprie răspundere pentru lucrările de toată jena pe care le fac! Pe albia pârâului Borca se surpă toată lucrarea, e crăpat zidul, dar pe ei nu-i întreabă nimeni”.
* Încep explicațiile
”Războiul” pe care îl poartă primarul de Borca pare să fie cu neșansă pentru el, din cel puțin două motive: la Farcașa s-a făcut un proiect similar, e adevărat, dar nu cu stația de epurare amplasată în zona inundabilă a râului Bistrița, iar declarația pe proprie răspundere este stabilită printr-un ordin de ministru pentru astfel de situații (până la urmă, când construiești într-un loc cu risc, trebuie să-ți asumi riscul) și nu de SGA Neamț.
”Conform articolului 49, aliniatul 2 din Legea apelor, lucrările din zona inundabilă se pot executa numai în baza avizului de amplasament emis de Administrația de Apă Bazinală Siret Bacău, dacă există o documentație tehnică conform Ordinului 2/2006 al ministrului Mediului și Gospodării Apelor”, spune Ioan Păvăleanu, directorul Sistemului de Gospodărire a Apelor Neamț. ”Ordinul stabilește ca documentația tehnică necesară să aibă, obligatoriu, declarația pe proprie răspundere. Noi nu vrem să blocăm niciun proiect. Eu înțeleg primarii care vor să facă lucrurile repede, dar asta este legislația. Dacă n-o respectă, nu-i întrebăm noi, îi întreabă alții. Dar ne întreabă și pe noi! Nu sunt mofturi! Prin aviz și autorizare, ești apărat tu în primul rând și apoi ești sigur că ai făcut o lucrare corectă”.
Declarația incriminată de primarul de Borca prevede ca persoana care-și asumă o lucrare în zona inundabilă a unui curs de apă să plătească din propriul buzunar: ”În situația producerii de către această investiție, pe parcursul execuției și funcționării ei, a unor poluări ale apelor de suprafață sau subterane voi suferi rigorile legii și voi acorda despăgubiri morale și materiale celor pe care îi voi afecta”.
Mai mult, investiția în sine este tot în responsabilitatea primarului (în cazul de față, Ovidiu Geo Niță), căci punctul 3 din declarație prevede: ”În cazul în care investiția va fi afectată de apele de suprafață sau subterane în orice fel (viituri, ridicarea nivelului pânzei freatice) declar că îmi asum în totalitate acest risc și nu voi cere autorităților de gospodărire a apelor despăgubiri morale și materiale pentru eventualele victime umane și pagube materiale ce s-ar putea produce”. Și, pentru ca răspunderea să fie totală, punctul 4 spune: ”Prin prezenta, mă angajez să realizez în termen util lucrările impuse de legislația în vigoare în domeniul gospodăririi apelor privind protecția împotriva poluării apelor subterane și de suprafață, viiturilor și a excesului de umiditate datorat pânzei freatice”.
* Apropo de responsabilități, problema e veșnic ”mai sus”
Privind chestiunea pragmatic, Ioan Păvăleanu pare împăcat. Până la urmă, câte riscuri nu-și asumă omul într-o viață? Și, dacă l-a binecuvântat destinul cu vreo funcție, e clar că totul se multiplică: ”Eu câte declarații n-am dat?”.
În privința lucrării de pe pârâul Borca, după cum spuneam, problema este ”mai sus”. Într-adevăr, s-au cheltuit bani și nu puțini. În evidențele SGA Neamț, există o singură valoare de inventar pentru pâraiele Borca și Sabasa: 9.353.461 lei. Pe pârâul Borca, sunt zone în care zidul este crăpat, gata să cadă, iar localnicii care au casele pe maluri au făcut, și ei, ce-au putut. Unii au adus anvelope mari, de tractor, să încropească apărări de maluri, alții au cărat pietre. Oricum, zidul în sine, construit de SGA, prin firmele agreate, există în unele zone doar pe o parte a pârâului, probabil în funcție de evaluarea riscului, deși sătenii au grajduri și anexe și dincolo de apă.
La asemenea costuri, te aștepți să găsești în teren niște maluri bine întărite, care să reziste nu cât Cetatea Neamțului, dar măcar 50 de ani, ca o dovadă că încă se poate face ceva de calitate în țara asta. Ei bine, nu! Există zone în care lucrarea însăși pare de 50 de ani. Dar există și explicații.
”Anul trecut a fost o ploaie torențială care a săpat foarte mult, talvegul a coborât, fundațiile au rămas descoperite, dar am intervenit imediat, fiind situație de urgență, și am făcut subzidiri, din fonduri proprii, pe o lungime de 174 de metri”, a declarat Ioan Păvăleanu. ”Lucrările de intervenție au costat 273.562 de lei. Dar e vorba doar despre o parte din ceea ce trebuie făcut. Pentru zidul în sine s-a făcut o expertiză a lucrării pe toată lungimea ei și o documentație pentru avizarea intervenției. Lucrarea este suferindă, dar nu compromisă. Avem nevoie de aprobare de la Apele Române București, apoi se va face proiectul tehnic și vom vedea de unde primim finanțarea. Nu s-a lucrat prost, însă nu există niciun fel de amenajare a bazinului superior, iar de acolo pornesc problemele. În mod normal, aceste amenajări trebuie făcute de proprietarii de păduri, pentru că noi putem executa doar lucrări destinate apărării populației împotriva inundațiilor, deci, unde nu sunt case, nu mai este treaba noastră. Însă suportăm consecințele, pentru că lucrările noastre sunt colmatate sau compromise și au de suferit. Iar problema este valabilă la nivel național. S-a defrișat, se formează torenți și rup tot ce întâlnesc în cale. Soluția este să se lucreze la bazinele superioare, altfel nu facem decât să diminuăm efectele, dar nu înlăturăm cauza”.
Cristina MIRCEA
