În comuna Tarcău, Grădinița cu Program Normal are condiții de-a dreptul anormale pentru copiii pe care se presupune că îi așteaptă. Deși suntem în 2016 și au trecut mai bine de 100 de ani de când grădinița și-a deschis porțile, copiii îi calcă pragul, an de an, întâmpinați de aceleași condiții primitive. Vorbim de vreo 50 de preșcolari care nu au toaletă și apă curentă în clădirea în care fac primii pași în sistemul național de învățământ. La fel trebuie să se descurce și dascălii care muncesc aici.
Clădirea a stârnit vii dispute la nivelul comunității, subiectul fiind transpus în plan – cum altfel? – politic și neavând, din nefericire, altă finalitate decât aceea că, măcar încă un an școlar, cei mici vor sta, în continuare, într-un spațiu nesigur, nesănătos, neadecvat.
* Realitatea din teren și realitatea din hârtii
Din fața Primăriei Tarcău, cu o rapidă traversare a DN 15 și a unei punți peste Bistrița, ajungem în fața Școlii Gimnaziale Tarcău. Aici, în curte, se află corpul mare al instituției (A) – unde e gimnaziul, corpul mic (B) – unde învață elevii ciclului primar, Muzeul ”Iulia Hălăucescu” (pe care îl puteți vizita doar după ce faceți rost de cheie, de la Primărie) și Grădinița cu Program Normal. Un peisaj de poveste, cu o curte generoasă și un aer aparte, dat de perdeaua veche a anilor, așternută peste clădiri.
Grădinița, spatele corpului principal al școlii, e un soi de casă țărănească gospodărească, de pe la 1904, cu un cerdac mic și încăperi generoase. Are chiar și beci. Totuși, asta nu ajută pe nimeni, mai ales că, la starea în care se prezintă construcția, copiii nici n-ar trebui să mai intre în ea. Reiese chiar dintr-o formulare, oficială și seacă, făcută de Prefectura Neamț, în 2014, după ce a constat realitățile, ajungând la concluzia că ”se impune mutarea de îndată a preșcolarilor și cadrelor didactice ce își desfășoară activitatea în incinta imobilului într-o altă clădire, adecvată desfășurării activității educaționale, în conformitate cu prevederile legale”.
Inspectoratul Școlar Județean Neamț n-a vrut sau n-a putut face altceva decât să-și întărească atributul de supraveghetor, aducând imagini din același peisaj: ”Este evident că activitatea de învățământ se desfășoară în condiții improprii, nerespectându-se normele sanitare, educaționale și de siguranță în exploatare. (…) Se impune construirea unei noi grădinițe, care să funcționeze în condiții de maximă siguranță, respectând normele sanitare și educaționale impuse de legislația în vigoare”.
* Planurile unei grădinițe noi și socotelile pre și post electorale
De la una dintre ferestrele secretariatului școlii, afară, se poate vedea o fundație, turnată chiar lângă grădiniță. Nu am primit prea multe date, ni s-a explicat că acolo este ”mâna” Primăriei Tarcău.
La primărie, Iulian Găină, pesedist cu state vechi, deci suspicios până la proba contrarie, ne-a deschis cu generozitate ușa biroului, dar a ridicat o sprânceană, a mirare, crezând că demersul nostru nu e pur jurnalistic și am fost ”trimiși de cineva”. Ca să ne lămurim ce e cu grădinița veche și cu fundația nouă, primarul ne spune, din capul locului, că una dintre preocupările lui principale, de când e în fruntea Tarcăului, a fost învățământul.
”Ca să reparăm grădinița, am fi avut nevoie de aproximativ 8 miliarde de lei vechi, iar ca să construim una de la zero am fi avut nevoie de 6 miliarde. Peste toate acestea, am aflat, prin demersurile pe care le-am făcut, că, pentru o construcție nouă, nu putem folosi fonduri guvernamentale și fonduri europene decât dacă avem de gând să o ridicăm în afara curții școlii. Ce minte a putut debita așa ceva?! Unde să duc grădinița? Pe un deal?! Am mai făcut noi la Brateș o școală nouă și apoi ne-au închis-o, pe motiv că trebuie să avem învățământ centralizat! Păi, vă întreb, ce e mai costisitor: să plătești un profesor care să stea acolo sau să faci naveta de 3 ori pe zi cu elevii care trebuie aduși la centru?”.
Întrebarea primarului Găină a rămas, evident, fără răspuns, că nu de la noi îl aștepta. Ne-a mai spus că proiectul noii grădinițe a apărut acum vreo doi ani, dar lucrările au început în ultima săptămână a campaniei electorale. Săparea șanțului pentru fundație la noua grădiniță nu a avut nicio conotație, spune primarul, pentru că toată lumea știe că e nevoie de o grădiniță nouă: ”Am început să săpăm șanțurile, pentru că un sponsor ne-a spus, înainte de alegeri, că ne pune la dispoziție 500 de metri cubi de beton. Trebuia să fiu inconștient să refuz! De altfel, problema a fost pusă în discuție și în Consiliul Local. S-a convenit atunci să nu turnăm fundația înainte de alegeri, pentru a nu influența alegătorii, iar sponsorul a fost de acord să-și mențină oferta până la începutul lunii august. După alegeri, am turnat fundația, dar am fost opriți, după o reclamație făcută de niște persoane în numele PNL”.
Fluturând o cerere pe care apărea numele Manole Dănuț Fîrțală, clasat pe locul secund în alegeri, după actualul primar, și o semnătură, Iulian Găină mai spune că i s-au cerut date despre lucrările începute la noua grădiniță, iar răspunsurile ar trebui să le trimită la organizația PNL Tarcău: ”Nu știu unde este această organizație în Tarcău. Nu apare cu sediu, nu apare nicăieri. Nici în solicitare nu apare adresa organizației, nicio serie de buletin, nimic! Nici măcar o ștampilă cu organizația! Aș putea să consider că o astfel de cerere a fost făcute de altcineva”.
Totuși, cineva a cerut Inspecției în Construcții de la București să verifice ce e cu lucrările de la noua clădire și, pe cale de consecință, în vinerea lui 5 august, instituția de la București a oprit lucrările și a luat toate actele la puricat. Primarul Găină recunoaște că s-a grăbit cu punerea în practică a planului noii grădinițe, dar și-a găsit o explicație în faptul că, la mijloc, e interesul de a asigura condiții decente preșcolarilor și cadrelor didactice și de a nu pierde sponsorizarea.
* Vinovații fără vină: copiii
Directoarea Școlii Gimnaziale, de care ține grădinița din Tarcău, prof. Daniela Mîțu, ne-a deschis porțile grădiniței, ca să ne convingem singuri de lipsurile clădirii. În holul principal, am găsit o sumedenie de țevi și racorduri care servesc pentru noua grădiniță, dar au fost puse aici la adăpost, ca să nu facă… picioare. În fiecare încăpere destinată celor trei grupe de copii, se observă îmbunătățiri doar la mobilier. Perdelele noi contrastează cu tencuiala în valuri de pe pereții învechiți și șubrezi. Pentru tavan nu garantează nimeni. Pe ici-colo, răsare câte un termopan și câte un perete nou, modificat în ideea de a schimba fața unei clădiri nesigure.
La ieșire, cu greu nu se poate remarca un perete din ”pridvor”, pe care urmele de acuarelă ale celor mici par că rup imaginea ștearsă a unei grădinițe cu nevoi speciale. Iar una din marile nevoi înseamnă toaletă și apă curentă. Directoarea explică, tehnic, cum cei mici, ca să nu ajungă în WC-ul de afară, pot merge în corpul A al școlii, unde găsesc condiții decente, și apă, și săpun. Imaginea unui copil de 3-4 ani, făcând acest drum iarna, în frig și pe gheață, devine un exercițiu dificil.
”Am încercat să aducem îmbunătățiri, în măsura în care am putut, dar este trist că, atunci când se vrea să se facă ceva pentru copii, există alte persoane, care se opun. Din punctul meu de vedere, nu are importanță ce partid și când se apucă să facă treabă. Important este să ducă lucrul la bun sfârșit”, spune directoarea.
Unde s-a greșit, cine este vinovat, cum s-ar putea ieși din această situație și de ce, de atâția ani, această grădiniță nu a fost evacuată? E dificil de tranșat într-un singur răspuns. Cert este că locul unde cei mici vor merge din toamnă, pentru a face primii pași în ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE STAT OBLIGATORIU, nu este deloc potrivit pentru ei. Restul e poveste. O poveste cu adulți, cu afinități politice, cu orgolii și interese și multă vorbă dulce la promisiuni deșarte.
Marian TEODOROF
