Noul cod penal din România, modificat și completat față de cel care nu mai era ”actual”, stabilește că un minor până la 14 ani nu răspunde în niciun fel pentru infracțiunile pe care le comite. De la 14 la 16 ani, răspunderea e limitată, iar drepturile de neatins. Un astfel de copil nu poate fi arestat decât dacă o expertiză, făcută de specialiști, indică, fără dubiu, că a avut discernământ când a atacat pe cineva sau când a luat o viață; chiar în condițiile documentului care atestă discernământul prezent, pedepsele sunt înjumătățite. Pe cei care nu au 14 ani împliniți, în schimb, nu există nicio cale legală de a-i pedepsi. Înființarea centrelor de detenție – desigur, sub altă denumire – pentru astfel de copii este exclusă, cât timp e în contradicție cu prevederea Codului penal. Așa stând lucrurile, de vreo doi ani încoace, se vorbește, cel puțin la nivelul județului Neamț, despre înființarea unor instituții care să reeduce minorii delincvenți. Pe bază de persuasiune, de atragere a lor în diverse activități, sub strictă ”monitorizare” făcută de pedagogi și psihologi, și atentă ”supraveghere”. Există un astfel de centru la Ghimbav, Brașov, unde au fost, pentru scurtă vreme, și doi dintre frații Neda.
* Teoria – ca teoria, practica… chiar ne omoară
Prezentat în presa locală, în 2012, Centrul pentru Copilul Delincvent din Ghimbav este definit ca ”o șansă pentru reabilitarea/ reeducarea minorilor care, de multe ori, au trăit, în puțini ani, drame cât alți oameni într-o viață”. Reproducem un fragment dintr-un articol apărut în presa din Brașov, în contextul internării unui minor de 13 ani, care a fost la un pas de a ucide un tânăr, după ce l-a înjunghiat: «CCD Ghimbav și-a început activitatea în luna septembrie a anului trecut, în clădirea fostului centru pentru primire în regim de urgență, relocat la Codlea. La ora actuală, 12 adolescenți, toți sub 16 ani, trebuie să se supună regulilor oarecum militărești, cercetați pentru fapte din categoria penalului sau pentru comportamente deviante spre agresiunea fizică.
”Cei care ajung în acest centru urmează un program strict, care începe o dată cu trezirea, la orele 6.00, continuă cu activități administrative, recreative, sportive, de studiu, educație nonformală și informală, și se încheie în jurul orelor 22.00”, ne-a spus Gheorghe Durnă.
Toți cei internați la Ghimbav primesc consiliere și sunt monitorizați de personal specializat, format din psihologi, asistenți sociali, specialiști educatori, atât pentru educația nonformală și informală, cât și pentru partea practică, iar de antrenamentele sportive se ocupă un profesor angajat.
Capacitatea actuală a CCD este de 20 de locuri, însă sunt șanse de extindere.
”Suntem în discuții cu o organizație nonguvernamentală din Norvegia pentru mansardarea imobilului, astfel că vom putea aduce aici până la 30 de minori”, ne-a informat directorul DGASPC.
Pregătirea educațională este asigurată de cadrele din Școala Generală Ghimbav, iar dacă pe parcursul programului minorii se redresează comportamental, pot fi chiar trimiși la școală, să se poată reintegra social».
În Piatra Neamț, minorii delincvenți sunt duși la Centrul ”Ion Creangă”, laolaltă cu alții, care au tipuri diferite de nevoi. Un singur om trebuie să aibă grijă de 20 de copii și nu are voie să le limiteze în niciun fel libertatea de mișcare. Teoretic, niciun minor nu poate părăsi centrul fără bilet de voie, în care să scrie exact unde se duce, în ce scop și pentru cât timp. Practic, frații Neda pleacă de fiecare dată, la câteva minute după ce i-a lăsat poliția. Fără bilet de voie. În definitiv, e de înțeles, pentru că nici n-ar putea spune exact unde se duc și pe cine urmează să atace.
* ”Mi-e frică, pentru că ei sunt liberi și, dacă află, pot veni să mă omoare”
Anul de grație 2016, zi obișnuită de vară, ora 17.30. Într-un magazin, situat peste drum de Spitalul Județean Piatra Neamț, intră trei puradei. Mărunței și aparent inofensivi. O întreabă pe vânzătoare dacă le dă ceva de mâncare, uitându-se ba la galantarul cu brânzeturi, ba la cel cu salamuri. Femeia le răspunde că, dacă au bani să plătească, firește că-i va servi, ca pe orice client. În acel moment, unul dintre băieți se apleacă peste tejgea, o prinde de lănțișorul de la gât, care se și rupe, iar cu mâna cealaltă înșfacă un cuțit, destul de mare și bine ascuțit, folosit la tăiat pastrama și mușchiul, și i-l fixează femeii sub bărbie.
”M-am speriat, dar am reușit să iau telefonul și l-am amenințat că sun la poliție”, ne-a declarat femeia, care dorește să nu-i facem publică identitatea. ”În clipa aia, a sărit peste tejghea, direct lângă mine. Am avut timp, însă, să fug în spate, însă cheia era pe dinafară și n-am putut să mă încui. N-a mai venit după mine, s-a dus direct la sertarul cu bani și a luat toate încasările, vreo 700 de lei, după care au fugit toți. Am apăsat alarma, a venit firma de pază, pe urmă și poliția, am înțeles că i-a prins prin Speranța, dar nu mai aveau banii. Eu nu înțeleg de ce nu-i ia poliția să-i închidă undeva. De ce nu le face nimeni nimic? Acum vreo două zile, i-am văzut din nou, tot pe aici, prin zonă, în aceeași formație. Sunt periculoși. Umblă bătrâni pe stradă. Mi-a fost frică, bineînțeles, am și eu un copil. Pentru o clipă, m-am gândit că ar fi în stare să-mi bage cuțitul în gât. Lucrez din 2000 în comerț, am fost și în Hala Orion, într-un loc mai retras și întunecos, am lucrat și la non-stop, dar n-am pățit așa ceva. În ziua în care m-au atacat, au încercat întâi la un salon de coafură, dar erau acolo trei femei, plus o clientă și au renunțat. Au venit la mine, că au văzut că sunt singură și nu trece nimeni pe stradă. Pot veni oricând din nou. M-au întrebat de la poliție dacă vreau să depun plângere și am refuzat. Mi-e frică, pentru că ei sunt liberi și, dacă află, pot veni să mă omoare. Acum un an, la o lună după deschiderea magazinului, au venit și au luat toată marfa într-o noapte. Dimineață, când a deschis colega mea, nu mai era nimic în vitrine. Nu știu dacă au fost tot ei sau alții, dar întâmplări de genul ăsta îți creează o stare permanentă de teamă. Eu cred că am trecut deja de la frică la teroare. M-am gândit pe urmă că doar era un copil, aș fi putut să-l lovesc, să țip, să ies în drum. Dar m-am blocat, efectiv. Pentru că nu te aștepți ca la ora asta, vara, când e, practic, plină zi și ești în mijlocul orașului să pățești așa ceva. Nu este normal, e inadmisibil!”.
Polițiștii au stabilit că ”tripleta” era formată de doi dintre frații Neda și un anume Lefter. În ”aceeași formație”, după cum s-a exprimat vânzătoarea tâlhărită, au intrat, tot în vara aceasta, într-un bar de pe strada General Dăscălescu, s-au năpustit asupra barmăniței, care era singură, și au lovit-o cu pumnii în plină figură. Au umplut-o de sânge, au luat banii din sertar și au fugit. Lefter este singurul care are 14 ani, împliniți acum o lună jumătate. De la aniversarea care i-a adus în dar răspunderea penală, se joacă de-a prinselea cu polițiștii. Este găsit prin oraș, uneori la scurt timp după comiterea unei tâlhării, dus în centru, se cere întrunirea comisiei pentru expertiză și, când să fie dus ”personajul” la examinare, ia-l de unde nu-i! Iar lucrurile se derulează la fel, ca într-un teatru absurd, cu legi șchioape, depășite de realitățile lumii în care trăim, cu drepturi atent monitorizate pentru tot felul de minorități (etnice, sexuale, infracționale) și cu ”libertatea” ca oamenii onești să-și poarte de grijă singuri.
* ”Cazul” Ana Maria Tănase și ”decapitarea” șefului poliției
Indiscutabil, Ana Maria Tănase, ”fetița bătută cu bestialitate de șeful Poliției Piatra Neamț”, așa cum titra presa centrală, în martie 2014, a câștigat teren pentru infractorii sub 14 ani. La doar 13 ani și câteva luni ”fetița” avea la activ furturi și tâlhării, precum și suficient sânge rece cât să asiste la uciderea actorului Ghenescu în propria lui casă. Când comisarul șef Cezar Filip a prins-o, după ce-a alergat pe stradă după ea, Ana Maria tocmai împinsese o bătrână, care a căzut și și-a rupt piciorul. Nu s-a uitat o secundă înapoi, să vadă dacă femeia a pățit ceva, i-a luat geanta și a fugit.
Cezar Filip era nervos. Căzuse, își stricase ceasul, iar telefonul i-a sărit din buzunar și s-a făcut bucăți. A izbucnit și a plesnit-o pe mica infractoare. Un alt polițist, calm, care și-a dorit să-l vadă ”decapitat”, a făcut public filmulețul, iar scopul a fost atins: comisarul șef Filip și-a pierdut funcția.
Ana Maria, în schimb, a câștigat. După ce-au văzut ce-a pățit șeful care ”n-a respectat procedurile de anchetare a minorilor”, polițiștii din Piatra Neamț au devenit mult mai atenți. Minorii care dau în cap oamenilor pe stradă sunt tratați ”conform prevederilor legale”, cu mare grijă să nu le provoace cineva vreo vânătaie, vreun disconfort, ori vreun motiv să reclame că le-au fost încălcate drepturile. Mai ales că anchetarea lui Cezar Filip nu s-a terminat nici până acum. Dosarul a fost preluat de DIICOT, pentru a se stabili cine și cum a intrat în baza de date a poliției și a furat filmulețul, dar încă nu a fost găsit niciun vinovat. Există doar un suspect, căruia i s-a ridicat dreptul de a accesa informațiile cu caracter de secret de serviciu.
În vreme ce polițiștii încasau toate sancțiunile pe linie de serviciu, Ana Maria Tănase, dezinvoltă, venea dimineața și se posta pe scările de la intrarea în sediul Poliției Piatra Neamț, doar așa, ca să-i salute pe cei care veneau la serviciu și să le ureze o zi bună. Cu aceeași nonșalanță cu care Orlando lua taxiul, după ce dădea vreo lovitură, îi promitea taximetristului bacșiș și, până la destinație, avea grijă să-i facă tapițeria franjuri, cu lama. Astăzi, Ana Maria e stabilită prin Dragomirești. N-a mai comis furturi. Știe că a trecut de 14 ani și nu mai are ”imunitate”. Orlando, trecut și el de vârsta critică, e pe undeva pe afară. La un moment dat, era prin Olanda. Gura târgului zice că ar fi arestat, însă la Poliția Neamț n-a venit nicio informare oficială în acest sens.
* Bătrânul din albia Cuiejdiului și reacțiile… din gură
La mai puțin de jumătate de an de la cazul Ana Maria – Cezar Filip, un bătrân de 77 de ani plonjează în albia Cuiejdiului și-și rupe un picior. Imaginea cu el, pe platforma betonată, alături de un pepene spart, devine, pentru o vreme, imaginea inacțiunii autorităților. Se vorbește din nou despre legi, despre măsuri, se fac ședințe. În aceiași termeni, care n-au nicio legătură cu metodele de acțiune a minorilor: protecția copilului, monitorizare, încredințarea spre supraveghere și reeducare. Se iese, din nou, la rampă cu aceleași declarații: avem lege, nu avem norme de aplicare! Se poate face un centru, dar nu se știe câți pedagogi, câți psihologi, câți supraveghetori, ce și cum. Vorbim despre luna august a anului 2014. Spre comparație, la Ghimbav centrul (devenit, după cum vom vedea, loc de ”pelerinaj” pentru autoritățile din Neamț) s-a inaugurat în 2011. Fără norme!
Vasile Eduard și Florin Damar Neda au fost cazați acolo pentru 3 luni. Efectele ”reeducării prin activități creative” se văd imediat după ce amândoi ajung, din nou, la Piatra Neamț.
Duminică, 12 iunie 2016, la ora 19:20, Eduard a furat banii din fanta unui ATM vizavi de Orion, exact când o femeie de 59 de ani aștepta ca automatul să-i elibereze întreaga sumă solicitată.
Femeia nu s-a pierdut cu firea, a reușit să-l prindă și să strige după ajutor. La scurt timp, la fața locului, a ajuns o echipă de intervenție de la Poliția Piatra Neamț, care a stabilit identitatea autorului și i-a deschis dosar penal pentru furt. Banii, 920 de lei, au fost recuperați.
Vasile Eduard este dus, din nou, la Centrul ”Ion Creangă”. Peste două ore, era pe străzi, căutând o altă victimă. Urmează tâhăria a cărei victimă este vânzătoarea, apoi barmanița, apoi o altă femeie atacată, în miezul zilei, lângă Liceul de Chimie. Același scenariu: sânge, păr răvășit, strigăte de ajutor, oase rupte pe asfalt. Asta e realitatea din stradă.
În birourile celor care trebuie să ia decizia atmosfera este alta: cafea, apă plată, coafuri, unghii îngrijite, care răsfoiesc hârtii.
În noiembrie 2015, apare Hotărârea de Guvern nr. 867, care aprobă nomenclatorul serviciilor sociale, precum și regulamentele-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale. La punctul 18, figurează ”centrele de orientare, supraveghere și sprijinire a reintegrării sociale a copilului care a săvârșit fapte penale și nu răspunde penal”, cu mențiunea că trebuie să i se acorde ”Consiliere psihologică și suport emoțional”. Autorităților locale li se dă mână liberă în a stabili pentru ce perioade, în ce condiții și ce servicii oferă minorilor delincvenți. Sunt prezentate, în anexă, modele de regulament, astfel încât să existe siguranța că ”beneficiarilor” li se respectă drepturile și libertățile fundamentale, că nu sunt supuși vreunui tip de discriminare, că li se garantează demnitatea și intimitatea, că sunt chiar consultați la luarea deciziilor care îi afectează direct. Una peste alta, dincolo de prevederile care par să alunece spre ideea de pension, avem norme. Și asta de la sfârșitul anului trecut.
* Circuitul hârtiilor în natură și vizitele de informare
Au trecut exact 10 luni de la apariția ”cadrului legislativ” după care țipa toată lumea de la vârful Consiliului Județean, al Poliției, al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului. Ce s-a întâmplat între timp?
”DGASPC Neamț a făcut demersuri către Consiliul Județean, în vederea identificării unui spațiu adecvat, care să permită înființarea unui centru rezidențial destinat copiilor delincvenți care nu au împlinit vârsta răspunderii penale, precum și altor copii cu deviații comportamentale severe”, ne asigură Magda Vasilache, purtătorul de cuvânt al instituției.
”Consiliul Județean analizează propunerile, iar la finele anului trecut, însuși președintele CJ, dna Emilia Arcan, a mers pe teren împreună cu conducerea DGASPC, pentru a vizita mai multe spații care s-ar fi putut preta la crearea unui astfel de centru. Una dintre clădirile care ar fi îndeplinit condițiile era o fostă școală din comuna Alexandru cel Bun, dar aceasta aparține Ministerului Educației și trebuie clarificat statutul ei.
În țară, există un centru pentru copii delincvenți la Ghimbav, în județul Brașov, dar trebuie reținut că este un centru rezidențial, cu măsuri sporite de securitate, dar nu este o închisoare. Copiii au regim deschis, ei putând ieși, cu respectarea unor condiții. Paza este asigurată de camere de supraveghere, senzori și de o firmă specializată, dar rămâne un centru rezidențial, unde copiii pot sta timp de doi ani, perioadă în care, prin acordarea a tot felul de servicii și terapii, se încearcă reintegrarea lor în familie și societate.
Frații Neda au 9 și, respectiv, 10 ani, au măsura de protecție în regim rezidențial în centrul Ion Creangă dispusă de instanță, iar anul trecut, timp de 3 luni, au fost ținuți în centrul pentru copii delincvenți din județul Brașov. Acest centru, însă, are locuri limitate și se adresează minorilor din județul Brașov, astfel încât, după 3 luni, copiii au fost trimiși din nou în Neamț, în CS Ion Creangă”.
Nu doar conducerea DGASPC și cea a Consiliului Județean Neamț au fost la Ghimbav, ci și secretarul județului, care, de altfel, spune că s-ar putea rezolva problema în câteva luni.
”Într-adevăr, în HG 867 din 14.10. 2015, se vorbește despre tipurile de servicii sociale care se pot oferi, dar nu există standarde referitoare strict la minorii delincvenți”, ne-a declarat Daniela Soroceanu. ”Însă, pentru că la noi a fost o situație specială – deși nu stăm mai rău decât alte județe la capitolul minori delincvenți -, am dus câteva cazuri la Ghimbav. De altfel, am și fost acolo, să văd care este structura. Vom face și noi acest tip de serviciu social, deși, deocamdată, ne lovim de reticența comunităților locale. Un astfel de centru nu se poate face decât în afara orașului și, deși este benefic comunității, pentru că va crea locuri de muncă, primarii nu sunt deloc încântați să aibă acest tip de instituție – denumirea de centru este improprie – în localitățile lor. Eu estimez că, până la sfârșitul anului, vom avea spațiul, bugetul și personalul care trebuie pentru acest tip de serviciu”.
În cazul în care chiar se va respecta termenul, până la sfârșitul anului oare de câte ori vom vedea aceleași scene: sânge, păr răvășit, strigăte de ajutor, oase rupte pe asfalt?
Cristina MIRCEA
