S-a născut în 1908, la Roman, într-o familie evreiască înstărită, pe numele adevărat Sandu H. Haymovici. A absolvit Liceul ”Roman-Vodă” în anul 1926, după care a urmat Dreptul, la Paris. Un timp, a practicat avocatura, apoi s-a înrolat voluntar în armata franceză.
În 1941, a ajuns în Cuba, unde a obținut cetățenia, patru ani mai târziu. S-a dedicat exclusiv activităților artistice, lucrând mai ales ca pictor și sculptor, încadrându-se într-o anume direcție: modernism, abstracționism, cinetism.
A fost membru al Comunității evreiești din Havana, bucurându-se de stimă și apreciere. Și-a amenajat casa în stil tradițional românesc, având oaspeți cu care trata teme diferite, într-o limbă românească atrăgătoare. A fost un pionier al picturii abstracte cubaneze, apropiat structural de conaționalii săi, pictorul Victor Brauner și sculptorul Constantin Brâncuși. Era mistuit de dorul de țara natală, considerându-se permanent un ”creador romeno”.
Specialiști în arta modernă contemporană i-au pomenit adesea numele, elogiindu-l pentru realizările înregistrate.
În țară, a colaborat la ziarele și revistele vremii: ”Adam”, ”Cuvântul liber” etc., în anii 1930-1935. S-a remarcat prin desene umoristice. A comentat volumul de versuri al prietenului său Max Blecher, semnând S. Hay. A cunoscut desenele pictoriței Lucia Demetriade Bălăcescu, dovedind o înțelegere adâncă a artei desenului și culorilor. S-a dovedit specialist în legatul artistic al cărților de valoare excepțională. În Franța, a publicat desene artistice antifasciste, note critice de artă, apropiindu-se de cercul suprarealiștilor.
În Cuba, a început prin a publica desene umoristice, trecând apoi la picturi și sculpturi, dar și la filme deosebite, remarcându-se ca un mare artist.
A organizat expoziții personale de pictură în Cuba și în alte țări, înscriindu-se în curentul picturii abstracte non-figurative, apropiat de constructivism și făcând tranziția către minimalismul anilor 1960. A realizat picturi murale de mari proporții, care, la început, au intrigat, apoi au atras publicul și elogiile specialiștilor.
În 1957, a organizat expoziția ”Multivision Espacial”, după ce, cu un an înainte, organizase expoziția ”Structuri Transformabile”. În 1966, a organizat expoziția ”Cosmorama”, dovedindu-se precursor al artei cinetice, atrăgând numeroși adepți. A realizat numeroase structuri spațiale, care, după el, se metamorfozează după voia privitorului, după gustul și sensibilitatea acestuia. A realizat filme de vederi fixe și sculpturi ample, expuse în diferite locuri, apreciate ca foarte valoroase. În 1970, a ținut conferința ”Căutările mele și arta cinetică”, prin care și-a exprimat crezul artistic ieșit din comun.
Sandu Darie a fost membru al Academiei de Arte din Haga (Olanda), iar în Cuba, țara sa adoptivă, unde avea să-și petreacă restul zilelor sale, a primit numeroase și importante distincții, semne de recunoaștere a meritelor deosebite, excepționale, în domeniul cultural-artistic.
În 1991, la moartea artistului, Uniunea Scriitorilor și Artiștilor din Cuba a declarat doliu național. Păcat că în țara lui de origine artistul nu este cunoscut și, deci, neapreciat cum s-ar cuveni.
Prof. Iancu WEXLER
P.S.: Max Blecher și Sandu Darie sunt două personalități romașcane importante, din păcate prea puțin cunoscute, în ciuda valorii excepționale a operelor lor. Să sperăm că timpul va aduce recunoașterea celor doi mari creatori, care fac cinste orașului în care s-au născut și au creat și pe care noi, cei de astăzi, îi cinstim cu recunoștință.
