Promoția 1956 a ceea ce se numea atunci Școala Medie nr. 1 de băieți, sub conducerea directorului Constantin Brebeanu, l-a avut șef de promoție pe Ioan Vuza și, din cele trei clase, au avut 92 de absolvenți și… șase profesori diriginți – Cornelia Rotundu (istorie) și Mahla Lindenștein (matematică și astronomie) la A, Haralambie Mihăilescu (limba și literatura română) la B, Constantin Cuciuc (educație fizică), Vasile Velea (geografie) și Aurel Rotundu (istorie) la C. Pentru ei, liceul a început în clasa a 8-a și s-a încheiat în clasa a 10-a, unii neavând încă 17 ani împliniți la momentul absolvirii. Cu una sau două excepții, toți au urmat studii universitare, devenind o generație de profesioniști fiecare în domeniul său. Revederea de 60 de ani a avut loc la Muzeul Memorial ”Calistrat Hogaș”, ocazie cu care s-a lansat și romanul ”De la un răsărit la un apus de soare”, scris de Mihai Gh. Enăchescu, fostul director al Spitalului Piatra Neamț. Fiul autorului, arhitectul Mihai-Gabriel Enăchescu, este absolvent al acestei promoții valoroase a Liceului ”Petru Rareș”, azi colegiu național.
* ”Suntem o generație care face cinste CN «Petru Rareș»”
Colonelul în rezervă SRI, Nicolae Jireghie, sufletul întâlnirilor absolvenților din 1956, a lucrat o vreme în învățământ, la Școala Rediu, unde a predat limba și literatura română și franceza. ”Aproape toți absolvenți din 1956 au ajuns ingineri, profesori, medici, economiști, arhitecți, cadre militare cu studii superioare, chiar și actori (n.red. – Constantin Bârliba). Reprezentăm o generație care face cinste Colegiului Național «Petru Rareș». Pe 15 iulie 2006, la revederea de 50 de ani, pentru că avem o vârstă înaintată, ne-am pus de acord să ne vedem anual, iar de organizare să se ocupe subsemnatul. Iată ce mi-au spus colegii, dragii de ei: «Dacă nu era Culiță Jireghie, niciunul de la Piatra Neamț nu-și asuma răspunderea aceasta. Chiar ne-am gândit între noi când o fi să moară, cine o să-i ia locul?”. Și eu am răspuns: «Când voi muri, să știți că, de acolo de unde voi fi o să verific cine m-a săpat și mi-a luat locul». Pentru că le este greu să se ocupe de organizare, mi-au urat să trăiesc 100 de ani”.
* ”Profesorul Mihăilescu mi-a deschis calea spre scris”
Stabilit la Târgu Neamț, profesorul de biologie Mihai Amariei este și un prolific scriitor. A debutat cu versuri, pe timpul liceului, la cenaclul ”Slova nouă”, condus de îndrăgitul profesor Haralambie Mihăilescu: ”Este extraordinar că am putut sărbători 60 de ani de la terminarea liceului! La vremea respectivă, ne-am bucurat de prezența unor somități care predau la Liceul «Petru Rareș». Profesorul Haralambie Mihăilescu mi-a deschis calea spre scris. M-am format sub îndrumarea dumnealui. O fost o garantare că dorința mea de intrare în rândul scriitorilor se poate îndeplini. Deși am avut greutăți și am fost sărac, anii de liceu au fost foarte frumoși. Ne-am creat un colectiv frumos, unitar”.
* ”Nimeni nu a stat pe loc”
Inginerul agronom Virgil Savin, la rândul său scriitor, spune că face parte dintr-o generație privilegiată. În opinia sa, nu oricine ajunge să sărbătorească 60 de ani de la absolvirea liceului. ”Față de câți eram, din păcate, o mână de oameni am mai rămas. Pentru noi, a fost un imbold să învățăm. Dintre toți colegii noștri, chiar dacă nu au reușit la facultate din prima, cum se zice, în anii următori, aproape fiecare și-a completat studiile universitare. Nimeni nu a stat pe loc. Pentru noi, erau internat – școală, școală – internat. Când mai scăpam prin oraș, era sărbătoare. Aveam un pedagog, Rugină îl chema. Datorită lui, n-am mai fumat deloc după ce, la fel ca toți băieții, am tras două fumuri la WC. Nu știu de unde a apărut, mi-a cârpit două palme și, de atunci, nu am mai fumat niciodată. Tineretul imediat învață și ce-i bine și ce-i rău. Știți cum stau grămadă merele: dacă unul s-a stricat, în jurul lui se strică încă 10-15. Totu-i să vrei să faci ceva în viață”.
* Despre clasa ”pălăriilor verzi”
Remarcabilul profesor și scriitor Constantin Tomșa a făcut parte din clasa ”pălăriilor verzi”. Domnia sa a povestit că numele acesta vine ”dintr-o copilărie a noastră, un fel de protest. Adică noi am plecat de la oră, drept pedeapsă direcțiunea ne-a pus să ne tundem zero, ne-am tuns și am cumpărat pălării verzi, vânătorești. Am intrat în vizorul UTM-ului cum era pe atunci, care credea că suntem simpatizanți legionari. Acum pare o întâmplare hazlie, însă atunci n-a fost deloc așa. Am primit pedeapsa aceasta exact cu o lună înainte de începerea examenului de maturitate. Întâlnirile noastre sunt un prilej de a ne revedea, de a rememora anumite întâmplări din timpul liceului, de a mai vedea ce facem, cum o mai ducem cu viața, cu sănătatea. Am avut o galerie de profesori foarte valoroși: Georgeta Pralea Buzilă, Aurel Rotundu, Vasile Velea, Haralambie Mihăilescu. Le suntem recunoscători”.
* ”Am avut profesori colosali”
Alexandru Teterea, fost director la AEIMS Bacău și, printre altele, președinte al UAP Bacău, a spus că aceste revederi îi plac foarte mult și le asteaptă de fiecare dată cu nerăbdare. ”Să nu uiți că ai fost copil cândva și să-ți aduci aminte de niște OAMENI, cu litere mari, care ne-au făcut, la rîndul lor, pe noi oameni, e ceva frumos. Când eram la liceu, am jucat și fotbal la echipa Ceahlăul pe care am introdus-o din raion în regiune. La limba română, profesorul Mihăilescu – «Hâr», cum îl porecleam noi – avea o vorbă pentru mine: «Teterea, tu joci fotbal?» «Da, domnule profesor.» «Tu ai să faci un cap așa, ca de găină» – și ținea pumnul strâns, ca să-l văd – «și un chicior atâta» – și arăta o distanță între cele două palme, cam de jumătate de metru. Nici prietenul meu Ion Nacu nu scăpa. «Nacule, tu știi să te tragi cu schiurile? Dacă ai să cazi de pe doagele alea odată în cap și ai să ți-l rupi?» La profesorul de istorie Aurel Rotundu era o liniște mormântală în clasă. Orice ne relata, noi acolo eram duși, unde se petrecea acțiunea. Plecai cu lecția învățată mai bine de jumătate din clasă. Am avut profesori colosali!”.
* ”Cum stați cu… reflexele?”
În vârstă de 93 de ani, la întâlnire a fost prezent și venerabilul profesor Paul Vasiliu care, pe durata unei singure clase, respectiv a 10-a, a predat Psihologie și Astronomie promoției 1956. ”Faptul că v-ați întâlnit și acum, la 60 de ani de la terminarea liceului, arată că între dumneavoastră a existat și există o legătură sufletească strânsă. Și aceste legături din tinerețe rămân cele mai dragi sufletului nostru. A fost singurul an când am predat la Liceul «Petru Rareș», ca o completare de post. V-am predat, la un moment dat, o lecție despre reflexe. După ce v-am predat-o, am mers în cancelarie și, acolo, profesorul de educație fizică Ștefan Iacobai mi-a spus că la ora de sport se pune mare preț pe reflexe. «Vreau să vă fac o demonstrație», mi-a spus. Și numai ce mă trezesc cu un pumn în nas, de am văzut stele verzi. Am rămas tablou. El s-a speriat mai tare decât mine și a venit imediat să-și ceară scuze și să mă șteargă de sânge. «Eu am crezut că o să vă feriți ca să vă arăt ce înseamnă reflexele în sport», a spus el”.
Un oaspete drag al revederii a fost și profesorul de geografie Neculai Vasiliu, fost director al Liceului ”Petru Rareș: ”Eu fac parte din promoția 1955 a Liceului «Petru Rareș», deci am terminat liceul cu un an înaintea dumneavoastă. Sunteți prima promoție care vă adunați și sărbătoriți evenimentul în acest spațiu plin de istorie de mare valoare și literatură adevărată. Vă felicit!”.
Ana MOISE
Foto: Ioan CLOPOȚEL
