-
interviu cu Dragoș Bălău, comisar-șef Poliția Municipiului Roman
– Domnule comisar-șef, care este situația infracționalității în municipiul Roman și în comunele arondate, la jumătatea anului 2016?
- Ca să începem cu cele mai grave infracțiuni – omoruri, tentative de omor, lovituri cauzatoare de moarte și pruncucideri -, în primele șase luni din acest an nu am avut astfel de cazuri. Rezultatul acesta, care ne bucură desigur, se datorează parțial și Poliției, muncii de prevenire și convingere dusă de polițiști, dar, parțial, se datorează și cetățenilor, care au început să privească mai matur și să conștientizeze altfel gravitatea acestor infracțiuni. Din păcate, ceea ce am înregistrat noi, în anii din urmă, ca astfel de infracțiuni au fost din mediul familial. Mai concret, între soț și soție, deși am avut cazuri și între soție și soț… Și amintesc aici doar speța cu soția suspectată de a-l fi omorât și, ulterior, tranșat și transportat în alt oraș pe soțul ei, caz care se află încă în judecată. Ca și speța cu frizerul ucis de soție, prin înjunghiere cu un foarfece…
– Cum mai stăm cu tâlhăriile, altădată foarte numeroase, mai ales în mediul rural?
- Se constată o scădere a acestui tip de faptă sesizat. Și spun ”sesizat”, fiindcă nu întotdeauna un fapt sesizat se confirmă ca fiind și real. Nu de puține ori, pentru a da o greutate mai mare sesizării, se mai ”înflorește”: de la o simplă bătaie… ”știți că mi-a luat și banii”. Ulterior, se constată că lucrurile nu stătuseră așa, dar sesizarea rămâne înregistrată și se cercetează, ca și infracțiunea sub forma căreia a fost sesizată. Dacă nu se confirmă, se dă o soluție de neurmărire… Anul acesta, am avut 21 de fapte de tâlhărie sesizate, față de 33, în aceeași perioadă a anului trecut. Deci, în scădere. De subliniat că toate faptele au fost comise în forma lor simplă, adică prin smulgere – poșete, telefoane, bijuterii… Politica noastră profesională este ca toți infractorii care răspund penal – și vorbim de cei cu vârsta mai mare de 14 ani – să fie reținuți și prezentați procurorului cu propunerea de arestare preventivă, pentru că acesta este unul din cele mai puternice mijloace de a diminua numărul infracțiunilor. Și iată că am avut un oarecare succes… Spun oarecare, fiindcă succes adevărat ar fi fost dacă ar fi dispărut tâlhăriile. E greu însă, în societatea în care trăim, să diminuăm infracționalitatea, în condițiile în care nivelul socio-economic în care evoluăm, mai ales pe raza municipiului, este cel care este.
– Alte infracțiuni cu violență?
- Alte infracțiuni cu violență sunt cele de lovire. Aici, lucrurile sunt ceva mai complicate: există acum o altă abordare adoptată de Parchetul General, cea de înregistrare a tuturor infracțiunilor de lovire. După cum se știe, infracțiunea de lovire se cerceta la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Dacă nu exista plângere sau partea vătămată refuza să depună plângere, practic infracțiunea, deși exista, nu se cerceta și nici autorul nu era pedepsit. În această infracțiune poate interveni și împăcarea părților, în orice etapă a procesului penal, plecând de la faza urmăririi penale de la poliție și până la ultima fază din instanță. Deci, asta era până nu demult… De acum, Parchetul General a impus trimiterea tuturor plângerilor la procuror, urmând ca acesta să dispună înregistrarea sau neînregistrarea lor ori a unora dintre ele. Maniera aceasta este mult mai apropiată de realitate și, astfel, avem și un mai mare control asupra fenomenului.
În primele șase luni ale acestui an, la nivelul Poliției Roman au fost sesizate sau ne-am sesizat noi din oficiu, în 137 de cazuri de lovire. În scădere cu 39 față de aceeași perioadă anului 2015. Din acestea, 27 de cazuri au fost asupra unui membru de familie. Față de 40, anul trecut.
Dar tot sunt multe, după părerea mea, fiindcă, dacă facem un calcul simplu, aceste 137 de infracțiuni s-au produs în timp de 6 luni, adică de 180 de zile. Deci, aproape în fiecare zi am avut un caz de lovire… După modificarea legislativă din 2013, legat de infracțiunile de lovire a unui membru de familie, noi suntem obligați – chiar dacă nu se depune plângere – să ne sesizăm din oficiu și să deschidem dosar penal.
– Păi, cum v-ați putea sesiza, dacă nu aveți cunoștință de producerea faptei?
- Sunt mai multe posibilități. De exemplu, poate sesiza un vecin, un martor… Poate victima să ajungă la spital, iar spitalul ne sesizează de orice persoană asupra căreia există suspiciunea că ar fi fost exercitată o violență. Se întocmește un dosar penal, chiar dacă nu este depusă plângere, și se efectuează cercetări. Atât doar că, în timpul cercetărilor, persoana vătămată este obligată să depună plângere. Dacă declară că nu depune plângere, dosarul este sortit eșecului…
– Că tot vorbeați de noutăți în legislație, ce e cu ”ordinul de protecție”?
- Orice persoană, dar, de regulă, din mediul familial, poate să ceară un ordin de protecție. Numai că este o ”armă cu două tăișuri”: pe de o parte, este o armă de protecție a părții vătămate, dar, pe de altă parte, se mai folosește ordinul de protecție în mod nejustificat, doar pentru a avea probe mai ”tari” în perspectiva unui divorț… Mă rog, acest ordin de protecție, care poate fi valabil șase luni, este dat de un judecător, care face propria sa cercetare asupra necesității unui asemenea ordin.
– La capitolul violuri, stăm la fel de bine?
- Aici chiar stăm bine, fiindcă, în ultimele șase luni, nu s-au înregistrat decât două plângeri, care nici măcar nu s-au adeverit… Deci, putem spune că nu au existat violuri.
Cele mai multe infracțiuni sesizate sunt cele contra patrimoniului. Din acestea, cele mai multe sunt furturile: 380 de cazuri sesizate. Totuși, mai puține, față de 606 în aceeași perioadă a anului trecut.
Încă un lucru important este faptul că infracțiunile stradale, cele care se petrec în mediul public deci, au scăzut. Sunt doar 101, cu 36 de infracțiuni mai puține decât în primul trimestru al anului trecut.
* Tehnică puțină și precară
– Domnule comisar-șef, toate par bune și frumoase, așa cum le prezentați dumneavoastră, dar probleme nu aveți?
- Este limpede pentru oricine că volumul de activitate pe care îl desfășurăm este foarte mare, pornind de la scrisori, petiții și până la cercetarea unor infracțiuni grave. Problema majoră cu care ne confruntăm acum este lipsa personalului, a resursei umane. Dacă, mai înainte, ne mai plângeam noi de insuficiența carburanților, a consumabilelor – hârtie, cartușe pentru imprimante, pixuri… -, acum am ajuns să ne plângem că nu mai avem oameni. Și este o problemă pe cât de gravă, pe atât de acută. Poliției i s-a lărgit foarte mult domeniul de activitate. Ca un exemplu, că tot am vorbit de amenințări și loviri… aceste infracțiuni, în urmă cu 7-8 ani, erau de competența directă a instanței de judecată. Cel care se considera vătămat făcea plângere la instanță și acolo se rezolva. Acum, ne ocupăm noi și, chiar dacă speța este una simplă, se urmează aceeași procedură, același tipar de cercetare, care ”mănâncă” timp, consumă resurse materiale, necesită resurse umane… Plus că au apărut alte și alte activități birocratice, care, în esență, nu sunt rele, însă… noi încercăm să facem ceva bun, dar cu mijloace puține. De la introducerea în sistem electronic a cazurilor… înainte, evidența era pe niște registre… Acum, nu e rău că ținem evidența în sistem electronic, dar… uitați-vă pe biroul meu: sunt două calculatoare, unul dat de inspectorat, celălalt al meu, personal, dat în comodat inspectoratului… Vă dați seama de ce l-am adus și pe al meu…Ce vreau să spun? Vreau să spun că evidența, înregistrarea infracțiunilor, arhivarea și toate celelalte operațiuni pe sistemul electronic le facem cu tehnică puțină și precară, în condițiile în care nu a dispărut partea scrisă! Aia trebuie să rămână, pentru că e de bază… Și vă spun că e chiar de bază. Dar avem și activități, practic suplimentare, care consumă o mulțime de timp… Și nu mai ai, efectiv, cu cine să faci.
* ”Cât mai puțini indicatori în plată”
– Vă pleacă oameni?
- Inevitabil. Ca în orice sistem, pierderile naturale – mă refer în special la pensionări – se petrec și, dacă nu vine nimeni… Orice sistem are pătura de început de carieră, pătura de mijloc – a oamenilor care au căpătat deja experiență, au și putere de muncă – și, în fine, pătura de la capătul carierei, care beneficiază de o experiență foarte mare… Ei, noi nu avem pătura aceea de început. La un moment dat, se vor rupe generațiile și, chiar dacă ar veni tineri, nu ar mai avea de la cine să mai ia experiență. După 2011, când a fost celebra reformă în structurile de ordine publică – de fapt, o reformă pe criterii contabilicești – au fost ani în care au dispărut funcții libere, neocupate, din organigrame. Iar noi, la Roman, aveam cele mai multe funcții libere… După 2011, au venit foarte, foarte puțini oameni. Inclusiv cifrele de școlarizare au scăzut… Și nu așa… Au scăzut enorm! Dacă în 1997, când am terminat eu, eram 242 de ofițeri de poliție în promoție, ulterior au fost promoții de 40-50 de oameni… Pentru a acoperi necesarul de oameni al întregii țări!
– Dar pe ce criterii s-au stabilit cifrele de școlarizare?
- După părerea mea, singurul criteriu care a contat în abordarea politicii de resurse umane a fost cel strict financiar, economic. Tradus: ”cât mai puțini indicatori în plată”! Că asta suntem noi pentru ei, ”indicatori în plată”… Iar ”siguranța”, de care ne place să vorbim atât de mult, a contat mult mai puțin decât economia cu resursele umane. Și, atunci, tot greul și toată presiune cad, până la urmă, pe noi, ăștia de la ”fierărie”… Fiindcă cetățeanul, când are o probelemă și nu i se rezolvă, nu se duce ”mai sus” să-și strige nemulțumirea, aici strigă, pe noi ne beștelește… Și nici nu poți să nu-i dai dreptrate, fiindcă are dreptate: el zice ”eu sunt contribuabil, dumneavoastră sunteți un serviciu public, deci trebuie să încercați să-mi rezolvați problema”… Ori, cum să spun, ai atâta ”siguranță” cât îți permiți să o faci. Ca în orice sistem, cât îți permiți să investești în siguranță, de atât rezultat beneficiezi… Vi se par dure afirmațiile? Nu sunt reale? Nu simțim cu toții că sunt reale? Eu știu că există și maniera aceea ”avem probleme, dar să nu le facem chiar publice”… Da, nu le facem publice un timp, dar, până la urmă, trebuie să facem ceva… Fiindcă, repet, dacă vrei să ai un serviciu de calitate trebuie să investești în el. Nu e vorba doar de număr de oameni, ci mai ales de calitatea muncii acestor oameni. Or, noi am ajuns acum să nu mai avem nici măcar număr…
– Dar abia ce s-au angajat parcă vreo 80 de oameni…
- Da, încă de anul trecut s-a luat decizia angajării unor oameni din sursă externă. Eu am inima împărțită în privința asta. Noi mai avem experiența unor angajări din sursă externă din anii 2005-2006. Au fost și oameni valoroși care au intrat în sistem, dar, din păcate, proporția nu este cea dorită. Au fost și oameni care s-au lăsat după două zile, cum au fost și oameni care au reprezentat mai degrabă o piedică decât un ajutor. Acum sperăm să fie altfel, 74 din cei care au intrat acum sunt pe zona rurală și sperăm să fie un câștig. Ei urmează acum niște cursuri de 3 luni la Școala de poliție. Acum, să nu credem că, în trei luni, cineva ajunge polițist, indiferent de cât de bun și de binevoitor ar fi. După cele 3 luni și încă 3 la posturi, ei vor mai da un examen, pentru accederea definitivă spre statutul de polițist. Și, după un stagiu de minimum trei ani într-un post rural, ei au posibilitatea să lucreze într-un oraș. Din cei care au intrat acum din sursă externă, o cunosc pe doamna Mihaela Jitaru, despre care cred că va fi un câștig pentru noi.
* Indisciplina pietonilor
– Revenind în concret, la cifre, care e situația accidentelor de circulație?
- Suntem la același nivel de anul trecut. S-au înregistrat 30 de accidente grave în Roman și secțiile arondate, pe toate drumurile din zonă, mai puțin pe DN 2 și DN 15D, care fac obiectul unei evidențe separate în cadrul Serviciului Rutier – Biroul Drumuri Naționale. În cele 30 de accidente, s-au înregistrat 3 persoane decedate, 31 de răniți grav și un rănit ușor. Strict în municipiul Roman, s-au produs 12 accidente de circulație grave, soldate cu 12 răniți grav, dar niciun decedat. Principalele cauze ale accidentelor, cauze identificate de noi, sunt trei – în primul rând, indisciplina pietonilor, a doua este neacordarea priorității pietonilor și abia apoi neacordarea priorității de trecere autovehicolelor. Pe aceste cauze ne vom canaliza eforturile în următoarea perioadă. Este îmbucurător faptul că avem un număr în scădere de infracțiuni la regimul vitezei și la consumul de băuturi alcoolice, iar asta rezidă din concentrarea eforturilor noastre, în ultimii 2-3 ani, cu precădere pe aceste infracțiuni. Deci, se văd rezultatele…
– Știți site-urile acelea care sfătuiesc șoferii ca, în cazul radarului, să solicite agentului de poliție ordinul de serviciu, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și altele. Care este realitatea?
- Fiecare aparat radar este verificat – verificările se fac la București, adică pleacă mașina pe care este instalat aparatul la București – și are certificat metrologic, altfel nu poate pleca în misiune. Iar marja de eroare se scade automat din valoarea vitezei înregistrate. Așa este setat aparatul, nu trebuie să o calculeze agentul de poliție. Vizavi de ordinul de serviciu… Noi nu avem un ordin de serviciu, orice polițist acționează pe linia sa de competență și pe linia sarcinilor de serviciu pe care le are, prin fișa postului, în zona sa de competență. Zona noastră de competență este muncipiul Roman și comunele arondate. Planificarea acțiunilor și misiunilor constituie secret de serviciu, iar dacă, uneori, facem publice anumite acțiuni este pentru a preveni cetățenii. În concluzie, ce apare pe internet drept ”sfaturi cum să scăpați de amendă” este, de fapt, o ”șmecherie” ieftină, care dă sfaturi cum să scăpați de răspundere.
Dan AILINCĂI
