”Cinema, mon amour”, pelicula care are în prim-plan două entități sonore pe plan local – cinematograful Dacia Panoramic și directorul său, Victor Purice – este inclus acum într-un turneu național, după ce-a fost lansat în mai multe colțuri ale lumii.
”Din 11 în 17 noiembrie, intră în cinematografele RADEF din țară și am fost chemat să fiu prezent la fiecare lansare. Nici nu știu cum o să fac, dar așa ajung să văd și eu țara. Sâmbăta viitoare va fi la Roman. Îți dai seama cât de apreciat e peste tot? Dacă ai ști cât mă bucură lucrul ăsta!”, spune Victor Purice, în timp ce arată cu degetul spre programul de lansare în cinematografele din țară.
* Cu dragostea în jurul lumii
A rulat în Leipzig și Munchen, în Varșovia, la Trieste, în Sidney și, în octombrie, a fost urmărit cu sufletul la gură de cinefilii cehi, la Praga. ”Vezi tu, filmul ăsta a venit după ce noi pornisem deja campania de salvare a cinematografului de la Piatra. Mie nu-mi păsa ce vor ei să filmeze, pentru că noi aveam planul nostru și ne țineam de el. Ei porniseră campania de salvare a marelui ecran și voiau să facă un film cu cinematografele în paragină din țară, cărora nimeni nu le-a dat nicio șansă. La mine au ajuns ultima dată și au venit fix când eu hotărâsem să dărâm și să repar intrarea la cinema, care era periculoasă pentru trecători. Așa m-au găsit, așa au hotărât că și-au găsit personajul central, eroul – Dacia Panoramic – și că nu le mai trebuie altceva decât cinematograful nostru”.
Victor Purice recunoaște că, datorită ”Cinema, mon amour”, a ajuns să vadă lumea, el, care nu văzuse nici măcar Moldova și care vizitase doar Italia, unde îi este familia. Ba chiar le-a mai luat cu el și pe fete, după cum le spune celor două colege de la cinema, care nu trecuseră, nici ele, de granițele țării. Pe Cornelia la Chișinău și pe Lorena la Praga. ”Sincer, nu știam ce-o să iasă cu filmul ăsta și pot să spun că am fost surprins. Nu mă așteptam să aibă așa ecou. Știi că m-au invitat și în SUA să merg la lansare? N-am putut, că venise familia acasă și n-am vrut să ratez. Îți dai seama, am preferat să stau cu nepoții decât să văd America! Dar nu regret! O româncă s-a întors de curând de la Sidney și a zis c-a văzut filmul și că nu i-a venit să creadă. Filmul ăsta demonstrează că un nebun de om, care iubește ceea ce face, vrea să arate că încă se poate face ceva în țara asta. E unul din cele mai tari documentare românești, dovadă c-a participat la 15 festivaluri. La Varșovia, mi-au făcut o primire de nu-mi venea să-mi cred ochilor, la Praga m-au invitat doar pe mine și-au făcut o seară cu produse românești, iar la Trieste au dat câte un premiu special pentru mine și o actriță franțuzoaică. Cum să nu fii mândru?”.
* Încălzire, sistem 3D și o nouă idee pentru salvarea cinematografului
Campania ”Salvăm Dacia” a fost primul pas în reînvierea cinematografului din gangul de vizavi de Unic, iar filmul i-a dus povestea mai departe și a însemnat o nouă etapă în salvarea singurului cinema rămas în oraș. ”Cel mai important lucru pe care l-a făcut «Cinema, mon amour» a fost că a deschis mințile noii conduceri a RADEF. Au avut curajul să vină la Piatra și să mă cunoască personal. Și au spus atunci că trebuie să împlinească o parte din visul meu și să avem sistem 3D și căldură în cinematograf, că restul le face nebunul singur. Moldocor a plătit o parte din instalația de căldură, Farmacia Ardealul a donat videoproiectorul performant, după campania Salvăm Dacia, și, după aia, au început persoane fizice să vină să se implice. Am cerut să nu spună că vin din partea vreunui partid sau autorități, ci să vină ca persoană fizică. Nu vreau să fiu implicat politic”.
Închis între pereții biroului său de la cinematograf, unde a cărat, pe rând, canapelele, ușa de acasă și tot ce-a mai găsit și a considerat c-ar fi util, Victor Purice spune că nu călcase în mall-ul din Bacău până acum trei ani și jumătate. ”Era în perioada filmărilor la «Cinema, mon amour». Am fost la Bacău, să văd spectatorii noștri, că înțelesesem că se duc la film acolo și am vrut să mă conving cu ochii mei. Când am intrat în sală, eram salutat de parcă eram la cinematograf la mine, acasă. Mi-au zis atunci «Am venit la 3D. Aduceți-ne 3D și la noi și ne țineți acasă». Atunci le-am promis că vor avea 3D și vor veni să cheltuiască banii acasă, nu la Bacău. A fost ambiția mea și uite că, datorită campaniei noastre, dar și acestui film, am și reușit”.
Acum mai are un plan pentru schimbat scaunele din cinematograf. Spune că ideea i-a venit bursc, pentru că doarme puțin și visează mult cu ochii deschiși. ”Vreau să inițiez un proiect cu scaune personalizate. După întoarcerea de la Praga, m-a sunat de la Ambasada României, că le spusesem deja de planul meu și le-am zis că, dacă nu mă caută nimeni, o iau tot pe cont propriu. Primele patru scaune le cumpăr eu. E 100 de dolari perechea de două scaune și o să scriu numele soției, al meu și al celor doi nepoți. Președintele Institutului Cultural Român a spus că și el va cumpăra două scaune. Cred că, în două luni, voi avea trei rânduri cumpărate. Sunt oameni pe care i-am cunoscut la festivaluri care au spus că ar dona pentru scaune și, dacă mai facem și asta, chiar că vom intra în istoria cinematografiei. Dacă ți-ai cumpărat scaun, când vii tu la film, ai locul rezervat, dar numai să anunți din timp”.
* Actor în prezent, prieten al actorilor de-o viață
Victor Purice a cunoscut, de-a lungul timpului, mari actori ai țării și de fiecare spune că-l leagă amintiri fumoase. Draga Olteanu i-a fost alături la ”Punguța cu doi bani”, la fel și Gheorghe Naghi sau Elisabeta Bostan. I-a cunoscut pe Ștefan Mihăilescu Brăila și pe Florin Piersic, care l-a abordat la Cluj recent și i-a spus, în stilu-i caracteristic, ”Bă, tu ești nebunul de la cinematograful din Piatra”. L-a cunoscut și pe Gopo. ”Pe Gopo, l-am îmbrățișat pe scenă și, la fiecare lansare a filmului sau când mă văd cu tânăra generație de actori, care mi-s așa de dragi, mai ales că-mi spun tătuca, le spun că, din păcate, ei n-au avut șansa mea, să-l cunoască în carne și oase. Îi mulțumesc c-am ajuns să particip la un festival creat în memoria lui”.
De un actor, însă, spune că l-a legat o prietenie ”superbă” și nici acum nu-i vine să creadă că nu mai este printre noi. ”Încă mai păstrez în suflet c-am pierdut colosul, pe Bică, prietenul meu. Acum, că l-am pierdut și pe Papaiani, am pierdut toată brigada. Știi cum ne-am împrietenit? Prin Geo Saizescu. Eu i-am spus lui Saizescu, atunci când voiam să fac gala pentru Păcală, că, dacă nu vine Păcală în original, nu fac nimic. Am început să ne certăm, că el îmi zicea că n-o să vină și eu insistam că nu fac gala. M-a pus să-l sun pe Bică și să vedem ce zice. L-am sunat, i-am spus și el m-a întrebat ce zice Saizescu. Ca să-i facă în ciudă, a zis că vine și așa am ajuns să fim prieteni. Am revăzut recent filmele lui. Nu vreau să-l pierdem și noi, pietrenii, așa că o să reiau difuzarea filmului Păcală, cu intrare liberă, pentru toți cei care vor vrea să-l vadă. În Păcală regăsim elita actorilor români și merită să facem așa ceva”.
* De la Dacia Panoramic la Centrul cultural ”Mon amour”
Directorul cinematografului spune că totul este într-o continuă mișcare și reorganizare. ”Gândim acum un program special, cu o zi dedicată filmelor românești, în care prețul să fie redus. Trebuie să fac reduceri și pentru cei mici. Știi că s-au speriat cei de la România Film când a fost Școala Altfel? 600 de copii ieșeau, 600 intrau! Au avut două spectacole de filme pentru ei. Până acum doi ani, rulam eu filme în școli și căram după mine aparatura, acum i-am anunțat că pot veni ei la cinematograf, că eu-i aștept. Din punct de vedere legal, suntem cel mai tare cinematograf din țară la respectat normele ISU. Mi-au zis domnii de la pompieri «Când aveai 20 de spectatori, te lăsam în pace, dar acum trebuie să fie totul ceas, că altfel e mare riscul». Și m-am conformat”.
Strategia de menținere a interesului viu din partea publicului a pornit de la cei mici, de la parteneriatul pe care cinematograful l-a încheiat cu școlile și de la modul cum a gândit Victor Purice difuzarea filmelor, din momentul când s-a rezolvat problema încălzirii din sală și a sistemului 3D. ”Eu m-am axat pe weekend, când rulez filme pentru cei mici, care sunt cei mai fericiți cinefili. Ei au readus părinții și bunicii în cinematograf și, de aceea, sunt invitații mei de onoare. Să vezi când îi spun unui prichindel că e invitatul meu, cum se întoarce la părinți și le spune încântat «Eu sunt invitatul lu’ nenea Victor!». Și atunci revine ,și săptămâna viitoare. Au crescut generații de copii sub ochii mei! Părinții de azi sunt copiii de ieri. Eu vreau să păstrez acest cinematograf clasic. Vreau să mențin vie amintirea acelor copii. Să vină aici și să le povestească prichindeilor de azi cum și-au cunoscut aici soția sau cum au sărutat-o pentru prima dată. Mall-ul nu este mijloc de cultură, ci o afacere. Acesta e locașul sfânt. Aici e socializarea de care ducem lipsă în zilele noastre, când am uitat să mai trăim. Aici vii și auzi pe câte unul «N-a murit ăsta, bă! Și eu care credeam c-a murit». La mall te uiți după chiloți și fuste, aici retrăiești amintiri”.
* Familia ”Mon amour”
Cinematograful este ținut în viață acum de șase oameni și, după cum promite directorul, va mai fi un angajat, care se va ocupa de bufetul pe care-l vor deschide la intrare și unde se va vinde ”Tot ce găsesc acum la cinematograful de la mall. Dar, la noi, bufetul va fi tot al nostru, iar încasările le reinvestim în cinematograf. Printre cei noi, avem doi băieți mai tineri și o doamnă care tocmai termină perioada de probă și s-a și lipit de fete. Am avut o tânără care nu a rămas. Aici trebuie să te încadrezi în familia Mon amour ca să rămâi”.
Pentru sine, Victor Purice își dorește doar sănătate, că restul le face pe toate. Pentru cinematograf, în schimb, dorințele sunt mai multe: ”Să nu aibă nicio problemă. Când văd totul rezolvat la cinematograf, atunci spun gata. Cel mai fericit sunt în continuare atunci când văd sala plină, dar acum plănuiesc să transform exteriorul, deoarece vreau ca cinematograful să nu se mai numească Dacia, ci aș vrea să se cheme «Centrul cultural Mon amour». Nu toate filmele îți umplu sala, iar spațiul ăsta se pretează la mai multe acțiuni culturale. Pentru tineri putem face un show, pentru cei mai în vârstă un concert de muzică clasică sau o piesă de teatru. Acum, de sărbători, îi așteaptă o mare surpriză. Tocmai am început să montăm o parabolică și vrem să oferim cel mai mare spectacol în direct. Andre Rieu va avea un spectacol de Crăciun și vreau să-l difuzez în direct aici, în cinema. Vor urma și campionate mondiale. Încerc orice variantă s-o pun la dispoziția publicului”.
Andreea AMARIEI
