Contrar afirmațiilor făcute, cu tărie, chiar de unii dintre angajații Sanatoriului Bisericani, mănăstirea din incintă nu este ctitoria lui Ștefan cel Mare. E adevărat, domnitorului i se atribuie niște donații făcute schitului din lemn, care a existat în zonă încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun, însă prima biserică de zid a fost ridicată în timpul lui Ștefăniță Vodă (1517-1527), nepotul lui Ștefan cel Mare.
Mănăstirea de astăzi, însă, nu este cea ridicată pe timpul lui Ștefăniță Vodă, după cum se poate citi în pisania de la intrare: ”Această sfântă biserică ce prăznuiește Buna Vestire, fiind întâiu zidită de Ștefan Vodă fiul lui Bogdan Vodă, din leat 7020 (1512) și fiind învechită și pornită spre răsipire s-au prefăcut din temelie de iznoavă cu ajutorul și mila lui Dumnezeu, în zilele luminatului Domnului nostru Constantin Dimitrie Moruzu Voievod, prin silința și osteneala ieromonahului Ioil, egumen de Bisericani, leat 1786, iunie 20”.
Acum, în 2016, se pare că istoria se repetă, într-un mod nefast și într-o notă proastă, în egală măsură pentru starețul care și-a abandonat biserica, preferând să investească în propria sa ctitorie, dar și pentru instituțiile care ar fi trebuit să vegheze să nu se întâmple astfel.
Mănăstirea Bisericani este, din nou, ”pornită spre răsipire” și nu pare ca zgomotul pietrelor căzute deja din zid să fi trezit pe cineva care are putere de decizie. Desigur, cel mai la îndemână le-ar fi fost călugărilor, în frunte cu starețul Serafim, să ia măsuri. Ei sunt primii care au sesizat că acoperișul are probleme și apa începe să lucreze în ziduri. Dar n-au făcut nimic. Poate pentru că este vorba despre un monument de clasa A, iar Statul Român, prin Ministerul Culturii, are niște responsabilități pe care sfinții părinți de la Bisericani nu și le-au asumat.
Starețul s-a limitat la încercări, toate eșuate, de a face proiecte și a sfârșit prin a se concentra exclusiv asupra noii construcții. Care e trainică și admirabilă, de altfel, iar ca efort financiar, probabil că doar apărările de maluri – niște ziduri masive din beton – costă mai mult decât ar fi costat un acoperiș pentru mănăstirea veche. Și tot ca o simplă comparație, biserica nouă, ridicată din temelii pe un teren care a trebuit nivelat – și asta a presupus altă investiție -, are un acoperiș care promite să reziste cel puțin 30-40 de ani. Nimeni nu trebuie să fie neapărat expert ca să evalueze, doar din priviri, cât s-a construit în ultimii ani, începând cu biserica, apoi corpul de chili, turnul clopotniță și amenajările interioare, la câteva sute de metri de monumentul istoric, care stă să se dărâme.
Singurul demers reușit a fost transferul responsabilității, dacă se poate numi astfel, către Compania Națională de Investiții. Din momentul semnării actelor, se cheamă că orice obligație a proprietarului de drept a încetat, adică starețul și călugării care au slujit, ani de zile, în mănăstire și au asistat la degradarea construcției și-au luat de-o grijă. Monumentul a ajuns în ”atenția” statului, iar obștea își poate vedea liniștită de ale ei.
De exemplu, de instalat centrale termice, pentru că, exact în ziua documentării noastre, am surprins o mașină, a unei firme de profil, intrând pe poarta noii ctitorii. Nu ar fi de rău, dimpotrivă, oricine înțelege necesitatea unui minim confort când vine iarna. Ceea ce este de neînțeles și, probabil, de neiertat este diferența de tratament evidentă dintre lăcașul nou, cu toate anexele, și cel vechi, care pare să fi căpătat statutul de clădire ce, în curând, va deveni nefolositoare.
Anul trecut a început să se risipească zidul nordic al mănăstirii. Între timp, s-au adâncit fisurile vechi, gaura din perete a devenit adăpost pentru păsările cerului, iar singurele schimbări sunt niște schele, pe care s-ar putea să cadă în curând marginea acoperișului, și câteva coli de tablă, așezate, în sfârșit, strict pe porțiunea cu probleme. Turla principală, în schimb, este aproape neagră de la igrasie și este evident că rezistă cu greu sub povara ploilor.
* De aproape doi ani în ”Programul de intervenții în primă urgență”
Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț, a trimis mai multe adrese către Compania Națională de Investiții. În ultima, datată 26 octombrie 2016, atrage atenția:
«Revenim la adresa nr. 420/27.04.2015, în care vă semnalam situația monumentului istoric de importanță națională din județul Neamț, respectiv Biserica ”Buna Vestire” a fostei mănăstiri Bisericani, situată în comuna Alexandru cel Bun, cod LMI 2015: NT-II-m-A-10591.
Ca urmare a precipitațiilor din ultima perioadă, acoperișul fiind deteriorat, apa se infiltrează în interior și afectează pereții, slăbind structura de rezistență a imobilului. Având în vedere calitatea dumneavoastră de titular al dreptului de administrare a monumentului istoric, ce rezultă din Hotărârea nr.8/16.02.2015 a Consiliului Ecumenic al mănăstirii Bisericani, precum și includerea monumentului în Programul de intervenții în primă urgență la construcții vulnerabile și care prezintă pericol public, inițiat de Ministerul Dezvoltării Regionale, în temeiul prevederilor art. 36, alin (1) din Legea 422/2001, vă solicităm să luați măsurile care se impun pentru a preveni alte eventuale degradări ale imobilului ce pot provoca distrugerea sa iremediabilă».
N-a primit niciun răspuns.
La rândul nostru, am înaintat o solicitare Biroului de presă al Companiei Naționale de Investiții, iar, după repetate încercări, am aflat numele persoanei responsabile cu serviciul de comunicare – Adina Mitran. I-am explicat că mănăstirea este în pericol, că fiecare ploaie de toamnă este o agresiune în plus pentru monumentul istoric și că este foarte important să se ia niște măsuri de protecție în conformitate cu titulatura programului CNI, și anume ”intervenții în primă urgență la construcții vulnerabile”. A răspuns, distant, că nu cunoaște detalii legate de proiect și nici de monumentul în sine, dar, cu siguranță, colegii ei care se ocupă cu domeniul, vor avea un răspuns avizat. Luni, 7 noiembrie, aceeași Adina Mitran ne-a spus că răspunsul este redactat și mai trebuie doar semnat. Marți, 8 noiembrie, răspunsul era la mapă, dar nu mai era Adina Mitran, care își luase o zi din concendiu, pentru rezolvarea unei probleme personale.
”Este unul din monumentele cu probleme, la care mă gândesc mereu și încerc să găsesc o variantă pentru a schimba situația”, ne-a declarat Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură Neamț. ”Problemele cele mai mari au apărut după ce monumentul a fost concesionat de CNI București. Până atunci, starea de conservare a obiectivului nu era atât de proastă. Și, bineînțeles, până când interesul starețului Serafim s-a mutat către noua ctitorie, ridicată mai la vale. Astfel, monumentul inițial a rămas al nimănui: mănăstirea nu mai are nicio obligație, CNI stă comod la birou și nu este deloc interesată de ceea ce se află în teren. Între timp, ignoranța și vicisitudinile vremii conduc, încet-încet, la degradarea imobilului, care la fiecare ploaie sau ninsoare suferă”.
* ”Bine că am cumpărat «Cumințenia pământului», mănăstirea poate să cadă”
În toamna anului 2015, primarul Ion Rotaru declara că proiectul de reabilitare și consolidare a Mănăstirii Bisericani, în valoare de un milion de euro, a fost depus la CNI și spera ca, din primăvara lui 2016, să înceapă lucrările. Suntem în pragul iernii 2016 și, în afară de schelele montate lângă peretele care se prăbușește, nu s-a întâmplat nimic.
”S-a schimbat guvernul și s-au tăiat toate finanțările”, ne-a declarat Ion Rotaru. ”Asta este toată povestea și, după cum arată lucrurile, ăștia nu au de gând să facă nimic. Poate viitorul guvern să dea bani pentru proiect. Schelele noi le-am pus, cine să le pună? De la CNI n-a venit nimeni, niciodată, că n-are ce face. Dacă li s-au tăiat banii, ce să facă la Bisericani, să se uite? Bine că am cumpărat «Cumințenia pământului», că era vitală pentru popor, mănăstirea poate să cadă, că nu-i pasă nimănui”.
Cristina MIRCEA
