Analiză: Parlamentarii de Neamț – Promoția 2016-2020

8 mandate de deputat și 3 de senator. Aceasta a fost miza alegerilor pentru care au fost chemați la urne peste 472.000 de nemțeni în duminica lui 11 decembrie. Pentru a face parte din noul Parlament al României, cu tot ce înseamnă asta – drepturi și obligații -, s-au înscris în competiția electorală 146 de candidați, din care 4 independenți, restul înregimentați în diverse formațiuni politice.

Din cei 146 de interesați, numai 11 sunt norocoși. Și, la ora la care redactăm acest material, în zi de miercuri, antemeridian, numai 6 se știu cu certitudine, iar un al 7-lea are mari șanse să prindă valul fericit al primei redistribuiri naționale. Ceilalți, rezultați din formula legii și negocierile partidelor, se vor ști pe la vreo vineri-sâmbătă, deci, asupra lor, vom reveni.

Până atunci, însă, vă prezentăm promoția parlamentarilor 2016-2020 a Neamțului, cei care merg direct spre Casa Poporului.

* Deputatul de carieră

Enumerarea deputaților de Neamț pentru următorii patru ani nu poate începe decât cu Ioan Munteanu, atât prin prisma locului său pe lista PSD (1), cât și prin cea a rezultatelor obținute de partid (peste 53%) și, mai ales, prin cine este Ioan Munteanu. Cu trei mandate neîntrerupte din 2004 încoace, Ioan Munteanu se poate spune că este deputatul de carieră al Neamțului. Judecând după părerile altora despre el, indiferent că vorbim de colegi de partid, adversari politici, instituții oficiale sau ONG-uri preocupate de studiul muncii parlamentare, Munteanu este și cel mai harnic parlamentar al Neamțului, printre cei mai activi ai Moldovei și tot pe acolo și într-un eventual clasament național. Dacă și-a dorit sau nu să fie așa, rămâne să spună singur, dar este cert că Ioan Munteanu se pricepe foarte bine să fie parlamentar. Stau mărturie nu neapărat inițiativele sale legislative, cât declarațiile celor pe care îi are de partea sa în județ, de la primari până la muntenii de pe Valea Bistriței.

În aceste condiții, decizia PSD Neamț de a-l plasa în fruntea listei sale a fost poate cea mai bună pe care filiala a luat-o din 2003 încoace, de când l-a pus pe Munteanu la butoanele organizației județene, în ciuda derapajului de tristă amintire din 2005. Cum, însă, ce e val ca valul trece, Ioan Munteanu se pregătește pentru încă patru ani de mers cu trenul (da, e printre puținii parlamentari care fac naveta Neamț – București cu CFR-ul vieții!).

* Deputatul târgnemțenilor

Dănuț Andrușcă este, de asemenea, deputat PSD de Neamț, prin directa repartizare rezultată din votul nemțenilor. Fără a intra în detalii privitoare la competențele sale profesionale, care se întind într-un CV bogat, despre el este suficient să spunem că, volens-nolens, de bunăvoie și silit de împrejurări, va fi cel care va purta pe umeri moștenirea deputăției lui Ionel Arsene pe fostul colegiu 7. Cu Arsene relocat din vară la Consiliul Județean, Andrușcă va fi omul de bază pentru cei din zona Târgu Neamț, cu funcții administrative sau nu. El va fi cel care trebuie să păstreze și să consolideze legătura zonei cu Bucureștii, cu ministerele, cu agențiile guvernamentale, cu tot. În plus, statutul de mână dreaptă a președintelui Ionel Arsene pe care l-a avut până acum se va perpetua și de-acum înainte, cu tot cu sprijinul pe care va trebui să-l ofere administrației județene. Sună ca o povară, dar nu va fi așa, întrucât Dănuț Andrușcă pare să-și fi asumat asta, odată cu poziția a 2-a pe lista PSD pentru deputăție.

Mai mult decât atât, perioada petrecută la Centru, în diferitele funcții cu răspundere guvernamentală, i-a folosit în a-și lărgi cercul de cunoscuți și prieteni, așa încât e de la sine înțeles că știe exact ce butoane poate apăsa și pe unde. Iar firea sa rezervată îl va ajuta să facă acest lucru fără teama că va încălca linia subțire dintre demers și trafic de influență, cu toate consecințele incomode care ar putea deriva de aici. Asta dacă nu cumva pentru el este pregătit un loc în vreun minister, ca secretar de stat sau unul de președinte de agenție națională, lucru care nu poate decât să-l bucure pe Viorel Stan.

* Deputat de perspectivă

Intrat în politica mare abia în urmă cu patru ani, Ciprian Șerban demonstrează acum, după aceste alegeri, că succesul vine oportun, dacă ai suficientă răbdare să-l aștepți, destul de multă perseverență să nu renunți și foarte mult talent în a discuta cu cei mai experimentați. Ales, acum, deputat PSD de Neamț, Șerban are toate atuurile pentru a-și continua cu succes ceea ce se anunță a fi o carieră promițătoare. Este tânăr, dornic să învețe, să avanseze, încet, dar sigur, pe scara dregătoriilor de la București și, dacă nu comite vreo indiscreție majoră, are toate șansele să se bucure de succes. În același timp, este suficient de hârșit în ce înseamnă să mai faci politică în ziua de azi, iar experiența de până acum, cu ”rechinii” și ”vulpile bătrâne” din politica de nivel local, județean și național, l-a înarmat corespunzător. Nu există niciun motiv pentru care să nu fie el deputatul pe care să-l caute primarii pentru amendamente la legea bugetului de stat sau tăieri inaugurale de panglici. Dacă știe să-și joace cartea, sunt foarte mari șanse ca el să fie următorul ”element de continuitate” pentru partid. Depinde foarte mult de alegerile pe care le va face și de cât de liber va fi să le facă.

* Deputat la locul lui

Alexandru Rotaru, deputatul PSD de Neamț de pe poziția a 4-a, are marele avantaj că nu s-a băgat singur în ”gura lupului” și nu îi vor lipsi sfătuitorii, din cei care îi vor cu adevărat binele, nu cei de complezență. Deși s-a străduit din răsputeri să contracareze ideea că ar fi ”băiatul lu’ tata”, a gestionat-o prost, probabil din lipsa unor consilieri buni. De fapt, avantajul tânărului Rotaru este tocmai faptul că e fiul tatălui său, Romică Rotaru, și, dacă va fi suficient de isteț să-l asculte pe acesta și să-i urmeze sfaturile, îl așteaptă o carieră frumoasă, indiferent că va mai dori Parlament și peste patru ani sau va dori să facă altceva. Nu mulți își aduc aminte că Rotaru senior s-a apucat de politică la fel de gospodărește cum s-a apucat și de afaceri și n-a sărit niciodată calul. A fost un moment (2006) când a cochetat cu ideea de a vedea personal ce-i poate aduce politica și a ocupat funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț, pe care a tratat-o exact ca un om hotărât să o încerce și pe asta. Puține i se pot reproșa pe linie administrativă, profesională sau politică. Mai mult, retragerea sa doar în planul business-ului n-a însemnat părăsirea cu totul a partidului, deși PSD a avut ani grei la Neamț în perioada ”de dreapta”. Dacă Rotaru junior va aplica tactica tatălui său, va fi un deputat conștiincios, dornic să învețe și destul de priceput să aplice ce a învățat. Poate nu va străluci ca o stea în ascensiune, însă nici nu are acest profil, de starletă. Mai degrabă vrea să arate că poate și vrea să fie un om pe care se poate pune bază. Și, în cazul în care cineva, la un moment dat, va decide că Alexandru Rotaru este dispensabil – fiindcă politica nu e niciodată un joc corect -, îi rămân cunoștințele și afacerea, pe care cu greu i le poate lua cineva. Așa cum s-a întâmplat după europarlamentarele unde doar a participat.

* Deputatul adoptat

Singurul liberal care a prins deputăția direct din voturi, Mugur Cozmanciuc primește acum oportunitatea de a face ceea ce a început să-și dorească de prin toamna trecută: să demonstreze că poate fi deputatul nemțenilor. ”Anatema” pe care i-au pus-o cei din PSD – că e din Iași, venetic, fără vreo legătură cu Neamțul – a început oricum să se stingă cu prilejul campaniei de la locale, când nemțenii au avut prilejul de a vedea că Mugur Cozmanciuc nu e nicidecum scorțosul pe care încercau pesediștii să-l creioneze. L-au văzut și pus la patru ace, l-au văzut și în blugi, cu cămașa descheiată și praf pe pantofi, așa că n-a fost greu să-l perceapă ca pe unul de-al lor. În definitiv, la câți oficiali a adoptat Neamțul în timp, unul ca Mugur Cozmanciuc e chiar binevenit. Indiscutabil, este un personaj cu greutate la București și pare dornic să folosească asta în avantajul celor din Neamț, pe care i-a curtat atât ca lider al filialei PNL, cât și în calitate de candidat. Ce-i drept, la locale s-a străduit mai mult. Pentru parlamentare, pare să fi căzut în capcana care-i înghite pe toți liberalii marcanți atunci când ajung la noi în județ, de la Norica Nicolai încoace. Dacă se va convinge în timp util că PNL Neamț este o filială antropofagă, cu mulți cărora le place să se devoreze între ei, și, după ce se convinge, va fi dispus să și întreprindă ceva în sensul acesta, Cozmanciuc poate fi liderul așteptat de liberalii din județ, din sau dinafara organizației. Sigur, rămâne să și vrea. De putut, a dat semne că poate. Cât despre mandatul de deputat de Neamț pe care l-a obținut acum, sunt slabe șanse să nu-l valorifice cu beneficii politice atât pentru cei care l-au votat, cât și pentru el însuși. Indiferent pe unde-l vor purta valurile vieții politice, cu siguranță nu va uita județul Neamț.

* Doamna senator

Ce este de admirat la Emilia Arcan cu prilejul acestor alegeri generale este abnegația cu care s-a prins în campania electorală. Nu i-a fost ușor să ajungă pe prima poziție în lista PSD Neamț pentru Senatul României, dar, odată ajunsă acolo, ar fi putut trata campania și alegerile la modul superficial pe care l-au preferat alții, fiindcă poziția era eligibilă în toate condițiile; se alegea și dacă stătea acasă. N-a făcut-o, ba, mai mult, s-a dat de ceasul morții să iasă în stradă, i-a mai scos și pe alții după ea, s-a dus în toate cartierele Pietrei – chiar cu riscul de a fi ridiculizată că a ”descoperit” Speranța și Văleni -, s-a dus prin județ, prin comune, a vorbit cu oamenii, indiferent că erau piețari, târgoveți sau pirande cu multe fuste. În plus, firea ei – aceeași care i-a adus apelativul de ”gingașă” pe când era la Consiliul Județean – a făcut practic imposibil un atac direct la persoană; un atac indirect ar fi însemnat imaginație din partea competitorilor politici și nu a fost cazul.

Un lucru care i se poate întoarce împotrivă, ca un bumerang, este lipsa de experiență parlamentară. Colegul Ioan Munteanu a încercat să le explice tuturor candidaților PSD că Parlamentul nu e primărie, că e mai greu decât pare, dar nu i-a reușit întru totul. Emilia Arcan s-a lansat în câteva promisiuni care s-ar putea să i se întoarcă împotrivă pentru că nu va ține strict de ea să le ducă la îndeplinire. În contextul atâtor promisiuni făcute și neonorate de politicieni, alegătorii – și nemțenii cu atât mai mult – ar putea-o taxa data viitoare. Însă, până atunci, mai e mult… Cine știe, poate va reuși chiar să le ducă la îndeplinire, situație în care va putea transforma ”defectul” în ”calitate”. Ce se poate afirma cu siguranță este că Emilia Arcan nu va sta degeaba în Senat și e suficient de persuasivă încât să-și atingă toate obiectivele pe care și le-a stabilit odată ajunsă acolo. La fel, este printre puținii parlamentari din această serie care se califică – chiar cu șanse mari – la o ascensiune în funcții importante ale aparatului de stat. Senatul poate fi o trambulină spre multe posturi cheie, dar puțini sunt cei care o pot folosi. Emilia Arcan este unul dintre ei și nu doar pentru că este în PSD.

* Domnul cel mai probabil senator

Indirect, pe bază de redistribuire, Dan Manoliu poate deveni al doilea senator al PSD în Neamț și, astfel, să-și vadă încununată munca de vreo douăzeci de ani în acest partid. Este, de asemenea, primul social-democrat care poate spune că a câștigat Romanul în fața liberalilor, cel puțin de la Cărpușor încoace. Poate a fost valul, poate a fost absența prietenului Ioan Chelaru, poate a fost greșeala PNL-ului, nici nu mai contează; important este că PSD a repurtat o victorie la Roman, iar Dan Manoliu va ajunge cel mai probabil senator. În dreptul lui, se poate pune speranța că, odată ajuns acolo, nu va cădea în aceeași depresie care l-a cuprins când a intrat în malaxorul administrației publice județene și a văzut că nu-i chiar cum credea, că aparatul funcționăresc nu merge ca acela privat. Dacă va păstra aceeași implicare și dorință de a face, atunci nemțenii, în special cei din zona Romanului, vor afla ce înseamnă să aibă un senator al lor, fiindcă, trebuie să recunoaștem, figura Ioan Chelaru s-a estompat de mult, iar preocupările acestuia au fost de nivel macro, cu prea puțin ecou local, cel puțin în ultimii ani. Manoliu este exemplul că, dacă muncești într-un partid, de preferat același, partidul te va răsplăti pentru asta. Mai devreme sau mai târziu. În același timp, are șansa de a deveni un senator popular, fără a fi, însă, populist. Iar el știe asta, dovadă că, imediat după aflarea scorului, s-a grăbit să vorbească alegătorilor, dar și colegilor:

”Este un vot la care nu ne așteptam nici noi. Cred că este urmarea faptului că am reușit să prezentăm cetățenilor un program de guvernare realist, fezabil și, totodată, am reușit să câștigăm încrederea tuturor, prin campania pe care am făcut-o. O campanie care s-a bazat mai mult pe programul de guvernare, nu pe atacuri sau pe povești. Pentru mine este o surpriză și o  bucurie extraordinară că romașcanii au înțeles că PSD a venit în fața lor cu oameni serioși, oameni care-și țin cuvântul dat. Le mulțumesc din suflet tuturor romașcanilor pentru votul lor, atât pentru Senat, cât și pentru Camera Deputaților. Le mulțumesc nemțenilor care au avut încredere în noi și ne dorim ca, în continuare, ajungând în Parlament, să facem mai bună viața romașcanilor și a nemțenilor. Noi plecăm la drum cu gândul de a nu-i dezamăgi pe nemțeni și, peste patru ani, să fie mulțumiți de votul pe care l-au dat pe 11 decembrie”.

* Domnul cu greu senator

Doar un mare ghinion ar putea face ca Eugen Țapu-Nazare să rateze mandatul de senator PNL de Neamț pentru următorii patru ani, chiar dacă nu îl ia direct, ci la a prima (a doua, a treia redistribuire?).

Cine este Eugen Țapu-Nazare se (cam) știe. Cine a fost senatorul Țapu în 2012-2016 iarăși se știe, depinde pe cine întrebi.

Ce nu se știe este faptul că, dacă va păstra aceeași direcția pe care a aplicat-o în ultimii ani, Țapu își primește acum ultimul mandat de parlamentar. Nu-i vorbă, îi rămâne oricând business-ul sau posibilitatea de a ocupa o funcție cu rang în felurite instituții, că a mai fost pe acolo și știe ce și cum. Va trebui, însă, să renunțe la autosuficiență și aroganță, pentru că, altminteri va rămâne singur. Iar Bucureștii nu dau de multe ori cu papucul în masă ca să-și impună punctul de vedere. Sau, dacă nu vrea să-și schimbe eticheta, măcar să-și asume clar ambițiile și să devină șef în partid. Poate chiar lider. Ce va face Eugen Țapu-Nazare în următorii patru ani în Senat? Probabil ce a făcut și până acum, și pentru sine, și pentru nemțeni. El, cel puțin, așa susține: ”Indiferent de rezultatele votului mulțumirile mele se îndreaptă astăzi către toți cetățenii care au participat duminică la vot. Ei sunt cei care au realizat că stând acasă îi vor lăsa pe alții să decidă în locul lor, drept urmare au ales să facă parte din procesul decizional. Vreau să le mulțumesc în mod special nemțenilor care au votat PNL. Atenția se va îndrepta și în următorii 4 ani către nevoile lor, pentru a găsi și implementa soluțiile care le vor rezolva. Vom merge înainte”.

Dana OSTAHIE

Ultimă oră: Surse neoficiale, dar demne de toată încrederea, care au reușit să deslușească ițele algoritmului legii electorale, ne-au informat că redistribuirea voturilor îi face deputați pe Neculai Iftimie (PSD), Laurențiu Leoreanu (PNL) și Iulian Bulai (USR). Pe Dan Manoliu (PSD) și Eugen Țapu-Nazare (PNL) i-a făcut sigur senatori.