Vremea nesperat de frumoasă din duminica lui 11 decembrie, duminica alegerilor, i-a scos pe mulți din case, însă numai pe unii i-a dus la vot. Pe alții i-a dus la biserică. Fiecare după cum a crezut de cuviință.
La aproximativ 12 km de Piatra Neamț în direcția spre Târgu Neamț, se află satul Almaș, al comunei Gârcina, care, în registru electoral, înseamnă cam 550 de alegători.
Tot în Almaș se află și două lăcașuri de cult: Mănăstirea cu hramul ”Duminica Tuturor Sfinților” și Biserica parohială, aceasta situată chiar lângă secția de vot. Secție pe care am găsit-o doar cu ajutorul localnicilor, pentru că în zonă nu era niciun indicator care să arate locul cu pricina. De fapt, secția era clădirea unei școli gimnaziale, care, așa cum aveam să aflăm de la localnici, a fost desființată din cauza numărului mic de copii. Puținii rămași sunt transportați cu microbuzul la școala din Gârcina. La ora 8.30, în secția de votare era căldură mare, de la o sobă impunătoare de teracotă și un calorifer cu ulei, pornit ”preventiv” pentru cei mai friguroși. Numărul voturilor încă nu se dezmorțise. Doar 18, cu tot cu cei din comisie. În acest timp, la slujbă, în mănăstire, erau vreo 30 de credincioși care își vedeau de dialogul cu Cel de Sus.
Mergând mai departe, ne-am oprit și în satul Văratec, unde am aflat că secției de votare din sat i-au fost ”arondate” aproximativ 350 de maici de la Mănăstirea Văratec. În total, la secția de vot din Văratec au fost înregistrați pe listele permanente aproximativ 750 de votanți. Așadar, votul maicilor a cântărit destul de greu. De aceea, a fost important să aflăm chiar de la viețuitoare ce le-a îndemnat să iasă la vot. Răspunsul avea să vină, scurt și fără prea multe detalii: ”Am vota pentru Dumnezeu și Maica Domnului”, ne-a spus o maică în vârstă de 64 de ani. Ucenica ei, cu mult mai tânără, a apucat să spună, și ea: ”Am votat ca să facem ascultare, așa ne-a cerut maica stareță”. Ascultarea este una dintre cele 3 voturi monahale, așa că tânăra maică nu a putut decât să se conformeze. Dacă stareța Iosefina i-a indicat și poziția de pe buletinul de vot nu vom ști niciodată, dar cert este că monahiile, așa cum ne-au spus membrii comisiei din secția de votare, de regulă ”sunt conștiincioase când vine vorba de votat”.
În aceeași comună Agapia, un cuvânt important de spus l-au avut și maicile de la Mănăstirea Agapia. Vreo 300 cu drept de vot. Pe la ora 10, după Sfânta Liturghie, maicile așteptau, cu buletinele în mâini, să fie duse cu microbuzul mănăstirii până în sat, pentru a-și exprima opțiunea de vot. La secție s-a făcut rând după golirea unui microbuz. Membrii comisiei au intrat în priză și s-au agitat la vederea aparatului de fotografiat. Maicile, în schimb, au părut precise în alegeri, reușind să elibereze zona într-un timp scurt. Una dintre ele ne-a spus părerea ei despre vot: ”Votăm ca să fie mai bine acestei țări. Și votăm pentru că încă nu ne-a fost luat acest drept. Cât l-om mai avea, Dumnezeu știe! Dacă acestui popor i-au fost luate atâtea drepturi, măcar ăsta a rămas. Cât îl mai avem, trebuie să-l folosim, cu încredere și nădejde”.
* ”Să ne rugăm pentru conducătorii noștri!”
După un scurt popas la Mănăstirea Neamț (pe considerentul că nu e bine să deranjezi părinții în ”pauza” de masă), acolo unde secția de votare a fost deschisă pentru vreo 200 de persoane, ne-am oprit la Secu, de unde ni s-a spus că monahii de acolo au fost ”rânduiți” să voteze la secția de la Sihăstria. La ora la care am sosit (13), în curtea Mănăstirii Sihăstria se auzeau glasuri de copii, veniți cu părinții să ia parte la slujbă. Ne-am îndreptat pașii spre chilia părintelui Cleopa, iar din cerdac ne-a chemat pentru miruire un preot, cam la vreo 60 de ani. I-am cerut un sfat legat de aspectele de care ar trebui să ținem cont când votăm. ”Nu mă pricep la politică, dar pot să spun că trebuie să avem răbdare. Oricine ar veni la putere e greu de crezut că va fi mai bine. Și conducătorii noștri nu prea au de ales. Ascultă și ei de alții mai mari decât ei. Păi, tu, dacă ai vrea, ai putea să mergi în pădure și să te bați cu ursul? Cam așa e și cu ei. Ne trebuie răbdare și ce-o vrea Dumnezeu”.
Din locul de unde părintele Cleopa sfătuia mulțimile am plecat spre una dintre cele mai atipice secții de votare. Una instalată în trapeza credincioșilor, adică acolo unde pelerinii primesc de mâncare. După ce au fost la slujbă și au mâncat, părinții s-au îndreptat și spre cabinele de vot. Cu ce gânduri?
”Să-i fie țării acesteia mai bine. Să meargă înainte, dar nu ca racul. De ales, alegem cu nădejde, dar, în definitiv, trebuie; Biserica și Scriptura ne învață să ne rugăm pentru mai-marii noștri, adică pentru conducători. Ca să le dea Dumnezeu sănătate și minte. Minte, pentru a face cele de trebuință țării acesteia. Dacă nu ne rugăm, ajungem la vorba psalmistului: «Când oamenii de nimic se ridică la putere, nelegiuții mișună peste tot. Ne facem cruce înainte de vot și trebuie să ne rugăm și după vot. În rest, nădejde!”, ne-a spus un părinte, viețuitor al Mănăstirii Secu.
Călugării de la Petru-Vodă n-au avut propria lor secție de votare, iar prin curtea mănăstirii subiectul principal în ziua alegerilor era legat de un altul, cu un mai mare ecou în rândul monahilor și anume Sinodul de la Creta. În orice caz, la secția de la Petru Vodă, până spre după-amiază, din cei peste 1.000 de votanți, doar 200 bifaseră ”prezent”. Cea mai importantă preocupare pentru membrii comisiei era legată de faptul că nu primiseră pachete cu mâncare și singura opțiune părea să le fie o pungă cu biscuiți sărați, pe jumătate goală. La fel de goală cum avea să fie și prezența la vot. Însă, în economia graficelor cu schema câștigătoare de pe urma alegerilor, nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru cei victorioși, să le dea Dumnezeu minte.
Marian TEODOROF
