O cafenea cunoscută din Piatra Neamț, amplasată pe bulevardul Republicii, la nr. 7, în care-și dă întâlnire acum întreaga protipendadă locală, are un slogan mai mult decât nimerit pentru ceea ce s-a întâmplat în trecut acolo: ”Pentru ca să vă amintiți despre o lume, nu pierdută, doar uitată”. Înainte de a deveni local public, aici erau birourile unei firme producătoare de produse de patiserie, Pamgaz.
În anii ’50, acest spațiu a găzduit beciurile temutei Securități. Fostul deținut politic și simbol al rezistenței din județul Neamț, Grigore Caraza (decedat la 10 noiembrie 2014), care a executat 21 de ani de pușcărie politică, a redat în cartea sa, ”Aiud însângerat”, cum a făcut ”cunoștință” cu subsolurile acestei instituții denumite ”a crimei și terorii”.
«Securitatea din Piatra Neamț avea sediul în Bulevardul Republicii, (actualul imobil cu nr. 7). Am fost închis într-una din celulele de la subsol – o încăpere goală, cu pământ umed.
Într-un colț, am găsit o cărămidă pe care am pus-o sub cap, adormind în scurt timp pe pământul jilav. Pe coridor, erau securiștii în termen Casapu, Nedelcu și Ciurea. Pe 1 septembrie 1949, am intrat în anchetă. De origine bucovinean, fost învățător, venit din Rusia unde căzuse prizonier după ce s-a înrolat voluntar în Divizia ”Tudor Vladimirescu”, Modest Ruscioru era o fiară.
După ce m-a privit aspru și m-a întrebat ce vârstă am, Ruscioru a început să mă înjure:
– Dumnezeii mă-tii! La vârsta de 20 de ani, faci organizație împotriva regimului?!! Zi, mă, f… crucea mă-tii, câți ai în organizație? Spune-i pe toți, că te ia mama dracului amu! ‘Tu-vă-n muma-n c.., aveați arme, da? Și ce voiați să faceți, mă? Unde voiați să ajungeți, fire-ați voi al dracu’ de derbedei!?
Și, ca să fie mai ”convingător”, mi-a tras câteva dosuri de palmă, apoi m-a pocnit peste cap cu bastonul de cauciuc. Văzând că nu recunosc nimic, m-a lovit din nou și-apoi m-a trântit la pământ. Mi-a rupt sinusul și buza superioară în stânga, semn pe care îl port și astăzi, iar un canin l-am scuipat în palmă, după care fiara dezlănțuită m-a lovit cu cizma în piept și în cap, până am leșinat”.
Ana MOISE
