Cine intră în biroul paleontologului Ionuț Grădianu, de la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț, are senzația că n-a pășit într-o încăpere oarecare, ci direct în viața omului Ionuț Grădianu. Peste tot sunt fosile – împachetate cu grijă, dar așezate, deocamdată, direct pe podea, într-o ordine pe care numai ochiul neavizat n-o distinge -, cărți, dosare, fotografii, iar în hol niște lăzi din lemn, trainice, asemănătoare cu cele de transport arme, în care alte fosile, abia ”recoltate” de la Suslănești, așteaptă să fie așezate într-un dulap.
Ionuț Grădianu însuși are aerul unui om care și-a închinat viața studiului și merge doar pe ”sens unic”, fără derapaje, fără ezitări. Deși n-are casă, n-are mașină și toată ”averea” lui constă în trei perechi de bocanci și două biciclete, este unul dintre cei mai bogați oameni de pe pământ. A fost în mai toate țările care, acum 34 de milioane de ani, erau acoperite de marea Parathetys, este unul din cei doi specialiști – singurii pe care-i are România -, în pești fosiliferi oligoceni, a participat la expediții și, apoi, a coordonat o campanie de cercetare finanțată de National Geographic Society USA. A săpat în Caucaz, în Germania, în Cehia, și, bineînțeles, pe Cozla, Cernegura, Pietricica și Agârcia (Carpații Orientali).
Să sapi cu târnăcopul și cu ciocanul geologic, indiferent de vreme, să ”recoltezi” cu mare atenție fosile și, apoi, să stai zile în șir cu ochii în microscop, să le examinezi, nu este o muncă pentru oricine. Este nevoie de un cumul de calități, clădite peste studiu temeinic, este nevoie de îndemânare și de răbdare, ca în orice activitate de cercetare.
Sună bizar, dar norocul lui Ionuț Grădianu a fost faptul că nu a luat la facultate din prima încercare și a fost nevoit să stea un an acasă. Dacă reușea, viața lui ar fi avut cu totul alt curs.
* Când soarta te duce exact unde trebuie să ajungi
Ionuț Grădianu s-a născut la Dorohoi, pe 10 iulie 1979, într-o familie simplă, fără pasiuni științifice. Tata era mecanic, iar mama lucra la CTC într-o fabrică de confecții. A urmat școala în oraș, apoi cursurile Liceului ”Alexandru Vlahuță”, profilul tehnic. Viața de licean s-a împletit cu atracția față de biologie. A participat la olimpiade, iar partea de genetică a ajuns să-l fascineze. În 1998, a dat examen scris la Facultatea de Geografie. Erau 21 pe loc și n-a reușit, așa că anul următor a stat acasă să învețe și s-a uitat foarte mult la Discovery, la emisiunile lui Robert Bakker despre dinozauri. Atunci și-a spus ”Ce-ar fi dacă…?” Și a dat la Geologie, la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A învățat 5 ani, s-a specializat în pești fosili și a obținut diplomă de inginer diplomat geolog. Ar fi putut să lucreze la exploatarea zăcămintelor de petrol, dar nu l-a atras domeniul. A făcut master în Biostratigrafie și, apoi, în linie dreaptă, doctoratul. A ajuns la Piatra Neamț, prin concurs pentru postul de muzeograf, pe 1 aprilie 2005. Deja cunoștea muzeul și lucrase cu Sorin Baciu, omul care l-a învățat totul despre pești.
Prima expediție internațională a fost în 2007, în Rusia, în Caucazul de Nord, sub coordonarea dr. Alexandre F. Bannikov, de la Institutul de Paleontologie al Academiei Ruse de Științe din Moscova. A săpat la temperaturi de 43°C, dar a meritat, pentru că ”rezultatele au fost fascinante”. Expediția a fost finanțată de National Geographic Society (SUA). Tot în 2007, a fost coordonatorul unui proiect de cercetare CNCSIS în zona de nord a Carpaților Orientali și n-a întrerupt șirul participărilor la sesiunile de comunicări științifice și la simpozioanele organizate de Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași și de muzeele de științe naturale cu care a inițiat relații de colaborare. În 2009, a fost membru într-o altă expediție finanțată de National Geographic Society, în Germania, coordonată de dr. Norbert Micklich, Hessisches Landesmuseum Darmstadt. Anul următor, a participat la o altă campanie de săpături, marca National Geographic, în Cehia, unde s-au făcut excavații în aflorimentul de la Litencice, sub coordonarea dr. Ruzena Gregorova, de la Muzeul din Brno.
”În 2013, am fost din nou în Caucaz, dar, de data asta, am coborât puțin stratigrafia, cu 10 milioane de ani, ca să putem stabili evoluția”, povestește Ionuț Grădianu. ”Însă cea mai importantă experiență a mea a fost anul trecut, când am fost coordonatorul unui proiect National Geographic Society USA și am făcut excavații, timp de două luni, la Piatra Neamț, la Gura Humorului și la Suslănești, în Argeș. Abia atunci am văzut ce înseamnă să coordonezi un proiect, începând cu logistica – transport, cazare, masă – pentru toți membrii echipei. Sunt elemente foarte importante pentru moralul echipei, care poate avea și zile proaste, iar dacă apar «defecțiuni», oricât ar părea de neînsemnate, afectează pe toată lumea. Cercetarea în teren este, prin definiție, o activitate de echipă. Începem cu lopata și târnăcopul, iar când ajungem la stratul care contează, începe munca de finețe, ca să nu distrugem fauna fosilă. Expediția a durat până în octombrie, dar studiul nu l-am terminat încă. Pentru mine, e fascinant. În general, prefer scheletele, dar adun și solzi, dacă sunt frumoși”.
Între două expediții, Ionuț Grădianu a fost la Praga (în 2015) cu bursă, a câștigat un proiect oferit de Academia de Științe din Republica Cehă, ce a avut ca temă studiul comparativ al peștilor oligoceni din zona centrală a Paratethysului (Republica Cehă și România), și a participat la simpozioane internaționale. Următoarea invitație este pentru o expoziție de fosile, care va fi organizată în Germania, în aprilie-octombrie 2017. Și, până la un viitor proiect, Ionuț Grădianu se ocupă cu munca sa de preparator, muzeograf și cercetător, și coordonează, în calitate de șef de secție, nu doar Muzeul de Științe Naturale, ci și Muzeul de Artă și Muzeul de Etnografie din Piatra Neamț. În aceste condiții, nu e deloc surprinzător că singurul său ”dușman” e timpul, care trece uneori prea repede pentru câte lucruri ar avea de făcut. Pentru el însuși îi rămâne extrem de puțin timp, pe care-l petrece cu prietena, în drumeții montane, în plimbări cu bicicleta sau făcând alpinism , la nivel de amator, după cum ține să precizeze.
* ”Stăpân” peste cea mai valoroasă colecție din țară
Din păcate, nu toți pietrenii știu că, în Muzeul de Științe Naturale, se găsește cea mai valoroasă colecție de pești fosili oligoceni din țară, comparabilă, ca importanță, cu cele expuse în muzee de prestigiu din Europa. Ionuț Grădianu știe povestea fiecărui exponat și este mândru – profesional vorbind, pentru că, în fond, este un om extraordinar de modest – că a contribuit la completarea colecției, care numără acum peste 2.000 de piese, în afară de cele abia descoperite, în timpul expediției de anul trecut.
Unele sunt spectaculoase – cum este, de exemplu, o fosilă de pește răpitor, care a murit înecat cu un alt pește -, altele sunt probabil ”banale” dintr-un anumit punct de vedere, însă toate ”vorbesc” despre marea Parathetys, care acoperea în întregime orașul de acum. Numărul mare al fosilelor a dus la declararea munților Cozla, Pietricica și Cernegura drept rezervații naturale protejate. Asta se întâmpla în 1971. Între timp, în perioada 2004-2005, rezervațiile, create, în fond, datorită muncii cercetătorilor de la muzeu, au fost retrase din custodia muzeului. Iar acum, contrar oricărei logici, pentru a face cercetare, paleontologii trebuie să ceară aprobare de la Ministerul Mediului, ca să aibă acces în rezervațiile pe care, practic, munca lor le-a creat.
”Este o anomalie, în fond, și mă gândesc că poate citește cineva și schimbă legea”, speră Ionuț Grădianu. ”Ar fi mai comod pentru noi să nu mai pierdem timpul, și așa limitat, stând după aprobări, când rezultatele muncii noastre sunt cunoscute atât de bine în rândul cercetătorilor din domeniu. National Geographic Society, de exemplu, finanțează în fiecare an maximum 100 de proiecte din toată lumea și din toate domeniile. Trebuie să ai ceva important de făcut ca să «prinzi» un astfel de proiect. Iar noi, din fericire, încă mai avem multe de descoperit, de determinat și de arătat lumii”.
Cristina MIRCEA
