Securitatea Română a fost și încă este o sperietoare pentru multă lume. A fost atât de intens anatemizată – de cele mai multe ori pe bună dreptate, când a fost vorba despre represiune împotriva propriilor cetățeni -, încât, după Revoluție, au fost incluse în diverse legi prevederi care îngrădesc accesul spre funcții publice al colaboratorilor respectivei instituții. Parlamentarii, aleșii locali (primari, consilieri) sunt obligați să declare, pe propria răspundere, dacă au fost sau nu lucrători/ colaboratori ai securități. În condițiile în care se dovedește că mint – urmare a deciziei Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității – ar trebui să suporte consecințele legii măcar pentru declarații false și uz de fals, deși, probabil, există și alte încălcări ale Codului Penal care le pot fi atribuite.
Legea este dură doar aparent, fiindcă nu sunt prevăzute și sancțiuni clare. Există cazuri în care CNSAS obține în instanță recunoașterea statutului de colaborator al Securității pentru un ales local, care a participat la decizii importante și a încasat bani pentru participarea la ședințe, dar lucrurile se opresc aici, pentru că, în lege, nu este prevăzută pentru nimeni obligativitatea de a deschide o acțiune împotriva mincinosului.
O asemenea situație a existat la Consiliul Județean Neamț, unde Mihai Negură, consilier PDL în urmă cu un mandat jumătate, recent trimis în judecată de DNA Bacău pentru fraudă cu fonduri europene, a fost dovedit colaborator. El, însă, după ce și-a dat seama că lucrurile ar putea ajunge la opinia publică, și-a dat demisia. Interesantă este, ca analiză de caz, decizia care-l declară colaborator al Securității și, mai ales, motivele care au stat la baza acestei etichete pe numele lui Mihai Negură.
* Racolat pentru două verighete de aur găsite la Moscova
CNSAS a deschis procedura de verificare împotriva lui Mihai Negură, pentru că acesta era candidat la Consiliul Județean Neamț pe lista PDL. Pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. 3242/2/2009, a fost deschisă o acțiune, prin care se solicita constatarea calității acestuia de colaborator al Securității.
În motivarea acțiunii, CNSAS a arătat că «pârâtul Negură Mihai este membru al Consiliului Județean Neamț și că C.N.S.A.S. verifică, din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat sau dețin/ ocupă demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h1). Racolarea s-a produs, după cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/3181/4.11.2008, în 1984, de către Inspectoratul Județean Neamț, fix la data de 20.07.1984.
În calitate de colaborator, Mihai Negură trebuia să semnaleze ”eventualele probleme privind modul de folosință și exploatare a fondului silvic”, domeniu în care activa.
În timpul procesului, Mihai Negură a adus în apărarea sa argumentul că a fost șantajat să semneze angajamentul din data de 20.07.1984, întrucât lucrătorii Securității i-au solicitat să-l semneze și să le dea informații despre activitatea de furturi de material lemnos și despre defrișările ilegale, asigurându-l vor uita incidentul din aprilie – mai 1984, când i-au fost descoperite și confiscate două verighete din aur pe aeroportul din Moscova, cu ocazia unei excursii».
* Nume de cod: Negrea, Necula, Negru
În dosarul de la CNSAS, Mihai Negură apare cu numele conspirativ ”NEGREA”, pe care a și semnat angajament, dar, potrivit unei note informative și unor documente redactate de ofițerul de legătură, el apare și cu numele conspirative ”NECULA” și ”NEGRU”.
Informația care l-a incriminat cel mai tare pe fostul consilier județean are legătură cu sportul. Mai precis cu voleiul.
Într-unul din rapoarte, se spune că ”Sursa informează în legătură cu I.R.M. /…/ De foarte multe ori afirmă că îi pare rău că părinții nu l-au lăsat să se căsătorească cu o nemțoaică și că l-au scos din lotul de volei al Clubului Ceahlăul PN sau școala sportivă PN. Menționez că dacă acesta ar efectua o călătorie în străinătate ar rămâne.” În traducere liberă, un sportiv a fost turnat și, urmare a acestei acțiuni, ”ofițerul de securitate a propus identificarea, verificarea în evidențe și lucrarea prin supraveghere informativă ca «suspect de evaziune» a persoanei menționate în notă”. Practic, respectivul sportiv a intrat în vizorul Securității.
Ofițerul care-l coordona și-l evalua pe Mihai Negură avea să facă, mai târziu, după revoluție, pe 9 octombrie 1999, următorele aprecieri: ”Pe parcursul colaborării, în funcție de posibilitățile sale de informare, ne-a furnizat și date de interes operativ. În ultima perioadă de timp ne-a informat asupra unor stări de spirit negative în rândul muncitorilor de la E.S.L. Tazlău”.
Pentru cunoscătorii fenomenului, sintagma ”stări de spirit negative” cataloga manifestările potrivnice politicii regimului comunist, ceea ce-l mai certifică o dată pe Mihai Negură în calitate de colaborator.
* Apărarea lui Negură
În timpul procesului, printr-o întâmpinare, Mihai Negură, aici în calitate de pârât, a adus la cunoștință instanței împrejurările legate de colaborarea cu organele de Securitate. Iată argumentele, așa cum au fost ele consemnate în sentița care i-a consfințit statutul de colaborator al Securității: ”A fost șantajat să semneze angajamentul din data de 20.07.1984, întrucât lucrătorii Securității i-au solicitat să-l semneze și să le dea informații despre activitatea de furturi de material lemnos și despre defrișările ilegale, asigurându-l că vor uita incidentul din aprilie – mai 1984, când i-au fost descoperite și confiscate două verighete din aur pe aeroportul din Moscova, cu ocazia unei excursii. În perioada 1986-2001, cât a fost șef la S.E.L. Tazlău, a avut trei incidente majore, deoarece nu existau alimente la magazinele forestiere, iar muncitorii au refuzat să plece la muncă.
În aceste împrejurări a informat permanent organele de securitate cu privire la cauza reală a stărilor de spirit negative și a solicitat trimiterea de alimente pentru a fi evitate astfel de incidente.
Dacă a transmis unele informații Securității a făcut-o numai pentru faptul că semnase angajamentul și mereu i se spunea că nu face nimic pentru ei și se poate reactiva episodul Moscova.
Nu a primit niciun beneficiu material și nu a fost făcut membru PCR decât în noiembrie 1989 datorită părerilor sale despre PCR.
În anul 1991 a refuzat categoric continuarea colaborării cu cei care îl anchetaseră, deși a fost denunțat, iar prin adresa nr. 4631/4.06.2009 și-a depus mandatul de consilier județean”.
* Ce a constatat instanța
În temeiul prevederilor legale privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu tot cu definiția pentru ”colaborator al Securității”, Curtea de Apel București reține că ”Pârâtul Negură Mihai întrunește condițiile cerute de aceste dispoziții legale, întrucât a fost recrutat la data de 20.07.1984, în calitate de colaborator «pentru a semnala eventualele probleme privind modul de folosință și exploatare a fondului silvic».
La acea dată a semnat angajament cu organele Securității, iar numele conspirativ de colaborator menționat în acest document a fost acela de «NEGREA».
Pe parcursul colaborării a furnizat informații și date de interes operativ privitoare la unele stări de spirit negative în rândul muncitorilor de la S.E.L. Tazlău, precum și la intențiile unei persoane de a se stabili în străinătate.
Prin acțiunile întreprinse de pârât au fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale ale omului recunoscute și garantate de Constituția României din 1965 și de Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, respectiv: dreptul la viață privată, dreptul la libera circulație și dreptul la liberatea de exprimare și libertatea opiniilor”.
”Pentru aceste motive, în numele legii, hotărăște:
Admite cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu sediul în București (…), în contradictoriu cu pârâtul Negură Mihai, domiciliat în Piatra Neamț (…)
Constată existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul Negură Mihai, născut la data de 8.11.1957, în Gârcina, județul Neamț (…)”.
* Întrebări retorice și nedumeriri
Lectura sentinței în cazul lui Mihai Negură ridică, firesc, niște semne de întrebare. Este greu (nu imposibil, dar greu) de crezut că doar două inele l-au convins să colaboreze, fără să existe și alte motive. Funcția de șef, printre altele… Din decizia Curții de Apel, reiese și o trimitere la un raport, întocmit de un ofițer la 10 ani de la revoluție, în 1999! Asta în condițiile în care Mihai Negură a precizat, în apărarea sa, că după ’91 a refuzat să mai colaboreze. Sigur, există posibilitatea unei greșeli de dactilografiere, dar există și varianta ca Negură să fi mințit. Sau ca ofițerul să fi continuat relația ”în orb”, fără să-i mai ceară rapoarte.
Interesant este că, după 1989, Mihai Negură nu a avut niciun impediment activitățile sale, ba, dimpotrivă, a avut o ascensiune deosebită în afaceri. Business-urile cu lemn au fost înfloritoare, chiar dacă una s-a sfârșit prost, cu o trimitere în judecată pentru o fraudă pe fonduri europene. Oameni bine informați spun că acest lucru nu s-ar fi descoperit dacă cei trei protagoniști, Mihai Negură, Viorel Măstăcăneanu și Valentin Handaric, nu s-ar fi certat de la bani și unul dintre ei nu ar fi făcut o plângere. Iar acela ar fi chiar Mihai Negură, despre care se spune că ar încerca, acum, afaceri undeva prin Spania, după ce a făcut același lucru prin Delta Dunării.
De ce a riscat Mihai Negură intrarea pe o funcție politică, în condițiile în care se știa cu musca pe căciula de colaborator? A făcut asta fără să fie deloc îndemnat de chiar cei cu care a colaborat? Sau a primit asigurări că nu i se va întâmpla nimic? Sunt întrebări la care e greu de încercat un răspuns. Și mai e una, dificilă tare: câți asemenea lui au ocupat funcții politice, de primari, consilieri locali, parlamentari și au scăpat de orice răspundere, fiind ascunși de sistem?
Valentin BĂLĂNESCU
