La nici 17 ani, Loredana Elena Juncanariu face parte din lotul național de junioare la rugby. De loc din satul Oglinzi, comuna Răucești, Loredana învață la Colegiul Tehnic ”Gheorghe Asachi” din Iași. A început să practice rugby-ul acum trei ani, în ciuda opoziției părinților ei. Joacă sub culorile clubului de rugby CSM Pașcani, dar se antrenează cu echipa CS Politehnica Iași. În timp ce alți tineri de vârsta ei au preocupări mai degrabă distractive, prin cluburi și baruri, Loredana și-a făcut din sport un mod de viață.
* ”Nebunia de a face ceva diferit m-a făcut să aleg rugby-ul”
Loredana stă cu familia – părinții, sora și fratele – numai în weekend. În timpul săptămânii, locuiește într-un cămin de sportivi, din Campusul Studențesc ”Tudor Vladimirescu”. Zilele îi sunt bine programate: dimineața merge la școală, iar după-amiază la antrenamente.
”Odată cu schimbarea echipei, m-am mutat la Iași, pentru a face pasul spre seniorat. Acum aproximativ 3 ani, am îndrăznit să practic un sport pe care până și băieții îl văd ca fiind unul dur. Nebunia de a face ceva diferit decât restul celor din jurul meu m-a făcut să iau această decizie, după o prezentare a acestui sport, făcută de antrenorul Eusebiu Popa. Pentru că rugby-ul este perceput greșit și asociat cu fotbalul american, la început, părinții mei nu au fost de acord ca eu să practic acest sport. Totuși, mergeam la antrenamente fără să le zic. Când au aflat că încă merg la antrenamentele de rugby și că vin acasă fericită și mândră de mine, au decis să mă susțină pe viitor”, ne spune Loredana.
* ”Rugby-ul m-a ajutat să mă descopăr”
Deși cei mai mulți îl consideră un sport al bărbaților – și încă a celor duri -, Loredana a decis să ignore aceste impresii: ”Pentru mine, ca fată, nu contează. Eu nu văd de ce ar fi doar un sport pentru bărbați. Rugby-ul dezvoltă calități, precum spiritul de echipă, înțelegerea, cooperarea și respectul față de colegi și adversari. Pe mine, toate aceste calități m-au ajutat să mă descopăr. Primul meu antrenament a fost sub îndrumarea antrenorului Eusebiu Popa, în cadrul echipei RC VENUS Piatra Neamț. Mă simt mândră că am acceptat invitația acestuia, un antrenor care a fondat rugbyul feminin în România”.
* Vicecampioană națională și căpitan de echipă la lotul național de junioare
A fost convocată la lotul national de junioare, de unde, pe cale de consecință, a fost cooptată în lotul echipei CSM Pașcani, sub culorile căreia a câștigat, în acest sezon, titlul de vicecampioană națională: ”În urmă unei convocări la lotul național de junioare, am avut șansa de a pleca la o echipă cu istorie în rugbyul feminin, CSM Pașcani, sub îndrumarea antrenorului Neculai Tarcan, cu care, anul acesta, am ieșit vicecampioană în cadrul Campionatului Național de rugby în 7 junioare. Deși fac parte din echipa CSM Pașcani, eu locuiesc alături de jucătoarele de la CS Politehnica Iași, cu care mă și antrenez, sub îndrumarea aceluiași antrenor Neculai Tarcan, pentru a fi mult mai lejeră trecerea de la junioare la senioare. Antrenamentele alături de senioare mă ajută să acumulez mult mai multe informații despre acest sport”, spune Loredana.
Cu școala, antrenamentele și meciurile, Loredana are un program încărcat. Fără a mai pune la socoteală deplasările sau turneele. Dacă dimineața merge la școală, după-amiază face antrenamente. Câte două ore, zi de zi. În plus, anul acesta i se adaugă și stresul bacalaureatului. ”Programul meu este destul de încărcat, cu școala, cu antrenamentele, dar, în timpul liber, merg în vizită la părinți și încerc să mă pregătesc pentru examenul de bacalaureat. În urma unei acțiuni a federației de rugby, s-a decis să se facă un lot de junioare, la care am fost convocată, pentru a participa în cadrul unui turneu internațional sub îndrumarea antrenorilor Dumitru Claudiu și Gabriela Lepciuc. Am fost mândră să fiu aleasă de antrenori, să-mi ajut echipa din poziția de căpitan. La acest turneu, am luat locul I, după o finală susținută împotriva Republicii Moldova”, spune tânăra, precizând că… mai are un singur dor: ”Îmi doresc mult să fac parte din lotul CS Politehnica Iași și din lotul național de senioare al României. Dar, până acolo, mai este de muncă…! Oricum, nu voi renunța la visele mele și face orice sacrificiu ca să-mi ating țelul”.
Ciprian Traian STURZU
