AROGANȚA – cauza protestelor și a dezastrului PSD

Multă lume se întreabă cum se poate. Un partid, PSD, a câștigat alegerile clar, cu un program de guvernare atractiv pentru aproape toate categoriile socio-profesionale – nu discutăm aici cât de realizabil este -, și-a instalat, lejer, un guvern și părea că se pune gospodărește pe treabă. Cum a fost posibil ca, în doar 10 zile, partidul să redevină demonizat de un mare segment al populației, să se prăbușească în sondaje și, cel mai important, să facă sute de mii de români să iasă în stradă?

Răspunsul este foarte simplu: aroganța. Aroganța unui grup de oameni de la vârful PSD, care, pe curelele de transmisie ale partidului, s-a distribuit în jos, către toți cei care contau în ecuație. Aroganței i s-a adăugat și multă prostie – surprinzător de multă pentru mașinăria care părea PSD -, atât în promovarea oamenilor pe funcții, cât și în comunicare. Simplul fapt de a fi câștigat net alegerile a fost considerat de social-democrați un fel de carte blanche, care le-ar fi permis să-și facă de cap fără griji. Așa că au pus la Justiție, drept ministru, un maimuțoi fără cuvinte la el, fără personalitate și fără discernământ (și nu doar din cel profesional), o nulitate absolută, un politruc bun doar de dus țucalul lui Năstase, lui Ponta și, după ce l-a trădat pe acesta, lui Dragnea.

Numirea lui Iordache este doar un vârf în aisbergul colțuros, pentru că, peste tot în țară, PSD a adus oameni de aceeași factură – puși pe funcții doar pentru că sunt prieteni, soții, amante, donatori la partid – și toți s-au înghesuit pe funcții bine plătite de la buget, în care nu li se cere să facă nimic.

Vă aduceți aminte de ce este judecat Liviu Dragnea în al doilea proces? Pentru că, în Teleorman, pe vremea când el era șef de la județ, două femei erau angajate la instituția condusă de soția lui (se putea altfel?), erau pontate acolo, dar, de muncit, munceau la sediul PSD! Ei bine, cu scenariile locale schimbate, multiplicați cazul de mii de ori și veți vedea câți bani pleacă de la buget la ”activul de partid”. Exact cum au făcut și PDL-iștii, și PNL-iștii, când au avut posibilitatea. Asta ne arată exact cum stăm, ce clasă politică de rahat avem și cât de necesare au fost mitingurile din țară. Pentru că, cinstit vorbind, strigătele împotriva PSD sunt strigăte împotriva tuturor politicienilor care au procedat la fel.

* PSD ne vrea proști sau doar ne crede așa?

Toate șmecheriile legate de adoptarea Ordonanței 13, cu ședința din crucea nopții, cu gângavul ”Altă întrebare” în prime-time și breaking-news, au avut darul de a mânia oamenii. Mai tare, însă, a deranjat atitudinea de șmecher de Obor a lui Liviu Dragnea, care declara, nonșalant, că el nu știe nici ce a făcut Iordache, nici ce a făcut Guvernul, că era mult mai ocupat să facă temenelele și pozele de rigoare la masa lui Donald Trump, ca să ne poată asigura, după aceea, prin echipele de comunicatori, că președintele SUA va deșărta cornul abundenței asupra României dintre toate țările lumii. Și că singurii politicieni din lume pentru care Trump are stimă sunt Dragnea și Grindeanu. După Putin, evident.

Liviu Dragnea, ale cărui merite în câștigarea alegerilor de PSD sunt indiscutabile și la fel de mari ca ale liberalilor conduși de Alina Gorghiu și Klaus Iohannis, a devenit, în acest caz, un șmecheraș. La fel ca foștii valutiști, care te făceau la vedere cu bancnote false sau cu teancuri de ziare tăiate peste care puneau câțiva dolari. Singura explicație logică este că, privind de la înălțimea voturilor câștigate, a trăit un moment de confuzie, considerându-i pe oamenii ieșiți în stradă la același nivel de IQ cu manifestanții adunați cu japca de PSD la diverse ocazii.

Aici a fost marea greșeală: abordarea problemei. Aroganța, nepăsarea față de vocea oamenilor, siguranța de sine a șmecherului ajuns la butoane, care a interpretat cum a vrut el versul lui Eminescu (”Tot ce mișcă-n țara asta,/ Mi-e prieten numai mie”), toate acestea au făcut oamenii să iasă în stradă, de teamă și indignare că hoții deja dovediți și cercetați vor veni cu forțe proaspete, gata să-și refacă pierderile suferite.

Tâmpenia PSD este cu atât mai mare cu cât atrăsese deja de partea sa mare parte din cei pe care (după) i-a scos în stradă, în momentul când s-a copt bine scandalul Ghiță – Coldea – Kovesi. Lumea începuse să se întrebe cât adevăr e în filmulețele lui Sebi Ghiță, dacă s-au făcut abuzuri, câte, dacă ele au fost direcționate politic. După ce au început protestele, pe lângă strigăturile împotriva PSD ori, nominal, împotriva lui Iordache și Dragnea, s-a produs reabilitarea publică a DNA. Strigătul ”DNA să vină să vă ia!” a devenit un slogan de luptă. Faptul că strada deja dădea verdictul și DNA n-ar fi trebuit decât să îndeplinească acțiunea de forță nu vine neapărat din lipsa de cultură democratică, cât dintr-un lung șir de abuzuri – făcute de toți politicienii și nesancționate decât foarte rar -, dintr-un lung șir de furturi pe față, acoperite chiar de oameni ai legii.

Răspunsul la întrebarea de mai sus este ”DA”. Da, PSD ne vrea și ne crede proști, exact la fel ca toate celelalte partide, de la PNL, PMP și ALDE până la amețiții închipuiți de la USR.

* 1,2,3,…8, 9… KO!

Pe parcursul desfășurării evenimentelor, PSD a reacționat ca un debil mintal. Oamenii cereau abrogarea ordonanței, ei se declarau strâns uniți în jurul Guvernului.

Oamenii cereau demiterea/ demisia lui Iordache, comunicatorii și șefii PSD făceau scut în jurul nesimțitului și, pe protestatarii care, vezi Doamne, nu înțelegeau mărețul act juridic promovat de Geniul conducător de căruță din Caracal, îi făceau proști sau răgălii, vorba altui nesimțit de la Vaslui, șef de PSD, și el.

Oamenii vorbeau despre un plan prin care Dragnea încerca să scape de dosare, cei de la PSD vorbeau despre necesitatea de a scăpa de aglomerația din închisori.

Când au început să se audă voci din interiorul PSD, unele chiar de la vârf, în același sens, strigat de stradă, degrigolanda a continuat. Partidul, deja în corzi, a încasat lovitură după lovitură, cu complicitatea evidentă a arbitrului Iohannis, care mai punea câte-o piedică boxerului aflat în dificultate. Un ministru din Guvern își dă demisia – prima numărătoare. Un europarlamentar critică măsura Guvernului și zice că nu este normal să se procedeze așa – a doua numărătoare. Primarul Iașiului, omul PSD-ului, critică măsura Guvernului Grindeanu, iar reacția de partid vine de la neanderthalianul politic Codrin Ștefănescu (”Cine e Chirica? Noi suntem partidul și el nu ne mai reprezintă!”). Urmarea: 30.000 de ieșeni în stradă, Mihai Chirica face sondaj și constată o pierdere de 28 de procente electorale! Deci, a treia numărătoare.

Își dau demisia primari de orașe, în partid se vorbește tot mai mult despre necesitatea abrogării ordonanțelor, șefiii și comunicatorii vorbesc despre manipulare, despre Iohannis, Soros, bani, în timp ce, în stradă, oamenii vorbeau doar despre interesul lui Dragnea, tâmpenia și prostia lui Iordache, scoteau bancuri cu PSD și, pe măsură ce încasau tifla PSD-ului, își radicalizau mesajul. Așa s-a ajuns la cererea de demisie a guvernului și la discuția – total hazardată și nelalocul ei – a alegerilor anticipate.

Reacțiile din Europa – să ne înțelegem, profund interesate și ghidonate -, ale ambasadorilor occidentali de la București au arătat că nimeni nu este interesat să tolereze un Guvern care nu știe să gestioneze o situație simplă, care nu oferă garanții de stabilitate. Momentul când peste 500.000 de oameni au manifestat în același timp în toată țara a fost Knock-out pentru Ordonanță. PSD a cedat și și-a recunoscut greșeala pe jumătate. Dar…

În loc să-l demită pe caracalean, a încercat să-și repereze onoarea amenințând cu mișcări de stradă, mutând problemele din OUG 13 în Parlament și atacând la președintele Iohannis.

Din punctul de vedere al oamenilor ieșiți în stradă, toate acestea nu mai contează. Ei au demonstrat că, uniți, chiar pot influența decizii. Se pare că PSD nu a învățat mare lucru din asta.

* Lecția de civism de la Neamț

Puțină lume credea că, în Piatra Neamț, se va strânge multă lume la proteste. De aici și dorința participanților de a ști mereu câți au ieșit la protest, bucuria de a vedea cunoscuți, bucuria de a împărtăși momentul cu ei. În primele cinci zile, au ieșit la miting oameni frumoși, demni, veniți cu familia, cu prietenii. Oameni cu simțul umorului, dar și foarte furioși, furie nu neapărat datorată prostiei cu ordonanțele. Dacă vreun pesedist atent a stat printre protestatarii care nu făceau parte din grupul lui Andrei Carabelea, ar fi avut o surpriză. Printre oameni nu se vorbea numai despre Iordache sau despre ordonanță. Subiecte la ordinea zilei erau concursurile pe posturi din Consiliul Județean, din primării, se vorbea despre terenuri vândute de părinți ca să se poată plăti posturi bugetare pentru fata mult iubită, despre prietenii care s-au materializat în posturi de înalt nivel județean, despre cum s-a făcut selecția parlamentarilor, care le sunt meritele și, mai ales, afacerile nevăzute, despre firmele aleșilor din județ și de prin țară, despre reciprocitățile la nivel înalt – ”Tu vii din Slatina în Neamț, eu lucrez la Cernavodă și constănțenii vin în Olt”. Sau despre schimburi reciproc avantajoase între Timiș și Iași, via alte județe ale Moldovei, inclusiv Neamț. Sau despre consilierii care îl consiliază pe președintele Consiliului Județean doar cu ce vor ei, care filtrează informația și care decid ei atitudini, contracte, posturi, investiții, evenimente, etc. Totul s-a discutat fără rețineri, cu mult calm și argumente. A fost disecat Târgul de Crăciun, contractele care au devenit publice și, ca un laitmotiv, s-a pomenit într-una cum toate se repetă, că la fel a fost și pe timpul lui Pruteanu, al lui Ștefan, al lui Tărâță, că nu e nimic nou.

Au ieșit profesori (foarte mulți), oameni de afaceri, oameni din Sănătate, directori de societăți (unele din ele publice), foarte mulți tineri, iar sentimentul că fac parte dintr-o comunitate unită a fost mai mult decât pregnant.

Și reacția celor de pe margine, care aveau altă părere decât manifestanții, a fost interesantă. Chiar dacă erau membri PSD, puneau ochii-n pământ când se vorbea de Ordonanță. Când, pe linie de subordonare politică și cu control de la șefii de instituții, care-i urmăreau dacă și cum se manifestă pe Facebook, au fost obligați să se țină departe de stradă, dar au avut grijă să spună că fac asta pentru a-și păstra slujbele.

Dacă nu ar fi fost această grijă – mulți pozari au fost văzuți căutând prin mulțime funcționari publici -, probabil că participarea ar fi fost mult mai numeroasă.

* PSD la Neamț – palid și neconvingător

La fel ca pe plan național, mesajele PSD-ului județean au fost palide și neconvingătoare. Nu e existat o conferință de presă, nu a existat comunicare, cu excepția unui comunicat al lui Ionel Arsene, președintele filialei, care vorbea de susținerea Guvernului Grindeanu. Este la fel de adevărat că nu au existat nici defecțiuni de genul celei de la Iași, unde președintele filialei a dovedit că are păreri și personalitate. Senzația a fost de teamă, furie și lipsă de idei, ca să nu mai vorbim despre sentimentul de răzbunare față de cei care au îndrăznit să deranjeze dulcele stil instaurat după alegeri.

Nici măcar pe rețelele de socializare, unde s-au băgat bani grei în campania electorală, PSD-ul nu a fost convingător. Dacă, înainte de scandal, o simplă postare de ”Bună dimineața”, a unui consilier PSD mai cunoscut, aduna sute de like-uri lingușitoare, acum numărul lor a scăzut semnificativ, mai ales când cu susținerea Ordonanței privind amnistia.

Au existat și încercări ridicole, de calcul pe metru pătrat, care încercau să demonstreze câți oameni puteau intra în Piața Victoriei din București, plus tot felul de apelative aruncate demonstranților. Și în Neamț un anume Stăcescu, probabil altă persoană decât fostul șef de cabinet al parlamentarului Ionel Arsene, a vorbit despre protestatari ca despre niște purici. Nu ne îndoim că, dacă ar fi vorba despre fostul angajat al actualului președinte al CJ Neamț, așezat strategic acum prin diverse consilii de administrație, Ionel Arsene l-ar da imediat afară. În definitiv, manifestanții, peste 2.500 în unele zile, au și ei dreptul la respect. Iar unul care numește purici 100.000 de demonstranți trebuie rapid luat de la țâța bugetului și trimis la muncă.

Deputații și senatorii PSD nu au existat, nu au reacționat decât prin comunicate confidențiale, care trebuiau duse mai departe de membrii de partid, și divizia de împrăștiat știri, zvonuri și răutăți de la partid.

* PNL la Neamț – la fel de neconvingător

Altfel spus, la fel ca în campania electorală. Fără nicio busolă, fără ieșiri publice care să depășească nivelul jenant, PNL ne-a arătat, încă o dată, de ce a pierdut alegerile la scor. Fără program politic în campanie, fără discurs, liberalii au dovedit cu prilejul acestor manifestații că au câțiva oamnei, dar nu au lideri. Imaginea sediul PNL, închis seară de seară, când treceau manifestanții în marș, era dezolantă. Printre protestatari, au fost câțiva consilieri locali PNL, la început mai stingheri, care au rezistat câteva zile. A fost, pe persoană fizică, și Dragoș Chitic, președintele organizației municipale, devenit în ultimul timp singurul care se mai luptă cu PSD, în condițiile în care majoritatea din Consiliul Local e folosită tot mai des pentru blocarea proiectelor executivului.

Manifestanții au ignorant prezența consilierilor PNL, în sensul că nu i-a interest culoarea lor politică. Trecem peste faptul că multă lume nici nu-i cunoștea după figură.

* Organizatorul protestelor și alții

Andrei Carabelea s-a achitat mai mult decât onorabil de sarcina sa și, în mod sigur, s-a mirat și el de succesul obținut. A fost secondat și de alți oameni care au asigurat vizibilitate evenimentelor, precum Radu Nastasă. Toți au încercat să dea o notă de civilizație protestelor și au avut și oamenii potriviți pentru asta. După ce Guvernul a abrogat Ordonața 13, Carabelea a încercat să dea un nou sens protestelor, care să ducă spre demisia Guvernului, chiar spre alegeri anticipate, dar reacția protestatarilor nu a mai fost aceeași. Post factum, mitingul de luni seara, cu mult mai puțini participanți, cu un traseu anunțat, la care s-a și renunțat pe parcurs, a demonstrat cu prisosință că s-a produs o distanțare între manifestanții entuziaști, veniți cu scop clar – ordonanța pe aministie -, și ceea ce a urmat.

Ce se mai cuvine precizat? Trei lucruri:

1. Forțele de ordine, Jandarmi, Poliție, precum și cei nevăzuți, dar atenți: nota 10!
2. Celor de la Teatrul Tineretului, care au avut premieră în zi de protest maxim, nota 10 pentru înțelegere.
3. Șoferilor care au fost nevoiți să-și pună răbdarea și priceperea la încercare, cât au fost închise niște benzi de circulație, tot un 10, cu un bonus pentru cei care au folosit claxoanele pentru accentuarea fondului sonor.

Valentin BĂLĂNESCU

foto: Facebook/#rezist, #neamsăturat