Triodul este atât o carte de cult, cât și o perioadă liturgică, de zece săptămâni, ce decurge până la Sfintele Paști. Cântările Triodului încep cu trei săptămâni înaintea intrării în Postul Mare și continuă pe toata perioada postului, încheindu-se la Sărbătoarea sărbătorilor. Fiecare duminică are un hram deosebit, o temă aparte.
Perioada Triodului este structurată în 3 săptămâni, respectiv 4 duminici pregătitoare Postului Mare și 7 săptămâni, respectiv 6 duminici ale Postului Mare.
Din duminicile pregătitoare, primele două – a Vameșului și Fariseului și a Fiului Risipitor – au apărut mai târziu sau, mai bine zis, au fost mutate mai târziu, aici, înainte de Post. Celelalte sunt destul de vechi, chiar dacă, prin secolele XI-XII, încă s-au făcut modificări în denumirea și chiar structura duminicilor Postului Mare.
Sfinții Părinți au așezat virtutea smereniei (relevată de pericopa evanghelică) la temelia urcușului duhovnicesc. Începând cu această zi, se va cânta în fiecare Utrenie din duminicile Triodului (cu excepția Duminicii Floriilor) cântarea Ușile pocăinței.
În săptămâna ce urmează acestei duminici, Biserica a rânduit dezlegări la mâncare de dulce în zilele de miercuri și vineri. Unii cred că această dezlegare este dată spre întărirea fizică înainte de post, dar se pare că adevăratul motiv este legat de așa numitul Post Arțivurion.
* Tradiții creștine pierdute – Postul Arțivurion
Postul Arțivurion reprezenta un post de doliu, care dura o săptămână. A fost instituit de episcopul Serghie Armeanul, în secolul VI d.H., în cinstea câinelui său pierdut, Arțivurion.
Primul care s-a ridicat împotriva acestui ”nebunesc obicei” a fost Eftimie Pribleptos, care a și scris celebrul său tratat ”Contra armenilor”. Acest post armenesc a fost condamnat, de-a lungul veacurilor, și de alți Părinți ai Bisericii: Sf. Ioan Postitorul, Sf. Teodor Studitul, Sf. Nicolae Grămăticul.
De asemenea, copții și sirienii aveau, cu zece săptămâni înainte de Paști, un post de trei sau șapte zile, în memoria pocăințe ininivitenior, dar mai ales pentru a scăpa de epidemii. Se pare că nici acest post nu a fost încurajat de Biserică. Deci, scopul dezlegării din această săptămână nu este unul ”pedagogic” sau ”fiziologic”, menit să întărească trupul omului înainte de post, căci ar fi fost instituit cu o săptămână mai târziu. Nu aceasta a fost intenția, ci una exclusiv apologetică și polemică.
Creștinii abia țin posturile lăsate de Sfinții Părinți ai Bisericii Creștine, cu atât mai puțin sunt tentați să țină un post pierdut în negura vremurilor.
