”Alegerea craiului” sau ”Bricelatul” dovedește, mai mult ca oricare altă tradiție, că acest obicei era patronat odinioară de junii satelor. Cel ale cărui ținută morală, calități fizice și prestigiu erau într-atât de mult apreciate încât se dovedea a fi singurul ce se poate impune, autoritar, ca model, pentru întreg satul. Cel mai destoinic fecior era ”ridicat Crai” chiar în ziua de Paști.
El se înconjura de ”feciori de încredere și de cuvânt”, cei care au supravegheat comportamentul tovarășilor lor de generație de-a lungul întregului post și erau fără părtinire.
După oficierea slujbei din a doua zi de Paști, din turla clopotniței, se vestește ”Crai nou în țară!”, chemând tot satul la ”judecata Craiului”.
După ce erau strigate toate greșelile tinerilor, Craiul împărțea ”cu dreptate” pedepsele, care constau în lovituri la tălpi cu ”bricela”. Era un băț din lemn dur, cu muchii, asemănător maiului. Loviturile erau proporționale cu gravitatea încălcării normelor tradiționale de comportament. Cele mai aspre ”sunt împărțite” pentru nerespectarea postului – mâncatul de dulce, băuturile alcoolice, mersul la petreceri, vizitarea drăguțelor. Altele sancționează delăsarea, nepriceperea sau neglijența și lipsa de respect față de cei vârstnici.
Cu toate că tratamentul aplicat este pe cât de dureros, pe atât de umilitor, nimeni nu i se poate sustrage, aceasta slujind drept exemplu pentru toți tinerii și constituind, totodată, o reminiscență a timpurilor când forța coercitivă și punitivă a căpeteniei junilor rivaliza cu cea a celorlalți aleși ai comunității, însărcinați să vegheze asupra ordinii, echilibrului și armoniei.
Ca și în cazul celorlalte variante locale sau zonale prezentate mai sus, ”Alegerea craiului” se încheie cu o petrecere a tineretului, cea dintâi după o lungă perioadă de restricții, susținută în principal de ”cinstea Craiului”.
