”Peste Roman a plutit, de câteva ori, duhul istoriei și al letopisețului…” – academician Răzvan Theodorescu
Avocatul Mavrichi, cel care a pus bazele primei Școli de arte și meșteșuguri în Iași, este și întemeietorul Școlii de Arte și Meserii la Roman. Se numea Școala de Arte și Meserii de Ambe Sexe, recunoscută de Ministerul Cultelor și Instrucției Publice printr-un ordin datat cu 3 septembrie 1880 și avea trei ateliere – stolerie (tâmplărie) și ciubotărie pentru băieți și croitorie pentru fete. Școala funcționa în clădirea actualului Colegiu Tehnic ”Petru Poni”.
Dintr-un anuar din 1930, aflăm ce specialități se învățau pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea în această școală: tinichigerie, croitorie, tâmplărie, lăcătușerie, cizmărie, fierărie, mecanică, metalurgie, vopsitorie, rotărie.
Din tabelele extrem de minuțioase aflăm despre mediile obținute de elevi în diverși ani școlari, dar și despre situația și locul de muncă ale absolvenților. Găsim absolvenți ai Școlii de Artă și Meserii din Roman care lucrau la Pirotehnia Armatei la București, la Aeroportul Băneasa, în Cernăuți, în Tighina, foarte mulți angajați ai Căilor Ferate Române.
Era foarte important, pe vremea aceea, Comitetul Școlar, după cum rezultă din fragmentul următor:
«Comitetul Școlar, sub directa inspirațiune a dlui. Gh. Cantemir, atât în calitate ca Director cât și după trecerea ca Inspector al Școalelor de Meserii, a recurs la toate mijloacele pentru construirea localului, înzestrarea atelierelor, subvenția căminului, etc., etc.
Astfel a obținut dela diverse autorități un camion și o camionetă de transport, care au fost de un real folos în prima epocă de după război (Primul Război Mondial – n.red.), a cumpărat diverse mașini agricole vechi, batoze, tractoare, etc., pe care, reparându-le radical în atelierele școalei, au produs un însemnat venit, pe lângă folosul cel mare ce l-au prezentat ca material didactic, pentru instrucția elevilor.
Cu ocazia împroprietăririi, școala a obținut 5 ha teren de cultură, care sunt cultivate aducând cea mai mare înlesnire pentru masa elevilor.
De asemenea, Comitetul școlar a cumpărat un aparat de cinematograf, care, pe lângă partea materială – fiind cel mai bun aparat de cinematograf din orașul Roman – aduce și un însemnat câștig moral în instrucția și educația elevilor, prin rulare de filme științifice și morale».
În 1893, se dăduse o lege pentru crearea unor școli de meserii de gradul II, formă superioară de continuare a cursurilor, care prevedea specializări mai stricte și mai profesionale. Și, totuși, abia în anul 1924 s-a înființat prima Școală de meserii de gradul II, la Baia Mare. A doua s-a înființat la Roman, în 1928.
Într-una din ilustrațiile Anuarului, avem Tabloul candidaților la examenul de Diplomă, la absolvirea școlii de gradul II.
Din parcurgerea subiectelor, se pot trage concluzii în legătură cu meseriile serioase și cu aplicație care se învățau atunci, iar abordarea riguroasă a unor motoare și dispozitive se vede că nu era străină absolvenților în anul 1930.
Printre subiecte, găsim ”Ansamblul unei locomobile”, ”Desenul unui motor Ford în secțiune longitudinală”, ”Secțiune longitudinală prin cilindrul și supapele unui motor Renault”, dar și ”Deviz pentru reparația generală a unei mașini Ford, cu schimbare de pistoane și rectificarea cilindrilor”…
Anual, Școala de Meserii din Roman organiza, în câteva săli, o expoziție cu principalele lucrări, obiecte ori dispozitive executate de elevi în anul școlar respectiv. Se găseau expuse piese de mobilier sau garnituri întregi, diverse unelte agricole, instrumente de tot felul, roți și alte piese pentru căruțe și trăsuri, angrenaje mecanice utilizate în gospodărie, dar și altele destinate micilor ateliere. Până și arme de vânătoare…!
Și, apropo de lucrări, poate că unii își mai amintesc că, în spațiul din fața actualului Colegiu Național ”Petru Poni”, a existat, până prin anii ’60, o machetă a orașului Roman. Macheta data de prin anii ’30, era realizată de elevii Școlii de Meserii din lemn (dar și din alte materiale), sub îndrumarea profesorilor și maiștrilor, și reproducea la scară Romanul; erau reprezentate mai toate clădirile importante din oraș și principalele artere de circulație.
Atracția principală a machetei o constituia trenulețul miniatural, care circula pe la marginile machetei, trenuleț cu vagoane reproduse aidoma și tractate de o locomotivă cu aburi în miniatură, dar funcțională!
Vom continua periplul prin orașul Roman și în edițiile viitoare. Redacția mulțumește dlui Toma Rețeanu, pentru aportul său deosebit la reconstituirea locurilor și atmosferei vremii, anticarului Dan Dimitriu pentru ajutorul prețios, iar acesta, la rândul lui, ține să mulțumească celor care l-au încurajat să cerceteze și l-au inițiat în cartofilie: Constantin Dimitriu, Silviu Dragomir, Sergiu Găbureac, inginerul Constantin Pațilea, scriitorul Lucian Strochi și prietenul Viorel Nicolau.
Dan AILINCĂI
