Mihnea Bâlici, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național “Calistrat Hogaș” Piatra Neamț, a dat din nou măsura valorii sale incontestabile. El a ocupat primul loc la faza finală a Olimpiadei Naționale de Științe Socio-Umane (Filosofie) desfășurată între 25 și 27 aprilie la Deva. Mihnea Bâlici (prof. Ecaterina Florina Romașcu) a fost notat cu 9,30 și va reprezenta România la Olimpiada Internațională de Filosofie de la Rotterdam, din Olanda.
“Mihnea a venit în clasa a IX-a la colegiul nostru, optând pentru profilul filologie bilingv engleză. Anul trecut el a obținut tot premiul I însă la faza finală a Olimpiadei Naționale de limba și literatura română. În acest an, la faza județeană s-a situat pe primul loc atât la filosofie, cât și la română. Pentru că datele etapei naționale au coincis, a mers la etapa finală la Olimpiada de filosofie“, a spus profesorul Florin Irimia, directorul Colegiului Național “Calistrat Hogaș”.
Aflat la o vârstă fragedă (n. 1998), Mihnea Bâlici reprezintă deja un nume cu o perspectivă deosebită în peisajul poetic de la noi. Împreună cu prof. dr. Adrian G. Romila, de la Liceul de Arte “Victor Brauner” din Piatra Neamț, el coordonează “Cenaclul de joi” de la Biblioteca Județeană “G.T. Kirileanu”. ” Este un băiat foarte studios, e cunoscut, e lansat deja, are și un blog de poezie. Participă la toate evenimentele importante de literatură din țară. Când a venit Ana Blandiana la noi a citit și el din poeziile lui“, a mai declarat profesorul Florin Irimia. (A. MOISE)
Săvinești
singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
strivesc orizontul la stânga noastră cum o iei spre roznov
dincolo de luna bistriței cu turnurile gri de fabrici
furnale antice clădiri șubrede moaștele industriei
câteodată cred că acolo e fabricat răsăritul
prin tuburile alea cu epitelii cimentate de comuniști și italieni
din fumul ăla portocaliu ce acoperă ca un cumulonimbus cerul.
singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
e de la sine înțeles că la ora aia specia umană e cea mai vulnerabilă
și că ne doboară orice boare de vânt e când ne apucă greața că existăm
dumnezeule o să mă întreb de ce scriu poeme la plural poate-s doar eu
dar doare până-n os când le văd cum
eclipsează stelele.
iar atmosfera de film vechi
cred c-o să mă omoare într-o zi.
singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
și apele râului le reflectă și cerul nopții le reflectă
și ele se reflectă unele pe altele morala kantiană dezmembrată într-o dimineață
pregătiți steagurile și nevestele ce numesc eu libertate uite-o
m-am limpezit sunt viu la 6 dimineața mut și munții cu credința mea
credeam că n-o să mai vină ziua asta
când pot să strig și eu că nu exist.
singurele lumini. (Mihnea BÂLICI)
