Armidenul se serba pentru odihna pământului, pentru înmulțirea turmelor și cirezilor, pentru ca oamenii ”să intre cu sănătate în vară”. Se bea pelin roșu pentru a fi ”puternic și rumen în obraji” tot anul.
Sărbătorii de Armindeni i se mai spune și ”Ziua Pelinului” sau ”Ziua Bețivilor”, fiind considerată început de vară.
Motivul pe care tradițiile orale românești îl aduc gestului de a împodobi porțile cu ”stâlpări de armindeni” – crengi înfrunzite de fag, stejar, mesteacăn sau salcie – pare să fie unul mistic. Tradițiile religioase raportează semnificația zilei de 1 mai la trecerea lui Iisus Hristos prin lume, iar, pe de altă parte, la ciclul pascal, așa cum este el conceput astăzi.
Unele consemnări etnografice amintesc despre faptul că românii din anumite zone leagă tradiția de istoria sacră a lui Iisus: o creangă verde a fost pusă, ca semn, în poarta casei Lui de cei care voiau să-L piardă, pentru ca a doua zi să o recunoască, dar, peste noapte, au răsărit în pragul tuturor caselor crengi asemenea, de aceea le-a fost imposibil să se mai orienteze.
Această semnificație pare să fie însă cu mult mai veche și purtătoare a unor simboluri apotropaice și augurale.
Să te speli pe mâini și pe față cu roua care cade peste noapte pe flori și ierburi. Să mănânci caș alb și să bei vin-pelin roșu pe iarbă verde. În fine, să ții sărbătoarea, fiindcă, în caz contrar, vei zace un an întreg. Toate acestea și multe altele sunt recomandările din bătrâni care definesc această zi.
