Construite odată cu Platforma Săvinești, cele două blocuri de garsoniere din colonie erau cele mai sigure din toată zona. Erau administrate direct de uzină, aveau paznici, instalații funcționale și un aspect foarte civilizat. Odată cu moartea combinatului, locuințele de serviciu pentru muncitori și-au pierdut rostul. În perioada 1990-1992, garsonierele au fost vândute, cu prețuri modice pentru vremea aceea, iar, ulterior, proprietarii și-au dat seama că nu au ce face cu ele, pentru că trebuie să plece spre alte direcții. În 1999- 2000, mulți s-au dus peste graniță și fie au revândut locuințele, fie le-au închiriat. Astăzi, cele două blocuri, T1 și T2 pe numele lor, sunt partea cea mai urâtă și mai de temut a localității, așa cum erau acum câțiva ani celebrele blocuri fantomă de pe Aleea Tiparului din Piatra Neamț. Diferența este că, nefiind în proprietatea primăriei, ci a locatarilor, este mai dificil de făcut ordine. Măcar la nivel de documente, dacă nu la modul propriu, pe teren.
* Băi fără apă și fără conducte, ținute sub lacăt
Blocurile fantomă sunt în vecinătatea școlii. Se simt de la câțiva metri, după miros. Primul arată cât de cât ”bine” comparativ cu celălalt, are câteva ferestre termopan și perdele pe alocuri.
O femeie de la parter, cu coatele pe pervaz și privirea la copiii – mulți și murdari – din fața blocului, ne-a asigurat că ea are toate condițiile: ”Apă am, curent am, sobă cu lemne am. Restul vecinilor… unii au, alții n-au, depinde cum stau cu banii. Instalațiile nu mai sunt bune demult, la noi mai sunt niște conducte, dar pe partea cealaltă se scurge mizeria în subsol”.
La intrarea în bloc, încă se vede clar, în mozaic, numele instituției care a construit imobilul CIA – Combinatul de Îngrășăminte Azochim.
Dar așa cum n-a rămas mare lucru din colosul industrial, primul din România, înființat în 1956, nici blocul n-a avut o soartă mai bună.
Pereții sunt scorojiți, treptele știrbe, uși există doar la camerele locuite, iar băile, care altădată aveau spațiu pentru duș și toalete, arată și miros înfiorător. Chiar și așa, niște femei care locuiesc la etajul I, ne-au condus spre baie, ca spre lucrul cel mai de preț pe care îl au. Cu copiii în brațe, au urcat cu pași siguri pe treptele pe care le bat în fiecare zi și au deschis ușa, care se mai ține doar într-o balama.
Dușul e nefuncțional de când nu mai este apă, dar mirarea extremă a fost să descoperim cele trei cabine de la toalete încuiate cu lacăte: ”Le-am încuiat ca să avem grijă de ele, că veneau toți de pe stradă să-și facă nevoile”.
Țevi nu mai există, așa că dejecțiile ajung pe pavimentul de la parter și apoi se preling pe hol, odată cu duhorile aferente. Nimeni nu comentează, nimeni nu face nimic să schimbe situația, nimeni nu se scandalizează. Mame cu câte 5-6 copii, toți mărunței, nu-și fac niciun fel de probleme legate de microbi și de sănătate. Blocul este spațiul în care oameni, gândaci, purici, șobolani și câini vagabonzi își împart spațiul, fără a fi deranjații unii de vecinătatea celorlalți.
* Cuiburi de infractori, păzite de purici și șobolani
Blocul al doilea, mai rău famat, marcat cu inițialele UFS – Uzina de Fibre Sintetice -, este un teritoriu de nepătruns. Acolo sunt cele mai multe camere abandonate, unde și-au găsit cuib, de multe ori, tot felul de infractori căutați de poliție, mizând pe faptul că puțină lume ar avea curajul să intre să-i caute.
”Periodic facem acțiuni, sunt cam 20 de garsoniere abandonate, în care găsim mai mereu hoți și tâlhari”, spune agentul Ioan Popescu, șeful Postului de poliției Săvinești. ”Tot timpul sunt sunat de colegii mei de la Dobreni, Gârcina, Alexandru cel Bun și Roznov. Ăștia fură de peste tot și urmă se ascund aici. 2016 a fost un an cu rezultate bune, pentru că au fost condamnați vreo 10 și sunt toți în penitenciar, iar unul s-a izbit cu mașina în panoul «Viața are prioritate», de la Roznov, și a murit pe loc. Conducea fără permis. Imediat au început să scadă furturile; din iulie 2016 până acum, dacă am mai înregistrat 3-4 dosare cu autor necunoscut. Dar tot au mai rămas vreo 10-15 care ne fac probleme. Nu știu ce soluție s-ar putea găsi, poate, cumva, primăria să blocheze accesul în garsonierele abandonate. Deja faptul că au fost montate camere de supraveghere ne ajută foarte mult, însă problema nu s-a rezolvat în totalitate”.
Primarul Daniel Horciu, care conduce comuna de 9 ani, a încercat să îmbunătățească pe cât posibil condițiile din cele două blocuri. A refăcut instalațiile de la baie dintr-unul din imobile, dar, după două săptămâni, cineva le-a dat foc. Din punct de vedere legal, primăria nu are nicio obligație față de cele două blocuri: ”Oamenii țipă că primăria să facă, primăria să le dea, dar primăria nu este proprietar. Sunt locuințele lor și trebuie să aibă grijă de ele. Cu blocurile din Lenin, din Piatra Neamț a fost altceva – fiind în proprietatea primăriei, se putea investi acolo. Aici este altă situație. Până și pentru a stabili, cu certitudine, care și pe ce cameră este proprietar trebuie să facem confruntări între baza de date de la noi, de la taxe și impozite, și datele de la Biroul de evidența persoanei de la Roznov. Nu se mai știe la al câtălea proprietar sau chiriaș au ajuns unele din încăperi, iar datele din contractele inițiale sunt extrem de vagi ca să mai poți identifica, cu certitudine, pe cineva. Bineînțeles că nu-mi place cum arată zona, am încercat să-i ajutăm, acum câțiva ani am scos 11 rabe de gunoi din blocurile alea!”.
În fața blocului T1, în care chiar nu se poate intra din pricina mirosului, am întâlnit o tânără de 18 ani, cu un copil în brațe. Primul și singurul pe care-l are, deocamdată. Locuiește într-una din garsoniere, fără apă și fără curent, într-o mizerie cruntă. Știe că tot subsolul este plin de dejecții, iar când nivelul ajunge la limită preaplinul se scurge în canalizarea satului, printr-o gaură practicată în fundație.
Se plânge că-i e frică să doarmă noaptea, deși are bărbat, dar nici el n-ar ieși când sunt scandaluri: ”Umblă cu topoarele pe scări. Care-i beat, care-i nebun, cum să ieși, când ai copil mic? Numai omul ăsta care stă în margine (intrare separată, direct din stradă – n.red.) n-are treabă și doarme liniștit. Plus că și-a făcut o casă, ca la oraș arată. Noi, restul, trăim cum putem. Și primarul ăsta nu face nimic pentru noi”.
Cristina MIRCEA
