Lansarea de carte a inginerului chimist Gheorghe Țepeș-Greuruș, ”Cuponul de pensie”, s-a bucurat de un auditoriu numeros, marți, 9 mai, în Sala Cupola a Bibliotecii ”G.T. Kirileanu” Neamț. Autorul are 77 de ani și este omul care a condus o bună perioadă de timp destinele Combinatului de Îngrășăminte Chimice Săvinești, mândria petrochimiei de altădată. Cartea a apărut la Editura Cetatea Doamnei din Piatra Neamț fiind “fresca unei lumi dispărute, care mai trăiește în amintirile celor care au locuit-o”.
“Vreau să-mi încep cuvântul cu un vers din Vlahuță, și anume că, printre ațâția săvineșteni, pot afirma: «M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine»“, a declarat, în deschidere, scriitorul Constantin Munteanu, fost fizician la Combinatul de Fire și Fibre Sintetice din Săvinești. “Se spune, de la Blaga citire, că o carte este ca o naștere: «Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte». Mi-a făcut mare plăcere să parcurg această carte când era finită și să-mi spun părerea pe coperta a patra. Este o carte în care cei ce o vor citi vor regăsi ceea ce a însemnat petrochimia pentru România. Veți întâlni o scriitură plină de nerv, o scriitură a unui om care a cizelat îndelung cuvântul și care a știut din când în când să pigmenteze cartea cu trimiteri la învățătura supremă care este Biblia”.
La lansare au participat printre numeroși alți “săvineșteni”, Ion Strătilă, președintele Consiliului de Administrație al SC RIFIL SA, dar și Valeriu Momanu, fostul director general al Centralei Industriale de Fibre Sintetice Săvinești și ministru adjunct în Ministerul Industriei Chimice.
“Vreau să mărturisesc că eu am citit deja cartea. Cred că am citit-o pentru că chiar o așteptam. Domnul Țepeș a fost unul din oamenii cu care am lucrat în diverse locuri în fabrică. Știam că are această idee de a putea să spună mai mult și a reușit cu această carte. În carte se vobește despre prietenia care a existat la Săvinești, așa sunt relatate și faptele expuse de domnul Țepeș ca despre niște prieteni. Eu care am venit foarte tânăr la Săvinești pot să spun că am învățat foarte mult în acest loc pentru că am dat peste oameni care puteau să te ajute. Îi urez domnului Tepeș multă sănătate și să mai scrie niște cărți“, a afirmat Ion Strătilă.
Valeriu Momanu și-a început discursul prin a spune că nu s-a gândit nicio clipă “că domnul Tepeș ar putea să fie și scriitor și aștept cu multă curiozitate să să citesc cartea și să-mi dau seama pe cine am avut lângă mine ca literat și nu ca inginer. M-a șocat titlul cărții și-s curios să văd de ce l-a ales”.
Pe Gheorghe Munteanu, ultimul primar al orașului Piatra Neamț de dinainte de 1989, îl leagă de Gheorghe Țepeș-Greuruș o prietenie lungă și frumoasă. “Cu prietenul Țepeș am conlucrat foarte bine în toate funcțiile pe care le-am avut atât la nivelul Săvineștiului, cât și la nivelul municipiului Piatra Neamț. Ne cunoaștem de când eram amândoi muncitori pe platforma chimică. Oamenii de la Săvinești au fost cei mai buni prieteni ai mei și cu ei m-am sfătuit tot timpul”.
Inginerul Gheorghe Tepeș-Greuruș a declarat că inițial a scris cartea nu ca să fie publicată ci să rămână moștenitorilor săi. “Săvineștiul mi s-a lipit de suflet formidabil. Eu nu cred că a existat în România, în chimie, o școală mai înaltă ca a Săvineștiului. Am văzut pe internet niște imagini prezentate pe un fond muzical cu ceea ce reprezenta pe vremuri platforma chimică săvineșteană și am plâns puțin. Este incredibil că țara asta a avut un om instalat prim-ministru imediat după revoluție care a spus că industria românească este un morman de fier vechi și totuși l-a avut. Este incredibil să faci produse unicat în lume și să te oprească din fabricație pentru că așa au vrut cei care ne-au condus. Există însă în Săvinești o parte care a rămas și care se chema RIFIL. A dat Dumnezeu ceea ce a trebuit și anume ca RIFIL-ul să ajungă un colos care este cunoscut acum în Europa ca fiind pe locul I. Am scris câteva pagini și despre RIFIL. Era nedrept să nu se scrie că la Săvinești a rămas RIFIL-ul”.
Înainte de lansarea cărții a fost vernisată expoziția de acuarele a pictorului Arcadie Răileanu, “Orașul mic mă fură-ncet…”. “Lucrările sunt realizate într-o tehnică foarte prețioasă și laborioasă, probabil din anumite rațiuni sunt de dimensiuni reduse, însă ele sunt monumentale ca subiect și ca grad de profesionalism în ceea ce privește execuția“, a afirmat Ștefan Potop, președintele Uniunii Artiștilor Plastici Neamț. (Ana MOISE)
