Soprana Olga Caia-Murariu: ”Târgu Neamț începe să arate ca o mică stațiune occidentală”

De loc din Târgu Neamț, Olga Caia-Murariu are 29 de ani și este soprană în București, precum și artist liric la Corul Academic Radio. Târgnemțeanca este fiică de preot, este căsătorită și are un copil, Amos, și spune că va fi mereu legată de orașul natal.

– Cum ați ajuns la București?

Am plecat de acasă la 18 ani, în clasa a XII-a, din dorința de a-mi împlini visul de a face muzică. M-am transferat în București, la Colegiul Național ”Mihai Viteazul”, iar în particular m-am pregătit pentru admiterea la Conservator.

– Ce amintiri vă leagă de Târgu Neamț?

Toate amintirile mele din copilărie și adolescență sunt legate de Târgu Neamț. Aici m-am născut, am crescut, m-am jucat, m-am format, am cântat și tot aici m-am căsătorit. Am crescut pe dealul Pometei, într-o casă minunată, am copilărit în pădurea de lângă casă, la Cetatea Neamțului și la mănăstirile din zonă. Educația am primit-o în sânul familiei, de la cei mai vrednici părinți, preotul prof. Teoctist Caia și preoteasa Olguța Creangă-Caia, în biserică, la Școala Generală nr. 5 și la Colegiul Național ”Ștefan cel Mare”. De la 11 ani, am început să cânt în Corul Angeli, de la biserica ”Sf. Haralambie” și împreună cu copiii din acest cor am trăit cei mai frumoși ani și am legat cele mai trainice prietenii. Mă gândesc la Târgu Neamț uneori cu nostalgie, alteori cu dor – de natură, de mirosul de iarbă și de pomi înfloriți, de căpșunile și cireșele din grădina părinților. Sunt și voi fi întotdeauna legată de orașul natal, prin oamenii minunați pe care îi am acolo: părinții mei, familia mea și a soțului meu, Vlad Murariu-Caia, și el fiu al orașului, și scumpii noștri nași, dna doctor Ionela Murariu și prof. Ciprian Murariu. Astfel că sărbătorile de Crăciun și de Paști le petrecem întotdeauna aici, acasă, în familie.

* ”Cânt de când m-am născut”

– Când v-ați dat seama că sunteți atrasă de operă și la ce vârstă ați cântat pentru prima oară?

Cânt de când m-am născut, cel puțin așa spune mama. Nu îmi amintesc să nu fi cântat vreodată. Dumnezeu m-a trimis într-o familie în care literatura și artele sunt la loc de cinste și a fost oarecum firesc să urmez o cale artistică. Muzică clasică ascultam de mică. Îmi amintesc că aveam sute de discuri cu muzică simfonică și de operă: Brahms, Mozart, Beethoven, Dvorjak, iar discul cu opera Carmen, de Bizet, s-a și stricat la un moment dat, de cât de mult l-am ascultat. În anii ’90, aveam casete cu selecțiuni din cele mai importante și frumoase compoziții clasice, trimise tocmai din America, de un prieten drag al părinților mei. Astfel, cultura muzicală și dragostea pentru operă s-au clădit de timpuriu. De la 2-3 ani, am început să cânt la strană, în biserica din Nemțișor, unde slujea tatăl meu, preotul prof. Teoctist Caia. Când aveam 11 ani, tata a venit la Biserica ”Sf. Haralambie” din Târgu Neamț, iar mama a înființat aici Corul Angeli, un cor de copii, în care am cântat – și l-am dirijat o perioadă – până când am plecat la București. De când eram copil și până acum, am cântat în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. Nu o spun ca pe o laudă, ci ca pe o mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru viața minunată pe care mi-a dat-o! Muzica de operă mi-a intrat în suflet datorită surorii mele, Claudia Caia. Când ea era elevă la Liceul de Artă din Piatra Neamț, venea acasă la sfârșitul săptămânii și aducea partiturile pe care le avea de studiat. Ea cânta, iar eu trăgeam cu urechea și învățam. Astfel, atunci când am hotărât că vreau să dau la Conservator, la sfârșitul clasei a XI-a, aveam deja un repertoriu destul de serios de arii și lied-uri. Doamna prof. Elena Botez, de la Liceul de Artă din Piatra Neamț, a fost cea care mi-a confirmat talentul și m-a încurajat să urmez Conservatorul.

– Pe ce scene din țară și din străinătate ați concertat și pe când un concert la Târgu Neamț?

Am avut bucuria să cânt în România, Italia, Germania și Republica Moldova. Fiecare concert este deosebit și îmi aduce o bucurie nemărginită, iar fiecare scenă pe care am cântat are farmecul ei aparte. Cea mai dragă scena pentru mine este Sala Radio, locul unde lucrez. Concerte și spectacole dragi am avut la Teatrul Național de Operă și Balet ”Maria Biesu” din Chișinău, la Opera Comică pentru Copii din București și la Studioul ”Niculescu” din Berlin. Acum câțiva ani, am avut o serie de concerte în niște locuri deosebite prin frumusețea și istoria lor. Am fost invitată într-unul din cele mai importante festivaluri de muzică din Sicilia, ”Il Circuito del Mito”, și am concertat în Teatro Greco di Akrai, un teatru antic, ce datează din secolul al II-lea î.Hr., și la Convento di Cento Archi, o mănăstire construită în jurul secolului al XI-lea. Aceste minuni arhitecturale mi-au rămas adânc întipărite în minte și în suflet. Un concert la Târgu Neamț se întrevede în această vară. Sper să aduc în atenția publicului un  repertoriu antrenant, cu arii de operă, operetă, musical și duete, piese cunoscute și iubite din repertoriul universal. Îmi doresc foarte mult ca acest proiect să se concretizeze, cu sprijinul primăriei orașului, pentru că, până acum, am avut plăcerea să cânt în multe orașe din țară, dar în orașul natal nu am avut ocazia.

– De câte ori veniți la Târgu Neamț, ați observat vreo schimbare a orașului?

Sunt deja 12 ani de când locuiesc în București. Revin, însă, acasă de câte ori am posibilitatea. Au fost niște ani în care parcă și timpul stătea în loc în Târgu Neamț. În ultimii ani, însă, aproape de fiecare dată când mă întorc acasă, observ câte o schimbare. Asta mă bucură nespus! Orașul este mult mai cochet, începe să aibă un aer de mică stațiune occidentală.

Ciprian Traian STURZU