”Cresc ca florile copiii noștri care mâine vor duce mai departe steagul luptei pentru construirea socialismului și comunismului în Patria noastră” – Scânteia, 1 iunie 1950.
În România, Ziua Internațională a Copilului s-a sărbătorit pentru prima dată la 1 iunie 1950. Hotărârea a fost luată în ședința Secretariatului CC al Partidului Muncitoresc Român din data de 22 martie 1950. Cu acest prilej, în București, a avut loc inaugurarea Palatului Copiilor, ”splendidă instituție de cultură și recreere pentru copiii. 85 de camere, o sală de teatru, trei stadioane, un bazin de înot, un parc miciurinist și alte lucruri minunate stau la dispoziția pionierilor și a școlarilor”. Era vorba despre Palatul Cotroceni, care, dintr-o reședință regală, plină de fast și strălucire, a devenit, vreme de peste 25 de ani, un loc în care tinerii se pregăteau să devină ”cetățeni demni și devotați patriei și PMR”.
* Întâlnire cu… Elena Udrea
La Piatra Neamț, în 1959, ”Ziua copiilor patriei – a copiilor de pretutindeni, zi în care popoarele lumii își îndreaptă privirile asupra propriilor mlădițe, neprețuite podoabe ale prezentului, plămadă vie a viitorului”, s-a sărbătorit în Piața Karl Marx, actuala Piață Ștefan cel Mare, în zona de la TT spre Unic. Iată cum arăta programul manifestărilor:
«La ora 9, încep mitingul și demonstrația copiilor din orașul nostru. Va lua cuvântul tovarășa Elena Udrea, președinta Comitetului Orășenesc al Femeilor. La ora 10.30, are loc un concurs de trotinete, triciclete și biciclete al celor mici. Între orele 17-19, în Orășelul copiilor din Parcul Cozla – festival artistic dat de școlile din oraș, iar, între 19-21, se va desfășura carnavalul celor mici».
Înainte de marile manifestații, la Școala de Meserii din Piatra Neamț s-a muncit cu spor, activitatea elevelor de aici fiind mai intensă decât de obicei:
«Pe mesele din ateliere erau înșirate numeroase cupoane de pânză, stambă și alte țesături. Unele eleve însăilau, altele trăgeau la mașină, altele călcau. Se executau rochițele, șorțulețe și alte obiecte atât pentru fetițele de la Casa de Copii, cât și pentru expoziția organizată de Comitetul Orășenesc al Femeilor.
Tovarășele profesoare Aglaia Alexandrovici și Lucia Atanasiu ajutau pe elevele din anul I A să execute obiectele cât mai corect. Cele mai bune eleve s-au dovedit a fi și de data aceasta Ecaterina Ciobanu, Ana Cojocaru și Adriana Lozonschi. Aceeași activitate se făcea simțită și la anul I C, sub supravegherea tovarășelor profesoare Ana Teodorescu și Adela Stoenescu. Obiectele – aceleași. Fruntașele – și ele numeroase. Elena Mihăilescu, Petra Purice, Maria Dumitrache, Antoaneta Șchiopu și multe, multe altele.
Fără îndoială că la 1 Iunie micuțele ”beneficiare” ale obiectelor vor mulțumi din inimă prietenelor lor mai mari pentru darurile făcute».
* Toată lumea dansează…!
În toate grădinițele din oraș, repetițiile erau în toi. Peste tot răsunau în special cântece de pace, dar și specifice zilei care urma să fie sărbătorită.
«Pe bulevardul Republicii, trec cântând cei de la Grădinița cu Orar Normal nr. 1.
La Grădinița cu Orar Redus nr. 7, copiii repetă, sub conducerea tovarășei educatoare, programul pe care-l vor prezenta. Răsună cântece de pace și cântece închinate zilei de 1 iunie. Tovarășa educatoare Popa Sena repetă cu grupa mare ”Dansul florăreselor”, programul de gimnastică, iar alții, din grupa mijlocie, repetă sub conducerea tovarășei Cernăuțeanu Valentina ”Dansul păpușilor”. Fetițele care repetă acest dans sunt foarte grațioase și fiecare are în inimă păpușa ei de acasă, gândindu-se la costumașele pe care mamele lor le pregătesc pentru serbare.
La Grădinița cu Orar Redus nr. 2, copiii s-au strâns în jurul tovarășelor educatoare Cojocaru Maria, Corbu Ortansa și Filip Veronica și, împreună, privesc jocul zglobiu al peștișorilor din borcan, la colțul viu, și la sticletele din colivie. Apoi, dansatorii se împart. Unii repetă ”Dansul piticilor”, alții ”Dansul albinelor”.
Aceleași pregătiri intense se fac și la Grădinița cu Orar Normal nr. 3. Mamele care sunt în producție pot să fie sigure că micuții lor nu se plictisesc și că-și petrec timpul cu folos.
La Grădinița cu Orar Redus nr. 5, copiii pregătesc o surpriză. Totuși, am aflat ”secretul”. E vorba despre un dans original: ”Dansul păcii”, în care dansatorii sunt îmbrăcați în costumele specifice naționalităților conlocuitoare. Cu câtă grație dansează fetițele Pîrjoleanu Lenuța din grupa mijlocie, Irina Apetrei din grupa mare și toate celelalte, sub steagurile alb și albastru care simbolizează pacea!» – Florica Foca, educatoare la Grădinița cu Orar Normal nr. 1, corespondent Flacăra, 1959).
* Start la defilare
După asemenea pregătiri, cu dragoste și nerăbdare pregătite de ”locuitorii cu cele mai puține primăveri din orașul nostru”, marele moment a sosit.
«Mulți copii și-au rugat mamele să pună ceasornicele să-i trezească la 5 sau 6 dimineața. Unii au dormit toată noaptea cu grijă și s-au trezit devreme, chiar fără ceasornice. Odată pe an pot să facă și ei efortul ăsta.
Mitingul era anunțat să înceapă la ora 9. În Piață, însă, primii demonstranți au apărut pe la 8 și jumătate. Erau elevii Casei de Copii băieți, apoi cei de la Școala de 7 ani nr. 3 și, imediat după aceștia, au venit cei mai ”mari” demonstranți, micuții de la Grădinița cu Orar Redus nr. 2. În câteva minute Piața s-a umplut de veselie, de culori care mai de care mai atrăgătoare.
Până să înceapă mitingul se asaltează toneta cu înghețată pe băț și casată, care duminică a fost rezervată în exclusivitate copiilor, se mai sparge câte un balon cu prețul supărării păgubașilor și, pentru că era ziua lor, s-a mai permis copiilor câte o mică șotie inerentă vârstei».
După ce fanfara a intonat imnul de stat al Republicii Populare Română, la tribuna oficială au luat loc tovarășii Gh. Butnaru, prim-secretar al Comitetului Orășenesc de Partid, Valerian Ghineț, secretar al Comitetului Orășenesc de Partid, Elena Udrea, președintele Comitetului Orășenesc al Femeilor, precum și alți reprezentanți ai organizațiilor de masă din oraș, profesori și elevi. Manifestația a fost deschisă de H. Goldstein, vicepreședinte al Sfatului Popular Orășenesc, după care a urmat la cuvânt Elena Udrea: «Să ne unim și mai strâns forțele, să întărim solidaritatea noastră cu toate popoarele lumii, pentru înfăptuirea celui mai profund și mai omenesc ideal – apărarea cauzei păcii și a vieții copiilor!».
* În pas cu cei mici
Când s-a anunțat: ”Începe demonstrația!”, veselia și buna dispoziție s-au revărsat ca un șuvoi. Fiecare copil a dorit să arate ce a reușit să facă pentru ziua mult așteptată.
«Pe margini, părinții așteptau cu emoție, înălțându-se pe vârfuri, să-i vadă cât mai bine pe Nelu sau pe Ionică sau pe Viorica. lată-i pe cei mai mici, apărând în Piață mândri de admirația stârnită de prezența lor. Sunt copiii Grădiniței de pe lângă Școala de 7 ani nr. 2. Unii dintre ei abia au învățat să meargă și să vorbească.
În fața tribunei, câțiva porumbei au zburat de la piepturile lor micuțe, simbolizând dorința fierbinte a copiilor pentru o pace cât mai îndelungată.
Multă dragoste și pasiune au pus micuții de la Grădinița cu Orar Redus nr. 2 în pregătirile pentru ziua lor. Nu vor uita nicicând spectacolul dat la Clubul Sindicatelor. Câte aplauze au cules ei pentru ”Dansul baloanelor”, pentru poezia ”Partidul” și pentru celelalte numere din program. ”Artiștii” pășeau cu mândrie la defilare. lată-i pe Silvia Antonescu, pe Tamara Neacșa, pe Mihăiță Mîndru în chip de vînător, având subsoară ca trofeu… un ursuleț din carton presat, pe Mihai și Doinița Grigoraș, cei care recită în cor ”Pace cere tot poporul”, din poezia ”Stema țării”.
În piață, apar ”cazacii” de la Grădinița din Valea Viei. Fanfara cântă o căzăcească, iar băiețașii, având căciulițe cu funde roșii și pantalonași largi, iar fetițele băsmăluțe roșii, cu rochițe înflorate, prind a face piruete în mijlocul pieții, de îți era mai mare dragul să-i privești.
Au defilat așa toate grădinițele, apoi a venit rândul celor mai mari: școlarii. Stegulețele roșii și albe care au fluturat câteva clipe în Piață au fost confecționate cu migală, la orele de lucru manual, de elevii Școlii de 4 ani nr. 1 din Vânători. Pe întregul an școlar, au îngrijit cu dragoste florile cu care au venit la demonstrație. Grămada de fier vechi a sporit, căci Nicolae Iordache, Mihăilescu Dumitru și mulți alții s-au străduit să adune cât mai multe kilograme. Ei, de altfel, sunt printre cei care au făcut cel mai frumos dar zilei lor: notele cele mai bune. Rând pe rând, au trecut toate Școlile de 4 ani».
* ”Ultimele” defilări
Ultimele momente din programul de defilare au aparținut elevilor de la Școlile de 7 ani nr. 1, nr. 3, Casele de Copii, Școala de Meserii și Școala Medie nr. 2.
«Când spre Piață se îndreptă Școala de 7 ani nr. 1, fanfara a început să cânte o sârbă săltăreață. Echipa de dansuri a școlii se pregătise cu vădită însuflețire, sub conducerea profesoarei Țarălungă. Nu numai costumele, sclipind de curățenie, au stat în atenție, ci și figurile dansului au stârnit admirație. Încărcați cu flori, în coronițe și pe brațe, au defilat elevii Școlii de 7 ani nr. 3. Spre tribună sunt trimise, drept mesaj de salut și mulțumire pentru viața lor fericită de astăzi, zeci și sute de flori.
Flori multe și de toate culorile se strâng la piepturile părinților, care veghează la liniștea copiilor lor dragi. Apropierea Caselor de Copii a stârnit admirația mulțimii adunată în Piață. Fetițe micuțe, îmbrăcate cu șorțulețe de un alb imaculat și rochițele pepit, trec mândre prin Piață. Și ele au adus multe flori, căci le-au îngrijit cu dragoste pe sectoarele lor din grădina școlii și în sutele de ghivece din săli și clase. Popescu Elena și Fîrțan Eva sunt doar câteva din cele care îngrijesc florile. Ele sunt și eleve bune la învățătură. La orele de lucru manual, fetele au confecționat obiecte de ornament, au plantat răsaduri de varză, ardei, roșii, vinete etc.
O parte din băieții Casei de Copii au defilat îmbrăcați în frumoase costume naționale, iar alții, sportivii, în treninguri albastre. Au demonstrat apoi Școala de Meserii și Școala Medie nr. 2 cu care entuziasta demonstrație a copiilor s-a încheiat».
* Mari întreceri sportive cu cei mici
Competițiile sportive au atras ca un magnet. Numărul participanților a fost peste așteptări:
«Foile de concurs aproape că nu satisfăceau cererile care erau foarte mari. Unde nu reușeau cei mici era necesară intervenția părinților. ”Al meu a împlinit 4 ani, așa că puteți să-l înscrieți”. Sau: ”Nu vă uitați că-i dezvoltat. Are numai 14 ani”.
Dar iată și momentul plin de emoție al startului. Ca să te înțelegi cu cei mici nu-i tocmai ușor. Starterul vrea să explice ceva, dar copiii, cu trotinete, în vârstă de 4 sau 6 ani, au și zbughit-o. Sunt însă nevoiți să se întoarcă și să ia un start bun.
Laurențiu Constantinescu a mers ”tare” de la început și a câștigat pasionanta cursă. Au urmat ”cicliștii” între 5 și 6 ani. Primii clasați, Mihuț Eugenia și Adrian Fuior, culeg binemeritatele aplauze din partea spectatorilor și, bineînțeles, diplomele și premiile acordate de comisie.
Cele mai palpitante concursuri s-au desfășurat între băieții de 10 ani și cei de 12 și 14 ani. Cursa de biciclete rezervată copiilor de 10 ani a fost deosebit de atractivă. Lupta, strânsă până aproape de sfârșit, a adus ca învingător pe ciclistul cu numărul 127, pe nume Anton Ovidiu. Pe următoarele locuri, s-au situat Gh. Gheorghiu și Teodorescu Gheorghe. Printre câștigătorii curselor de biciclete am mai remarcat pe Munteanu Neli, Negru Georgeta, Berman Reli și Raginovici Mircea. Fiecare a primit premiile cuvenite și dulciuri».
* Dansuri, coruri, recitări
Ultima oprire acelor mici a fost în Orășelul Copiilor, din Parcul Cozla, unde era puhoi de lume. OCL Alimentara și OCL ”Produse industriale” au avut grijă să iasă în întâmpinarea celor prezenți cu chioșcuri, special amenajate, cu dulciuri și jucării.
«Cea mai mare aglomerație era la vitrina cu măști. Fiecare copil voia să devină altul, să arate altfel, punându-și o mască reprezentând un pisoi, rățoi etc. Zarvă mare se făcea la scrânciobe și bărci. Cei mai mari îi dădeau huța pe cei mai mici. Mamele, pe ici pe acolo câte un tată, așteptau grijulii pe margini.
Pe estrada instalată pentru distracția celor mici, mai multe școli din oraș au prezentat programe artistice: dansuri, coruri, recitări. Pionierii veniseră să-i distreze pe cei care în curând le vor lua locul.
Seara se lăsase pe neașteptate. În orășel se aprinseseră luminile electrice. Programele artistice luaseră sfârșit. Dar în altă parte se făcură auzite sunetele unei muzici. Nu trecu mult și în jurul ei era un cerc de copii și maturi. În ritmul unui tangou,îmbrăcați în rochii albe sau costume naționale, cu măști pe ochi sau față, copiii începură să danseze. Astfel de cercuri se formară repede și în alte părți ale orășelului».
* Ziua Copilului la Roznov…
În vara aceluiași an, Ziua Internațională a Copilului a fost sărbătorită și în comuna Roznov, sala Căminului Cultural fiind plină ochi de copii și părinți.
«După ținerea conferinței ”1 iunie – Ziua internațională a copilului” – copiii de la grădiniță au prezentat un frumos program artistic, mult aplaudat de public.
Serbarea a început cu partea muzicală ”Măreț pământ al patriei iubite”, care, deși pretențioasă, a fost interpretată cu mult succes de copii. Programul a continuat cu o scenetă, jocuri populare, recitări etc.
De un deosebit succes s-a bucurat ”Dansul margaretelor”, care, pur și simplu, a fermecat publicul spectator, fiind îndelung aplaudat și bisat. Copiii au satisfăcut dorința și au repetat dansul» – Elena Apetrei, corespondent Flacăra, 1959.
* … și la Războieni
1 iunie s-a celebrat în 1959 și la Războieni. La Școala din centru, în fața a peste 300 persoane, a avut loc conferința ”1 iunie – Ziua Internațională a copilului”, apoi copiii de la grădiniță au prezentat un program artistic ”compus din recitări și coruri”.
«În acest cadru festiv, elevii din clasele mai mari au făcut diferite cadouri celor de la gădiniță. Cooperativa din Războieni a dat și ea daruri copiilor care au constat în bomboane și jucării.
Astfel de manifestări cu prilejul Zilei de 1 iunie au avut loc în toate satele comunei Războieni» – Haralambie Dominte, corespondent Flacăra, 1959.
* Statistici privind sporirea grijii pentru ocrotirea și educarea copiilor
În 1977, cu doi ani înainte de a se sărbători Anul Internațional al Copilului (1979), în orașele și comunele județului Neamț funcționau 376 de grădinițe, în care erau cuprinși 25.000 de copii. De pregătirea acestora se ocupau 1.000 de educatoare.
În școlile nemțene, numărul de elevi era, bineînțeles, mult mai mare, la fel și numărul cadrelor didactice, care depășea 7.000.
«Un aspect al grijii pentru creșterea copiilor s-a produs prin creșterea alocației de stat, a ajutoarelor acordate mamelor cu mai mulți copii. Recent, mai multe femei din județ au primit recompense care însumează circa 1,5 milioane de lei. Iată câteva imagini, comprimate în statistici, care etalează grija mereu sporită pentru ocrotirea și educarea copiilor» – Ceahlăul, iunie 1977.
* Bucuria muzicii, bucuria venirii pe lume a copiilor
În 1987, Ziua Copilului era prefațată în Ziarul Ceahlăul de numeroase realizări școlare, una dintre ele aparținând Școlii de Muzică din Piatra Neamț, unde se înființase o grupă experimentală de inițiere pentru copii între 4-7 ani.
«Ideea s-a materializat firesc – ne spune prof. Lelia Harabagiu – și ea trebuie pusă în legătură cu existența corului ”Ding-Dong”, pe care îl conduc de aproape șapte ani. Corul acesta, printre foarte puținele de acest fel din țară, reunește copii din clasele I-III-a și mai mici, adică în perioada când vocea lor abia conturată are o puritate extraordinară. (…) Câteva voci deosebite, dublate de o dragoste ieșită din comun pentru muzică, s-au conturat în ultimul timp și e de ajuns să-i amintesc pe Irina Călin, Ana Maria Tolea și Ioana Teaci».
”Dezvoltarea tot mai armonioasă, educația și instrucția temeinică a celor peste 500 de copii”, cât număra Căminul și Creșa Grădiniței nr. 1 ”Comuna din Paris”, erau obiectivele aflate în atenția colectivului de aici. «Există în acest sens, ne mărturisea Magdalena Ciuraru, directoarea unității, posibilități multiple de influențare pozitivă ce stau la îndemâna noastră, a educatoarelor, pentru formarea la cei mici a unor deprinderi și capacități indispensabile învățării școlare, cultivării interesului pentru cunoaștere».
Dr. Alexandra Herghelegiu, șefa secției obstetrică-ginecologie a Spitalului Județean, spunea că, la Maternitatea din Piatra Neamț, a venit pe lume o nouă pereche de gemeni, respectiv a 22-a din acel an: «”E un moment deosebit, ne mărturisește șefa secției, chiar și pentru noi, care suntem obișnuiți cu astfel de evenimente”. Cât de obișnuiți ? – Păi notați că aceasta este cea de a 22-a sarcină gemelară din acest an. Și, când totul decurge normal, trăim, și noi, o mare bucurie”» – Ceahlăul, iunie 1987
Ana MOISE
