Variațiuni politice de vară

Iunie 2017 va intra, fără îndoială, în istoria politicii românești ca fiind luna câtorva premiere. În primul rând, moțiunea de cenzură a PSD împotriva guvernului propus și condus direct de PSD. În al doilea rând, Partidul Național Liberal, care, după ani de zbateri și dezbateri, și-a ales un șef legitim – Ludovic Orban -, după un congres în care candidatul considerat al președintelui Klaus Iohannis a pierdut lamentabil. Evenimentele s-au desfășurat simultan și, deși PSD a ocupat de departe agenda publică, prin demersul său sinucigaș, ce s-a întâmplat la PNL pare să fie mult mai important pe termen lung.

* Orban – salvatorul sau groparul PNL?

Ludovic Orban nu este o fată mare în politică în general și nici în cea liberală în mod special. Întotdeauna a fost aproape de locul unde s-au luat decizii, a fost ministru și încă unul controversat, dacă ne raportăm doar la contractele atribuite pe bandă rulantă către societatea unui litigios și condamnat om de afaceri român, Nelu Iordache. Fratele său, Leonard, a fost comisar european și acum este consilier la Cotroceni, lucru care, probabil, va conta în relația noului șef de PNL cu Klaus Iohannis. A fost acuzat de DNA că a pretins bani de la un alt controversat om de afaceri român, Tiberiu Urdăreanu, dar a fost achitat în primă instanță.

În schimb, Ludovic Orban se bucură de popularitate la baza partidului, poate chiar mai mult decât Crin Antonescu, cel care nu l-a vrut președinte. Are carismă, este un orator bunicel și e destul de hârșit în subteranele politicii dâmbovițene. Va fi el salvatorul PNL-ului? Există premise să fie așa, dar, pentru asta, va trebui să reformeze cu adevărat partidul și, foarte curând, să se delimiteze de mulți din cei care au tras partidul în jos, chiar dacă unii din ei i-au fost alături. Altfel, PNL nu va fi decât un alt partid vopsit în galben, dar în care roșul va fi culoarea preferată. Sigur, varianta este posibilă numai în cazul în care dl. Orban nu va fi condamnat în instanța superioară, ceea ce îl va plasa pe picior de egalitate cu dl. Dragnea de la PSD.

Din discursul de învingător al dlui Orban se cuvin remarcate câteva aspecte. În primul rând, el l-a lansat oficial pe Klaus Iohannis pentru un nou mandat de președinte, din partea PNL. În felul acesta, a ocupat locul unui eventual partid prezidențial care s-ar fi putut coagula, poate chiar în jurul USR. Rămâne, desigur, condiția ca dl. președinte Iohannis să nu aibă nimic împotrivă.

Apoi, reținem din speech declarația de război adresată PSD-ului și – lucru care ne interesează pe plan local – tuturor celor care au făcut/ fac înțelegeri cu PSD. De care a promis că partidul se va despărți.

Legat de accesul la guvernare, a vorbit de anticipate, nu de guverne constituite pe bază de înțelegeri între partide, poziție care, dacă a fost luată de comun acord cu Palatul Cotroceni, poate indica unde va ajunge actuala criză politică generată de PSD.

Radicalismul lui Orban – anticipate, nu înțelegeri – are un substrat care nu trebuie ocolit: este felul prin care noul președinte PNL poate scăpa de colaboraționiștii cu PSD și poate veni cu oamenii săi (noi?), așa cum a făcut cu noul secretar general al PNL, un bistrițean probabil pregătit din timp (de cine?) pentru acest post. Și a mai promis ceva dl. Orban: că, în caz de alegeri, filialele nu vor mai avea de suportat tot felul de Cațavenci sau Dandanachi, care să vină și să ocupe posturi pentru Parlament, așa cum s-a tot întâmplat, de la patuzsopt încoace, nenicule…

* Ce se va întâmpla în Neamț

În Neamț, locul lui Cozmanciuc va fi luat de Laurențiu Leoreanu, cel puțin ca influență, după ce acesta din urmă a fost ales vicepreședinte național pe administrație, ordine publică și siguranța cetățeanului, fonduri europene și dezvoltare regională. Asta îi va oferi și posibilitatea de a-și crește influența pe plan național. Victoria de la alegerile din Roman, sprijinul fățiș acordat dlui Orban și faptul că Mugur Cozmanciuc a pierdut orice funcție la nivel național îl fac pe Leoreanu omul numărul 1 în PNL Neamț. Rămâne de văzut dacă acesta va dori ca poziția de lider să-i fie recunoscută și ca funcție, adică să-i ia de facto locul lui Cozmanciuc la conducerea organizației, cu tot ce presupune asta.

Există, sigur, și varianta ca, la Neamț, să pună un șef care să stea tot timpul la sediu, să controleze strict zona administrativă și, încet-încet, să-i elimine de la decizii pe toți oamenii lui Cozmanciuc. Ar însemna să găsească un om dispus la efort, garant în atragerea unor oameni care au activat în sfera liberală, dar care, la un moment dat, au plecat, scârbiți de scandalurile din partid și de înțelegerile făcute pe față cu PSD-ul. Și, poate cel mai important, un om care să-i poată face față senatorului Eugen Țapu, pe care dl. Leoreanu sigur nu l-a uitat din perioada când s-au făcut listele pentru Parlament.

În acest moment, după euforia congresului, toată lumea se gândește la posibilitatea de a reveni la guvernare, mai devreme de alegerile din 2020. Depinde de ce se va întâmpla în PSD și dacă dl. Iohannis va juca instituțional cu noul șef al PNL.

* Arsene, între Dragnea și Grindeanu

La PSD, este degringoladă sau cel puțin așa pare. În județ, s-au pierdut alegerile parțiale – nu mai insistăm asupra cauzelor -, iar pe plan național scandalul este la limita fitilului. La ora când apar aceste rânduri, se cunoaște finalitatea moțiunii, dacă a trecut au ba. Asta, însă, nu schimbă prea mult lucrurile.

Ionel Arsene, poziționat foarte bine alături de Liviu Dragnea, prieten vechi cu Sorin Grindeanu, aflat între ciocan și nicovală, a ales să sprijine ordinea din partid. Dacă va fi un alt prim-ministru de la PSD, nominalizat de Liviu Dragnea, lucrurile nu se vor schimba foarte mult pentru el. S-ar putea chiar să se califice printre cei nominalizați la o funcție în viitorul Guvern, dacă dl. Dragnea vrea oameni fideli. Dacă rămâne Sorin Grindeanu, datele problemei se schimbă, dar nu numai pentru dl. Arsene. Pentru județul Neamț, revine problema lipsei de finanțare pentru investiții, care s-a făcut simțită și în primele șase luni ale guvernării PSD, nu neapărat Grindeanu. Există posibilitatea ca vechea prietenie să supraviețuiască unui vot dat la comun, după cum există și certitudinea că politica, în general, nu se face pe prietenie.

Varianta de coșmar ar fi cea cu un premier care să nu fie din PSD și care să coalizeze o altă majoritate. Pentru Ionel Arsene și PSD Neamț ar începe o perioadă grea, de opoziție, cu obstacole certe în realizarea promisiunilor electorale locale, la nivel de primării, dar și de persoane. Strict administrativ, pe guvernare locală, problemele ar putea începe în momentul când un guvern ostil PSD-ului ar genera probleme de existență pentru ALDE și ar apărea  riscul pierderii majorităților făcute în Consiliul Județean și consiliile locale din Neamț. Abia atunci ar începe problemele de administrare și s-ar putea resimți din plin dorința liberalilor, de exemplu, de a răspunde cu aceeași monedă cu care li s-au plătit polițe în ultimul an.

* Guvernăm și noi mai cu talent?

Ca ultime considerații, se impune o scurtă analiză a unor sintagme parcă devenite literă de lege: maturitatea electoratului și prostia politicienilor (sau invers, depinde cine e întrebat). Laitmotivul cu alegătorul român – prost, neșcolit, imatur într-ale democrației și dispus să-și vândă votul – este contrazis de datele oficiale, pentru cine vrea să le citească. Este de ajuns o privire asupra parlamentarelor din ultimele trei cicluri electorale pentru a exclama, simplu: ”Q.e.d.”

În 2008, românii au dat puterea în mod echilibrat, dar cu ușoare urme de dreapta, silindu-i parcă pe politicieni să se înțeleagă între ei: 33-34% PSD (plus remorca PC, dar e irelevant), 32-33% PDL și 18% PNL. Ce a fost știm cu toții, inclusiv guvernul ”de-o noapte” PSD-PDL.

În 2012, văzând că partidele s-au înțeles dinainte, românii au fost mai fermi cu votul lor: 58.61-60.07% Uniunea Social-Liberală (PSD+PNL), 16% PDL și cam 14% PP-DD, că mereu e rost de oaste de strânsură. Cu Victor Ponta desemnat prim-ministru și Crin Antonescu visându-se președinte de țară, existau toate premisele parlamentare pentru o guvernare ideală, cu măsuri și de dreapta, și de stânga, toate generatoare de bunăstare pentru țară și popor. Trebuie că Necuratu’ și-a băgat coada, de s-a ajuns la cuțite între PSD și PNL, primul l-a scos de la guvernare pe al doilea, majoritatea s-a făcut praf și speranțele pulbere. Doar pentru popor, că politicienilor le-a mers bine pe persoane fizice și grupuri.

În 2016, cu promisiunea unor schimbări structurale, nu doar a măririlor salariale, românii au trimis în Parlament pe cine au vrut, dar au dat PSD (~45%) avantajul de a-și face majoritate cu remorca ALDE (~6%). Sorin Grindeanu devine primul ministru desemnat de Liviu Dragnea și rămânea doar să pună în aplicare programul de guvernare, cel inițial și promovat, nu cel tradus și adaptat cu OUG-uri. Ce a făcut PSD? Implozie, în cel mai masochistic mod, cu moțiune de cenzură împotriva propriului guvern, spre stupefacția nu doar a pesedistului de rând, ci și a celor mai hârșiți în politică. Neam de neamul nimănui n-a mai auzit așa ceva! Iar scandalul e abia la început.

Și, atunci, cu o politică dusă numai pe bani și putere discreționară, cine-i prostul? Putem vorbi de maturitatea alegătorului român, dar, din nefericire, nu și de cea a politicianului român. Rămâne de văzut cum va muta electoratul. Modelul francez e destul de aproape și n-ar fi greu de găsit un Macron. Poate doar o Brigitte…

Dana OSTAHIE