Din programul oficial al manifestărilor din perioada 22 – 25 iunie, botezate Piatra Neamț Fest și dedicate zilei orașului, reținem și în acest an că nu prea avem ce reține. Scuza cronicizată cu lipsa resurselor financiare proprii nu acoperă lipsa de imaginație și incapacitatea de a atrage sponsori, de a încheia parteneriate respectabile, așa cum se întâmplă în orice localitate mai răsărită.
Dacă în alți ani, pe partea de acțiuni protocolare, se evidenția separat primirea delegațiilor (oficiale) din orașele înfrățite, acum aceasta lipsește din programul anunțat. Probabil vom vedea o mână de prieteni simpatici care ne salută sincer și călduros de pe scenă, la deschidere, fără alte explicații. Ceea ce e trist, incorect și lipsit de respect.
Parteneriatele cu orașe din străinătate s-au clădit în ani, fără a fi – pe fond – un moft ori un pretext de turism extern. Mai mult, în perioada 1992 – 2000, ba și spre 2004, aceste legături erau subiect de mândrie, contribuind substanțial la individualizarea unei bune reputații a defunctei Perle a Moldovei. Istoria înfrățirilor este, astăzi, tratată deplorabil de primărie. Pe site-ul oficial, unul extrem de primitiv, în secțiunea Orașul nostru, este deschis un capitol ca vai de mama lui dedicat fraților. Enumerarea celor 13 localități ( link: https://www.primariapn.ro/orase-infratite ) e completată doar de link-uri seci spre fiecare. Cele pentru Hliboca, Orhei, Kyriat Malachi și Lod duc… nicăieri, iar la Bergama găsești ceva de neînțeles în limba turcă. Cât privește Chișinăul, probabil că nu s-au încheiat negocierile deoarece capitala Republicii Moldova nu apare deloc.
Din lista documentelor cât de cât accesibile lipsește încă ceva, o listă și o prezentare a foștilor primari. Dacă nu toți – noroc că îi găsim pomeniți într-o pagină ( link: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_primarilor_din_Piatra_Neam%C8%9B ) de Wikipedia -, cel puțin cei de după Revoluție, mai proaspeți în amintirea publicului, ar merita evocați. Fiecare în dreptul lui, cu mandatul lui (de numit sau ales), cu bune și rele, indiferent de popularitatea fiecăruia, a însemnat ceva în istoria noastră contemporană. Cu excepția lui Emil Antohi (decedat) și Gheorghe Ștefan (în penitenciar), Marinel Burduja, Mihai Zachia, Gheorghe Ocneanu și Ion Rotaru pot fi invitați oficial de Ziua Orașului. E de bun simț s-o faci măcar o dată-n an. Iar dacă ne referim strict la relațiile externe, la clădirea și dezvoltarea lor, e degradant să-i omiți pe Burduja, Ocneanu și Rotaru.
Pe de altă parte, nu prea e loc de speranțe sau iluzii pentru asemenea dovezi de respect din moment ce ne-am făcut rost de conducători care sunt vizibil complexați de simpla menționare a unor personalități puternice. O dovadă imbatabilă în acest sens vine dinspre legendarul primar Nicu Albu, cândva iute aniversat sau comemorat, după caz. Cum n-au mai avut oarece interese de joc forțat de imagine, cum autoritățile locale l-au uitat cu totul. (Viorel COSMA)
